În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Omulețul lui Gopo, explorând originile, evoluția și diferitele aplicații ale acestuia astăzi. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în domeniul profesional, Omulețul lui Gopo a lăsat o amprentă de neșters asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. De-a lungul timpului, Omulețul lui Gopo a jucat un rol crucial în istorie, influențând culturile, tendințele și mișcările din întreaga lume. Printr-o analiză profundă, vom examina modul în care Omulețul lui Gopo a modelat lumea pe care o cunoaștem și a lăsat o amprentă de durată asupra înțelegerii noastre a realității. Pregătiți-vă să descoperiți fațetele fascinante ale lui Omulețul lui Gopo și modul în care continuă să ne modeleze prezentul și viitorul.
Omulețul | |
![]() | |
Nume oficial | Omulețul lui Gopo |
---|---|
Clasificare | humanoid |
Prima apariție | Scurtă istorie (1956) |
Ultima apariție | Homo faber (1986) |
Creat de | Ion Popescu-Gopo |
Portretizat de | N/A (animație) |
Modifică text ![]() |
Omulețul lui Gopo, sau, mai simplu, Omulețul, creația lui Ion Popescu-Gopo, este un humanoid nud cu linii simple, care aduce în discuție problemele lumii contemporane. Primul succes al acestui personaj a fost reprezentat de premiul Palme d'or la Cannes, primit în 1957 pentru „Scurtă istorie”.
Filmul „Scurtă istorie” (1957) începe cu prezentarea Universului, în care la început soarele avea niște bucle prinse în bigudiuri, care erau planetele. La un moment dat, soarele a strănutat. În acel moment, toate planetele care erau prinse de soare ca niște bigudiuri au fost aruncate în cosmos. Pământul era planeta albastră și umedă, cu multe meridiane, care-i servea drept nas.
Pe Pământ, au apărut animalele. Ca urmare a trepidațiilor produse de către un dinozaur, o maimuță aflată într-un copac a căzut dintr-un copac, rupându-și coada. Când s-a ridicat de la pământ, s-a văzut că avea forma unui omuleț. Pe măsură ce mergea a dat de o scară, iar odată cu urcarea treptelor se transforma în egiptean, grec, roman, cavaler medieval, om cu joben, ajungând până la înfățișarea pe care o are astăzi omul.
Acest umanoid cu cap lunguieț, cu o expresie serioasă și naivă, cu mâini și picioare subțiri și cu burtica rotunjită, care a cucerit atât spectatorii, cât și lumea creatorilor de animație, a anticipat cucerirea spațiului extraterestru și primii pași ai omului pe Lună, lansându-se în Cosmos cu o rachetă cu cinci ani înainte de Iuri Gagarin și devenind primul „om” care a călătorit în spațiu. S-a mișcat în lumea subacvatică, de asemenea a evocat gândul îndrăzneț că ar putea exista viață pe alte planete. Toate acestea le-a făcut ținând, când aproape de piept, când după ureche, o floare.
Inițial prima peliculă trebuia să poarte numele de „Bob de soare”. Personajul principal era un om-amfibie, care mergea și pe uscat, și pe apă, și în aer.
Cu privire la decernarea premiului Palme d'Or, la Cannes, în anul 1957, pentru „Scurtă istorie”, compozitorul muzicii din film, Dumitru Capoianu a mărturisit că inițial a fost selectată de către juriul românesc filmul „Delta Dunării” de Ion Bostan. Dar odată ajunși în Franța, un membru al echipei și-a dat seama că e posibil ca filmul ales să nu intre în concurs, pentru că era prea lung. În aceeași seară, s-a întors în România și a luat un exemplar din „Scurtă istorie” (film vizionat de către comisie în prealabil) din studioul cinematografic și a plecat iar la Cannes.