În lumea fascinantă a lui Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg), există nenumărate aspecte care merită să fie explorate și analizate. Fie la nivel personal, profesional sau academic, Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) exercită o influență semnificativă care ne afectează direct viețile. În acest articol, ne vom adânci în profunzimile lui Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) pentru a-i dezvălui misterele și pentru a descoperi ce îl face atât de relevant în societatea actuală. Prin analize detaliate și cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem importanța și impactul pe care Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) le are în diferite contexte, precum și să examinăm evoluția sa în timp. În plus, vom explora implicațiile pe care Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) le are pentru viitor și modul în care poate influența cursul evenimentelor care vor urma. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire și cunoaștere despre Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg)!
Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 53°42′09″N 11°47′18″E / 53.702469°N 11.788202°E |
Suprafață | 304 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE2236302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 304 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) este situat la coordonatele 53°42′05″N 11°47′20″E / 53.7014°N 11.7889°E.
Situl Obere Seen und Wendfeld (bei Sternberg) a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 1999 pentru a proteja 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în noiembrie 2001[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 8 habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini alcaline, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]