În lumea de astăzi, Obere Wesenitz und Nebenflüsse și-a asumat un rol vital în domeniul _var2. Implicațiile și repercusiunile sale depășesc ceea ce ne-am putea imagina, influențând _var3 și generând un impact semnificativ asupra _var4. În acest articol, vom explora îndeaproape importanța Obere Wesenitz und Nebenflüsse în societatea actuală, analizând diferitele sale aspecte și modul în care a transformat modul în care _var5. De la _var6 la _var7, Obere Wesenitz und Nebenflüsse a fost un subiect de interes constant, iar relevanța sa nu arată semne de scădere.
Obere Wesenitz und Nebenflüsse | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°07′10″N 14°11′49″E / 51.119538°N 14.196899°E |
Suprafață | 684 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4850301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Obere Wesenitz und Nebenflüsse este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 684 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Obere Wesenitz und Nebenflüsse este situat la coordonatele 51°07′18″N 14°07′16″E / 51.1217°N 14.1211°E.
Situl Obere Wesenitz und Nebenflüsse a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 6 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 11 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]