Tema lui Oberes Verstal este una care a captat interesul multor oameni de-a lungul anilor. Cu diversitatea sa de abordări și impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții, Oberes Verstal s-a dovedit a fi un subiect de dezbatere și reflecție în diverse sfere. De la influența sa asupra culturii populare până la relevanța sa în societatea contemporană, Oberes Verstal a lăsat o amprentă de neșters în imaginația colectivă. În acest articol, vom explora diverse fațete ale Oberes Verstal și importanța sa în lumea de astăzi, oferind o viziune cuprinzătoare pentru a înțelege mai bine prezența și implicațiile sale.
Oberes Verstal | |
Poziția | Biebertal![]() |
---|---|
Coordonate | 50°41′23″N 8°34′23″E / 50.68974°N 8.573071°E |
Suprafață | 85,6 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE5317301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Oberes Verstal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 85,6 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Oberes Verstal este situat la coordonatele 50°41′08″N 8°34′26″E / 50.6856°N 8.5739°E.
Situl Oberes Verstal a fost declarat sit de importanță comunitară în aprilie 1999 pentru a proteja 11 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în martie 2008[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 5 habitate naturale: Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 11 specii de plante, 1 specie de amfibieni, 4 specii de mamifere, 12 specii de nevertebrate, 1 specie de reptile.[2]