Păsările României

Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), specie-simbol pentru Delta Dunării.

Mai mult decât oricare altă grupă de viețuitoare, păsările constituie obiectul unui deosebit interes din partea omului, atât pentru aspectul lor plăcut, coloritul viu, extrem de variat al penajului, cântecul melodios, dar și pentru obiceiurile lor de o mare originalitate (iscusința cu care construiesc cuibul, capacitatea de a se orienta în timp și spațiu pe parcursul migrațiilor, fidelitatea față de locurile de reproducere și de iernare, diverse strategii de nutriție și de protecție contra dușmanilor). La aceasta contribuie deopotrivă ponderea mare pe care păsările o au printre vertebrate, ele fiind mai numeroase pe cuprinsul României, ca specii și indivizi, decât toate celelalte la un loc. Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume, avifauna din România include circa 454 de specii.

Istoric

Aproape în fiecare an sunt descoperite specii noi pentru România, astfel în 2017 a fost găsită o nouă specie de cuc - cucul pestriț (Clamator glandarius) și una de pietrar - pietrarul de deșert (Oenanthe deserti). O femelă adultă de măcăleandru albastru (Tarsiger cyanurus) a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare organizată de Grupul Milvus pe Grindul Chituc. În 2017 pentru prima dată a fost înregistrat în România vânturelul de Amur (Falco amurensis) la Murighiol și presură mică (Emberiza pusilla) la Cata (jud. Brașov). Pe 19 ianuarie 2018 ornitologul József Szabó a identificat pe râul Olt o nouă specie de cufundar, cufundarul cu cioc alb (Gavia adamsii).

Categorii fenologice

Fenologia este o ramură a biologiei care studiază influența factorilor mediului ambiant (meteorologici, climatici, a anotimpurilor etc.) și a factorilor interni (genetici, metabolici, endocrini etc.) asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. După modul cum se succed păsările pe teritoriul țării de-a lungul anotimpurilor, se disting patru categorii fenologice mari:

  1. sedentare, păsări care, indiferent de anotimp, rămân în locurile natale tot timpul anului, chiar și în perioada iernii (majoritatea din Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae etc.).
  2. oaspeți de vară sau migratoare, care cuibăresc și se reproduc pe aceste meleaguri, sosind din sud primăvara, iar toamna, când începe sezonul rece, se îndreaptă din nou spre sud în cartierele de iernat (Luscinia, Sylvia, Upupa, Cuculus etc.).
  3. oaspeți de iarnă, care vizitează România numai în sezonul rece al anului (toamna și iarna), pentru a-și petrece timpul nefavorabil, venind din nord, unde au cuibărit, și care la ivirea primăverii se reîntorc în ținuturile nordice (Cygnus cygnus, Buteo lagopus etc.);
  4. păsări de pasaj (sau de trecere, de tranzit) sunt acele specii care în migrațiile lor de toamnă (spre sud pentru a ierna) și de primăvară (spre nord pentru a cuibări) poposesc un timp mai scurt sau mai lung în țară (Pluvialis squatarola, Philomachus pugnax etc.).

Păsările accidentale (păsări migratoarele sporadice neregulate) sunt speciile care apar pe teritoriul țării neregulat, accidental, solitari sau în grupuri mai mari, mai ales în timpul iernii (Acrocephalus dumetorum, Loxia pytyopsittacus etc.).

O specie poate include mai multe categorii fenologice. Ca exemplu rața roșie (Aythya nyroca) este o pasăre de pasaj, oaspete de iarnă și oaspete de vară cuibăritore. Ea este o pasăre migratoare și sosește în România primăvara din cartierele de iernat (Africa de Nord, valea Nilului, nordul Peninsulei Arabice și India), o parte din aceste păsări în migrația lor de primăvară rămân în țară și cuibăresc (oaspete de vară), altele își continue drumul spre nord în alte țări în care cuibăresc (Ucraina, Rusia etc.), poposind un timp mai scurt sau mai lung pe teritoriul României (pasăre în pasaj de primăvară). Toamna exemplarele care au cuibărit în România migrează spre sud către cartierele de iernat. La acestea se adaugă exemplarele care au cuibărit la nord de România, ele trec în pasaj prin țară (pasăre în pasaj de toamnă), iar unele exemplare iernează în pe apele neînghețate (oaspete de iarnă).

Legendă

Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN:

Imagine Abr. Denumire în engleză Denumire în română
EX Extinct Dispărută
CR Critically Endangered Critic amenințată cu dispariția
EN Endangered Amenințată cu dispariția
VU Vulnerable Vulnerabilă
NT Near Threatened Aproape amenințată cu dispariția
LC Least Concern Neamenințată cu dispariția
DD Data Deficient Date insuficiente
NE Not Evaluated Neevaluată

Speciile monotipice sunt cele care nu se divid în subspecii. Pentru subspeciile nemenționate în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul „?”, aceste subspecii fiind preluate din alte surse (Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) în 17 volume, etc.). Pentru categoriile fenologice și populațiile estimate nedefinite clar în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul „?”.

Categoria fenologică este dată în mare parte după "Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. 1983", iar populația estimată din România după "Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. 2015" și după datele Societății Ornitologice Române (SOR).

Lista păsărilor din România și populația estimată

Ordinul Anseriformes (Familia Anatidae - lebede, gâște, rațe, gârlițe, călifari, ferestrași, eideri)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Anseriformes
Familia: Anatidae
Subfamilia: Anserinae
Tribul: Cygnini, Lebede
Cygnus olor (J.F.Gmelin, 1789) Lebădă de vară, Lebăda cucuiată, Lebădă gheboasă, Lebădă mută. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice). Numărul de perechi cuibăritoare este estimat la 3.000-5.000, majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate între 2.000 și 8.000 de exemplare. Iernează 5.000-16.000 de exemplare.
Cygnus cygnus (Linnaeus, 1758) Lebădă de iarnă, Lebădă, Lebădă cântătoare, Cucuvă. Monotipică Oaspete de iarnă. În pasajul de primăvară și toamnă. Apar în timpul iernii 2.000-5.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 1.500 și 3.000 de exemplare.
Cygnus columbianus (Ord, 1815) Lebădă mică, Cucuvă mică. Cygnus columbianus bewickii (Yarrell, 1830), unii autori o ridică în rang de specie Cygnus bewickii Accidentală. Oaspete de iarnă. În România se estimează prezența în timpul iernii a 1-6 exemplare.
Cygnus atratus (Latham, 1790) Lebădă neagră, Lebăda australiană neagră. Monotipică Provenită din gradini zoologice. Apariții sporadice
Tribul: Anserini, Gâște
Anser anser (Linnaeus, 1758) Gâscă de vară, Gâscă sură, Gâscă mare, Gâsca sălbatică. Anser anser rubrirostris Swinhoe, 1871 Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice). Populația cuibăritoare este estimată la 3.200-6.800 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 8.500 și 15.500 de exemplare, iar populația care iernează este de 10.000-25.000 de exemplare.
Anser fabalis (Latham, 1787) Gâscă de semănătură, Gâscă de câmp. Anser fabalis fabalis (Latham, 1787), Anser fabalis rossicus Buturlin, 1933 În pasaj. Uneori iernează. Specie rară. În perioada 2007-2012 au fost observate 20-100 exemplare în sezonul rece.
Anser albifrons (Scopoli, 1769) Gârliță mare, Gârliță, Gâscă cu fruntea albă. Anser albifrons albifrons (Scopoli, 1769) În pasajul de primăvară și în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Numărul de indivizi care iernează este de 150.000-280.000, iar între 150.000 și 250.000 de indivizi tranzitează țara în timpul pasajelor.
Anser erythropus (Linnaeus, 1758) Gârliță mică, Gâscă pitică, Gâscă cu frunte albă mică. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația care iernează în România este estimată la 20-30 de indivizi, iar 10-30 de exemplare pot fi observate în timpul pasajelor.
Anser brachyrhynchus Baillon, 1834 Gâscă cu cioc scurt, Gâscă mică cu picioare roșii. Monotipică Accidentală, de obicei în pasaj. Oaspete de iarnă. Iernează circa 1-5 de indivizi care pot apare accidental de la an la an.
Anser caerulescens (Linnaeus, 1758), sin. Chen caerulescens (Linnaeus, 1758) Gâscă de zăpadă, Gâscă polară, Gâscă de omăt. Anser caerulescens caerulescens (Linnaeus, 1758) Specie accidentală, de obicei în pasaj în timpul migrațiilor din regiunea estică a Americii de Nord spre vestul și centrul continentului european. În România specia a fost semnalată de câteva ori în Banat și în Delta Dunării, de ex. de Dionisie Linția în 1913, în bălțile de la Satchinez, dar fără exemplare doveditoare colectate. În noiembrie 2019 biologii de la SOR Dorin Damoc și Dani Drăgan au reușit să observe și să documenteze cu fotografii un exemplar de gâscă de zăpadă în Insula Mare a Brăilei.
Anser indicus (Latham, 1790) Gâscă de India Monotipică Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice. În România, este foarte rar observată, de obicei în compania stolurilor de gârlițe mari în sezonul de iarnă.
Branta ruficollis (Pallas, 1769) Gâscă cu gât roșu, Gâsca cu piept roșu, Gâscă cu cravată. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. În timpul pasajelor se pot observa 8.000-17.000 de exemplare, iernează între 9.000 și 20.000 de exemplare.
Branta bernicla (Linnaeus, 1758) Gâscă neagră, Gâscă gulerată, Gâscă cu inel pe gât. Branta bernicla bernicla (Linnaeus, 1758) Accidentală, în sezonul rece. Specie foarte rară
Branta canadensis (Linnaeus, 1758) Gâscă canadiană Branta canadensis canadensis (Linnaeus, 1758)? Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice, observată în România în parcurile din orașe. În România nu au fost înregistrate perechi la cuibărit, iar indivizii observați sunt foarte rari de la an la an.
Branta leucopsis (Bechstein, 1803) Gâscă călugăriță, Gâscă cu obraz alb. Monotipică Accidentală, în sezonul rece. A fost semnalată de câteva ori în sezonul rece.
Subfamilia: Anatinae, Rațe
Tribul: Tadornini, Călifari
Tadorna ferruginea (Pallas, 1764), sin. Casarca ferruginea (Pallas, 1764) Călifar roșu, Caharcă. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Cuibăresc aproximativ 40-70 de perechi în zonele acvatice din partea de sud-est a țării și doar ocazional, în timpul migrațiilor, poate fi observată în restul apelor interioare.
Tadorna tadorna (Linnaeus, 1758) Călifar alb, Angut, Rață de vizuină, Rață cucuiată. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă Cuibăresc aproximativ 300-600 de perechi, iar populația care iernează numără între 400 și 1.500 de exemplare.
Alopochen aegyptiaca (Linnaeus, 1766), sin. Alopochen aegyptiacus (Linnaeus, 1766) Gâscă egipteană, Gâscă de Nil. Monotipică Specie introdusă în Europa. Au fost semnalate câteva exemplare mai ales în Delta Dunării. .
Tribul: Anatini, Rațe de suprafață
Anas platyrhynchos Linnaeus, 1758 Rață mare, Rață sălbatică, Rață sălbatică mare, Rață sălbatică comună. Anas platyrhynchos platyrhynchos Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Iarna, în afara exemplarelor cuibăritore, sosesc în România și unele populații din nordul Europei. În pasaj. Populația este estimată la 62.000-75.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii, pot fi observate între 100.000 și 250.000 de exemplare.
Anas crecca Linnaeus, 1758 Rață mică, Rață pitică, Rață sălbatică mică, Sarselă de iarnă. Anas crecca crecca Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de iarnă. Sedentară, cuibăritore. Cuibăresc 5-30 de perechi. Iernează între 5.000 și 20.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi văzute între 30.000 și 100.000 de exemplare.
Anas acuta Linnaeus, 1758 Rață sulițar, Rață cu coadă ascuțită, Rață cu frigare, Rață rândunică. Monotipică În pasaj, mai ales în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Cuibărește rar. Populația cuibăritoare este eratică,fiind evaluată la maximum 5 perechi. Iernează însă în România între 400 și 1.000 de exemplare.
Mareca penelope (Linnaeus, 1758), sin. Anas penelope Linnaeus, 1758 Rață fluierătoare, Rață șuerătoare. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. A fost observat, cu mai mulți ani în urmă, un caz de clocire al acestei specii pe lacul Bicaz. Efectivul care iernează este apreciat la 1.000-6.000 de indivizi, iar cel care tranzitează în timpul pasajelor este de 12.000-25.000 de indivizi.
Mareca strepera (Linnaeus, 1758), sin. Anas strepera Linnaeus, 1758 Rață pestriță, Rață sălbatică pestriță, Rață gălăgioasă. Mareca strepera strepera (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează (în iernile blânde). Populația cuibăritoare este de aproximativ 2.600-6.000 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 30.000 și 100.000 de exemplare și iernează în România între 500 și 3.500 de exemplare.
Mareca sibilatrix (Poeppig, 1829), sin. Anas sibilatrix Poeppig, 1829 Rață fluierătoare ciliană, Rață flierătoare de Chile Monotipică Probabil evadată din grădini zoologice. Au fost semnalate câteva exemplare.
Spatula clypeata (Linnaeus, 1758), sin. Anas clypeata Linnaeus, 1758 Rață lingurar, Rață lopătar, Rață cu aripi albastre. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează. Populația cuibăritoare este estimată între 300 și aproape 1.900 de perechi. Un număr mult mai mare de exemplare trec în timpul pasajelor (15.000-35.000) și mai puține iernează pe teritoriul țării (100-2.000 de indivizi)
Spatula querquedula (Linnaeus, 1758), sin. Anas querquedula Linnaeus, 1758 Rață cârâitoare, Rață bășinoasă, Sarselă de vară. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare este estimată la 1.600-4.100 de perechi.
Tribul: Cairinini
Callonetta leucophrys (Vieillot, 1816) Rață cu guler negru, Rață micul Atlantic Monotipică Probabil evadată din grădini zoologice. A fost găsit un singur exemplar mort în 2013.
Aix galericulata (Linnaeus, 1758) Rață mandarin Monotipică Evadată din grădini zoologice. Se cunosc unele exemplare rătăcite din grădinile zoologice sau din unele parcuri europene, unde a fost adusă ca pasăre ornamentală.
Aix sponsa (Linnaeus, 1758) Rață cu ochi de șoim, Rață de pădure, Rață carolină Monotipică Evadată din grădini zoologice, parcuri urbane. În România a fost inregistrata in 2015 o cuibarire.
Tribul: Aythyini, Rațe scufundătoare
Aythya ferina (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca ferina (Linnaeus, 1758) Rață cu cap castaniu, Rață cu cap brun, Rață cu cap roșu, Rață bodârlău de vară, Rață cenușie. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 21.000-29.000 de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 20.000 și 50.000 de exemplare. Iernează un număr de 30.000-80.000 de exemplare.
Aythya nyroca (Güldenstädt, 1770), sin. Nyroca nyroca (Güldenstädt, 1770) Rață roșie, Rață cu ochi albi, Rață țigănească. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 12.000-18.000 de perechi cuibăritoare, iar populația care iernează este de 50-250 de exemplare. În timpul pasajelor, pot fi observate între 7.000 și 9.000 de exemplare.
Aythya fuligula (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca fuligula (Linnaeus, 1758) Rață moțată Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 20-50 de perechi cuibăritoare. De asemenea, iernează pe teritoriul României un număr de 15.000-30.000 de exemplare. Specie frecventă în perioada de pasaj.
Aythya marila (Linnaeus, 1761), sin. Nyroca marila (Linnaeus, 1761) Rață cu cap negru, Rață montană, Rață marină, Rață bodârlău de iarnă. Aythya marila marila (Linnaeus, 1761) În pasaj. Oaspete de iarnă rar. Iernează un număr de 100-600 de exemplare.
Aythya collaris (Donovan, 1809), sin. Nyroca collaris (Donovan, 1809) Rață cucuiată Monotipică Accidentală Foarte rar întâlnită în Delta Dunării.
Marmaronetta angustirostris (Ménétriés, 1832), sin. Anas angustirostris (Ménétriés, 1832) Rață porumbacă, Rață marmorată, Rață cu cioc îngust. Monotipică Apare accidental pe lacurile dobrogene. Specie foarte rară. Nu a fost întâlnită în ultimii ani.

Observații incerte

Netta rufina (Pallas, 1773) Rață cu ciuf, Rață cu perucă, Rață cu căciulă, Rață căciulată. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 500-2.500 de perechi cuibăritoare, tendința acesteia fiind considerată a fi descrescătoare. Iernează pe teritoriul țării între 7.000 și 15.000 de exemplare.
Tribul: Mergini, Rațele de mare
Mergellus albellus (Linnaeus, 1758), sin. Mergus albellus (Linnaeus, 1758) Ferestraș mic, Bodârlău mic, Firizar mic, Rață albă, Rață de șuvoi. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este de 5-20 de perechi; iernează între 3.000 și 6.000 de indivizi, iar în timpul pasajelor se pot vedea în habitatele acvatice între 500 și 2.000 de exemplare.
Mergus merganser Linnaeus, 1758 Ferestraș mare, Bodârlău mare, Bodârlău ferăstrău, Firizar mare. Mergus merganser merganser Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este estimată la 20-50 de perechi, iar cea care iernează este de 150-500 de exemplare.
Mergus serrator Linnaeus, 1758 Ferestraș moțat, Ferestraș mijlociu, Ferestraș cu cioc lung, Bodârlău moțat, Firizar moțat. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă rar. Populația care iernează pe coasta românească a Mării Negre și în alte habitate acvatice rămase neînghețate este de 20-130 de exemplare. Nu se cunoaște efectivul acestei specii care poate fi observat în timpul migrațiilor.
Bucephala clangula (Linnaeus, 1758) Rață sunătoare, Rață cu ochelari, Rață cu buci albe. Bucephala clangula clangula (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este estimată la 20-40 de perechi, iar cea care iernează este reprezentată de 8.000-12.000 de indivizi. Este o specie frecventă în timpul migrației.
Bucephala albeola (Linnaeus, 1758) Rață sunătoare americană Monotipică Indivizi proveniți din grădini zoologice sau parcuri publice. Specie foarte rară.
Clangula hyemalis (Linnaeus, 1758) Rață de ghețuri, Rață de ghiață, Rață cu coadă lungă, Rață rândunică, Rață codată. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Poate fi observată în număr redus de până la 100-200 de indivizi în sezonul de iarnă, cu precădere pe coastele Mării Negre.
Melanitta fusca (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia fusca (Linnaeus, 1758) Rață catifelată, Rață negricioasă, Rața neagră cu oglindă. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Iernează între 20 și 70 de indivizi, cea mai mare parte din ei în zona Mării Negre.
Melanitta nigra (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia nigra (Linnaeus, 1758) Rață neagră, Rață cernită, Rață în doliu, Rață îndoliată. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Poate fi observată mai ales pe coastele Mării Negre, în sezonul de iarnă, numărul de indivizi fiind redus.
Somateria mollissima (Linnaeus, 1758) Eider Somateria mollissima mollissima (Linnaeus, 1758) Apare accidental, în sezonul rece. Rareori ajunge în sezonul de iarnă în România, mai ales pe coasta de vest a Mării Negre.
Subfamilia: Oxyurinae, Rațe cu coada ascuțită
Oxyura leucocephala (Scopoli, 1769) Rață cu cap alb, Rață cu cioc albastru, Rață arămie, Rață cu coadă spinoasă. Monotipică În România în trecut era o specie cuibăritoare (în Transilvania și Delta Dunării). Ultima atestare a cuibăritului provine din anii ’80 din Delta Dunării. În prezent este o specie de pasaj și oaspete de iarnă rar, în special pe lacurile litorale (Techirghiol) și cu apariție accidentală în alte zone ale țării. Populația care iernează este de 5-10 exemplare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 10 și 80 de exemplare.

Ordinul Galliformes (Familia Phasianidae - fazani, potârnichi, prepelițe, cocoși de mesteacăn)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Galliformes
Familia: Phasianidae
Subfamilia: Phasianinae
Phasianus colchicus (Linnaeus, 1758) Fazan Au fost aclimatizate mai multe subspecii: Fazanul mongol Phasianus colchicus mongolicus J. F. Brandt, 1844, Fazanul comun (Fazan comun de vânătoare, Fazan vulgar, Fazan.) Phasianus colchicus colchicus Linnaeus, 1758, Fazanul gulerat Phasianus colchicus torquatus J. F. Gmelin, 1789, Fazanul formozan Phasianus colchicus formosanus Elliot, 1870, Fazanul verde Phasianus versicolor versicolor Vieillot, 1825 (unii autori ridică această subspecie în rang de specie Phasianus versicolor), Fazanul negru (Fazan negricios, Fazan întunecat) Phasianus colchicus var. tenebrosus) etc. Sedentară. Specie aclimatizată pe teritoriul României. Specie comună de interes cinegetic. Se practică reproducerea lui prin incubația artificială, iar puii crescuți în captivitate până la o anumită vârstă sunt lansați în diferite terenuri corespunzătoare dezvoltării lor.
Subfamilia: Perdicinae
Perdix perdix (Linnaeus, 1758) Potârniche, Păturnică, Poturnică, Păturnea, Păturniche cenușie, Fugaie, Fugău, Tărhită, Perdică, Iribiță. Perdix perdix perdix (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore Populația este estimată la 120.000-180.000 de perechi cuibăritoare.
Coturnix coturnix (Linnaeus, 1758) Prepeliță, Pitpalac, Pipălac, Teptălac, Pipălacă, Taptalagă, Parpalac, Pitpediche, Potpalacă, Pieptălaie, Potpăduche. Coturnix coturnix coturnix (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește Populația cuibăritoare este estimată la 575.000-1.150.000 de perechi cuibăritoare.
Alectoris graeca (Meisner, 1804) Potârniche de stâncă, Potârniche de cleanț. Alectoris graeca graeca (Meisner, 1804), Alectoris graeca saxatilis (Bechstein, 1805) Sedentară, cuibăritore În România a fost semnalată doar în zona Cazanelor Dunării, însă prezența ei actuală este incertă.
Alectoris rufa ((Linnaeus, 1758)) Potârniche cu picioare roșii Accidentală, provenită din gradini zoologice A fost observat un exemplar, probabil scăpat din captivitate la Belfir (județul Bihor) pe 14 mai 2019Observație nedovedită
Subfamilia: Tetraoninae
Lyrurus tetrix (Linnaeus, 1758), sin. Tetrao tetrix Linnaeus, 1758, Lyrurus tetrax Linnaeus, 1758 Cocoșul de mesteacăn, Cocoș de pădure, Cocoș de mestecăniș, Cocoș sălbatic, Gotcan mic, Gotcă neagră, Găinușă neagră, Găinușă de mesteacăn, Cocoș de câmp, Gotcan de câmp. Lyrurus tetrix tetrix (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Populația estimată este de 60-80 de perechi.
Tetrao urogallus Linnaeus, 1758 Cocoș de munte, Cocoș sălbatic, Cocoș de sihlă, Gotcan mare, Curcan de munte, Tătar. Tetrao urogallus urogallus Linnaeus, 1758?, Tetrao urogallus rudolfi Dombrowski, 1912 Sedentară, cuibăritore. Populația estimată este de 4500-5200 de perechi.
Bonasa bonasia (Linnaeus, 1758), sin. Tetrastes bonasia (Linnaeus, 1758) Ieruncă, Ireușcă, Irușcă, Găinușă de alun, Găinușă roșie, Gotcă roșie, Brădioară, Bieruncă, Găinușă de pădure, Găinușă de munte. Bonasa bonasia rupestris (C. L. Brehm, 1831) (sin. Tetrastes bonasia rupestris), Bonasa bonasia bonasia (Linnaeus, 1758) (sin. Tetrastes bonasia bonasia)? Sedentară, cuibăritore. Efectivul este estimat la 10.000-30.000 de perechi cuibăritoare,
Lagopus muta (Montin, 1776), sin. Lagopus mutus (Montin, 1776) Ieruncă alpină, Potârniche albă, Potârniche alpină, Cocoș încălțat Lagopus muta helvetica (Thienemann, 1829) Accidentală. Este menționată în literatura veche. În Muzeul de științe naturale din Sibiu, există 2 exemplare de ieruncă alpină, fără date mai precise. În prezent nu a fost găsită.

Ordinul Otidiformes (Familia Otididae - dropii, spârcaci)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Otidiformes
Familia: Otididae
Otis tarda Linnaeus, 1758 Dropie, Drob, Drochie, Mitropolit, Curcan sălbatic, Sdrob. Otis tarda tarda Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România populația este estimată la 30-40 de masculi care vin pe perioada rotitului și este probabil ca 1-5 perechi să cuibărească în vestul țării.
Tetrax tetrax (Linnaeus, 1758), sin. Otis tetrax Linnaeus, 1758 Spârcaci, Spurcaciu, Spurcoaică, Dropie mică, Dropie pitică, Dropiță mică. Monotipică În pasaj. În trecut era oaspete de vară și cuibărea în Bărăgan, Moldova și în Dobrogea În prezent, specia nu cuibărește în România și apare doar rar, ca specie de pasaj.
Chlamydotis macqueenii (J.E. Gray, 1832), sin. Chlamydotis undulata macqueenii (J.E. Gray, 1832) Dropie gulerată Monotipică Accidentală, apare din regiunea de cuibărit, din Asia Centrală. A fost semnalată prin câteva capturări.

Ordinul Gruiformes

Familia Gruidae - cocori
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Gruiformes
Familia: Gruidae
Grus grus (Linnaeus, 1758) Cocor, Cocor mare, Cocoară, Cucoară, Gruiu, Gruhă. Grus grus grus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar. În România, populația cuibăritoare este estimată la 1-2 perechi. În timpul migrației se estimează că un număr cuprins între 200 și 700 de exemplare tranzitează România.
Anthropoides virgo Linnaeus, 1758, sin. Grus virgo (Linnaeus, 1758) Cocor mic, Cocor cu cap alb, Cocor cu comănac, Cocoraș. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut cuibărea îndeosebi în ținuturile de stepă din Dobrogea și sudul Moldovei. În România specia apare accidental în pasaj în Delta Dunării și litoralul Mării Negre, de obicei în număr redus de indivizi.
Familia Rallidae - cristei, cârstei, găinușe de baltă, lișițe
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Rallidae
Crex crex (Linnaeus, 1758) Cristel de câmp, Cârstel de câmp, Cristei roșu, Cristei, Cârstel, Cresteț, Crastaniu, Cârstei. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România au fost estimate 44.000-60.000 de perechi cuibăritoare.
Porzana porzana (Linnaeus, 1766) Cresteț pestriț, Cresteluț pestriț, Găinușă de baltă pestriță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația estimată este de 8.000-15.000 de perechi cuibăritoare.
Zapornia pusilla (Pallas, 1776), sin. Porzana pusilla (Pallas, 1776) Cresteț mic, Cresteluț mic, Cresteluț pitic. Zapornia pusilla intermedia (Hermann, 1804) Oaspete de vară, cuibărește În România, populația estimată este de 10-20 de perechi cuibăritoare.
Zapornia parva (Scopoli, 1769), sin. Porzana parva (Scopoli, 1769) Cresteț cenușiu, Cresteluț mijlociu, Crestuleț mijlociu, Cresteț mic, Găinușă mică. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România, populația estimată este de 5.000-8.000 de perechi cuibăritoare.
Rallus aquaticus Linnaeus, 1758 Cârstel de baltă, Cristei de baltă, Cristei negru, Cresteț de baltă, Cristeț de baltă, Crastaniu. Rallus aquaticus aquaticus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă, în iernile blânde, în preajma apelor neînghețate, se pot întâlni adesea exemplare nordice. În România populația cuibăritoare este estimată la circa 11.500-23.000 de perechi.
Gallinula chloropus (Linnaeus, 1758) Găinușă de baltă, Găinușă de trestie, Găinușă de apă, Corlă, Curlă verde, Găinuță. Gallinula chloropus chloropus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 31.000 și 39.000 de perechi.
Fulica atra Linnaeus, 1758 Lișiță, Lisarcă, Sârcea, Găină de apă. Fulica atra atra Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde, lișițele venite din nordul Europei se concentrează adesea pe litoral și în bălțile neînghețate. În România populația cuibăritoare este estimată la 67.000-79.000 de perechi, iar pe timpul iernii populația este cuprinsă între 80.000 și 140.000 de indivizi.

Ordinul Columbiformes (Familia Columbidae - porumbei, turturele, guguștiuci)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Columbiformes
Familia: Columbidae
Columba livia Gmelin, 1789 Porumbel de stâncă, Porumbel sălbatic, Porumbel de peșteră, Porumbel comun. Porumbel domestic sau Porumbel de țarină (rasă domestică). Porumbel de stâncă Columba livia livia J. F. Gmelin, 1789; Porumbel domestic Columba livia domestica J. F. Gmelin, 1789 Sedentară. În România forma sălbatică este cunoscută numai în Dobrogea, mai mulți autori contestă prezența formei sălbatice în România. În România se estimează un total (formă sălbatică și formă domestică) între 325.000 și 750.000 de perechi cuibăritoare, forma domestică găsindu-se mai ales în interiorul localităților.
Columba oenas Linnaeus, 1758 Porumbel de scorbură, Porumbelul sălbatic, Golâmb vânăt, Golâmb de câmp, Hulub de codru. Columba oenas oenas Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde unele exemplare rămân în partea de sud a Carpaților, tot acolo venind să ierneze și exemplare din nordul Europei. Efectivul din România este estimat a fi de 25.000-50.000 de perechi cuibăritoare.
Columba palumbus Linnaeus, 1758 Porumbel gulerat, Porumbel sălbatic, Porumbel popesc, Hulub mare, Gulub, Golâmb cu guler. Columba palumbus palumbus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă. Efectivul din România este estimat la 360.000-720.000 de perechi cuibăritoare. În ultima jumătate de secol zona de sud-est a Munteniei a devenit un important cartier de iernare pentru populațiile venite din nordul arealului de cuibărit, putând fi întâlnite uneori cârduri de mii și mii de exemplare.
Streptopelia turtur (Linnaeus, 1758) Turturică, Turturea, Turtureauă, Turturelă, Turtură, Turturel. Streptopelia turtur turtur (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Efectivul din România este estimat la120.000-300.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere numerică.
Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838 Guguștiuc, Porumbel turcesc, Porumbel râzător oriental. Monotipică Sedentară, cuibăritore Populația din România este estimată la 170.000-340.000 de perechi și este staționară.
Streptopelia orientalis (Latham, 1790) Turturică roșcată Streptopelia orientalis meena (Sykes, 1832) Accidentală? A fost găsit un singur exemplar în 2014

Ordinul Pteroclidiformes (Familia Pteroclididae - găinușe de stepă)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Pteroclidiformes
Familia: Pteroclididae
Syrrhaptes paradoxus (Palllas, 1773) Găinușa de stepă, Potârniche de stepă, Găinușă tătărească, Găinușă tălpoasă, Hulub de stepă. Monotipică Specie invazivă în trecut. În trecut apărea din timp în timp sub formă de invazii, venind din stepele Asiei Centrale (Kazahstan, Kirghizia), Mongolia și vestul Chinei, unde cuibărea. În anul 1908 a fost ultima mare invazie a acestei specii în România.

Ordinul Charadriiformes

Familia Burhinidae - păsările ogorului
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Charadriiformes
Familia: Burhinidae
Burhinus oedicnemus (Linnaeus, 1758) Pasărea ogorului, Fluierar mare, Ploier mare, Pasăre tătărească. Burhinus oedicnemus oedicnemus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibăritoare. În România, populația estimată este de 500-1.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Charadriidae - prundărași, ploieri, nagâți
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Charadriidae
Subfamilia: Charadriinae
Charadrius alexandrinus Linnaeus, 1758 Prundăraș de sărătură, Prundăraș de mare, Purcăraș de mare, Purcăraș alexandrin, Fluieraș alexandrin, Ploier de mare. Charadrius alexandrinus alexandrinus Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România se pot vedea în timpul pasajelor între 500 și 1.000 de exemplare, iar efectivul cuibăritor este estimat la 400-700 de perechi.
Charadrius asiaticus Pallas, 1773 Prundăraș asiatic Monotipică Accidentală. Un exemplar a fost văzut și fotografiat în Istria (Dobrogea) la 25 mai 1979.
Charadrius dubius Scopoli, 1786 Prundăraș gulerat mic, Prundăraș de râu, Prundăraș de râu cu cioc negru, Fluturaș mic, Fluturaș de râu, Ploier de râu. Charadrius dubius curonicus J. F. Gmelin, 1789 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România efectivul cuibăritor al acestei specii este între 3.000 și 6.000 de perechi clocitoare.
Charadrius hiaticula Linnaeus, 1758 Prundăraș gulerat mare, Prundăraș gulerat, Prundăraș cu cioc pestriț, Purcăraș de mal, Purcăraș gulerat, Fluieraș gulerat, Ploier gulerat, Fluturaș de prundiș, Ploier de noroi. Charadrius hiaticula hiaticula Linnaeus, 1758 În pasaj de primăvară și de toamnă. Specie rară
Charadrius leschenaultii Lesson, 1826 Prundăraș de deșert Charadrius leschenaultii columbinus Wagler, 1829 Accidentală. Un exemplar observat la 24-25 martie 2012 pe Lacul Techirghiol.
Charadrius mongolus Pallas, 1776 Prundăraș mic de deșert Charadrius mongolus pamirensis (Richmond, 1896)? Accidentală Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru, pe 18 ianuarie 2017; un alt exemplar mascul la Râpa (județul Bihor) pe 18 mai 2019.
Charadrius vociferus Linnaeus, 1758 Prundăraș cu coadă ascuțită ? Accidentală Un exemplar a fost observat la 8 septembrie 1985, pe insula Sacalin situată în fața brațului Sf. Gheorghe al Dunării.
Eudromias morinellus (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius morinellus Linnaeus, 1758 Prundăraș de munte, Prundăraș montan, Purcăraș de munte, Ploier de munte, Fluieraș de munte. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar. În România apare mai ales în migrație, dar a fost semnalat și o populație cuibăritoare de maximum 3 perechi în Carpații Occidentali, aproape de Sibiu.
Subfamilia: Pluvialinae
Pluvialis apricaria (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius apricarius Linnaeus, 1758 Ploier auriu, Ploier auriu mare, Fluierar auriu mare, Fluturaș auriu, Purcăraș auriu. Pluvialis apricaria apricaria (Linnaeus, 1758), Pluvialis apricaria altifrons (C. L. Brehm, 1831)? În pasaj de primăvară și de toamnă. Între 2.500 și 6.000 de exemplare trec prin România în timpul pasajelor.
Pluvialis squatarola (Linnaeus, 1758), sin. Squatarola squatarola Linnaeus, 1758 Ploier argintiu, Fluierar argintiu, Purcăraș argintiu, Ploier degetat. Pluvialis squatarola squatarola (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă rar. În România este observat adesea în pasaj, rareori iernând în regiunea Dobrogei.
Pluvialis fulva (Gmelin, 1789) Ploier auriu din Pacific Monotipică Accidentală. Au fost observate câteva exemplare în ultimii ani.
Subfamilia: Vanellinae
Vanellus vanellus (Linnaeus, 1758) Nagâț, Ciomvică, Ciovlică, Ciovică, Ciorlică, Tiuvlic, Libuț, Liboc, Bibic, Bibiț, Chiviț. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna, îndeosebi în sudul României. În România populația cuibăritoare este estimată la 65.000-130.000 de perechi și este în scădere.
Vanellus leucurus (Lichtenstein, 1823), sin. Chettusia leucura (Lichtenstein, 1823), Vanellus leucura (Lichtenstein, 1823) Nagăț cu coada albă, Nagâț cu picioare galbene. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăritul speciei a fost observat prima dată în anul 2000. În România este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă ale Mării Negre, unele perechi putând cuibări în regiunea Deltei Dunării. În România populația cuibăritore este estimată la maximum 23 de perechi, însă cuibăritul speciei nu a fost confirmat recent.
Vanellus gregarius (Pallas, 1771) Nagăț de stepă Monotipică Accidentală Un exemplar a fost observat la 1 octombrie 2012 în Râmnicelu - Boldu.
Vanellus spinosus (Linnaeus, 1758) Nagăț sudic Monotipică În pasaj În România este observat foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă al Mării Negre.
Familia Glareolidae - ciovlici
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Glareolidae
Glareola nordmanni Fischer, 1842 Ciovlică negrie, Ciovlica lui Nordmann, Ciovlica nordmaniană, Ciovlică de mare cu aripi negre, Ciovlică de mare orientală. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România specia poate fi observată extrem de rar, cu precădere în pasaj în regiunea Dobrogei, nu se cunosc în detaliu date despre efectivul cuibăritor al acesteia, însă se estimează că anual cuibăresc maximum 2 perechi.
Glareola pratincola (Linnaeus, 1766) Ciovlică ruginie, Ciovlică de mare, Rândunea de stepă, Giarola, Găinușă de mare. Glareola pratincola pratincola (Linnaeus, 1766) În pasaj de toamnă și de primăvară. Oaspete de vară, cuibărește În România populația estimată este de 450-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației efectivul este estimat a fi cuprins între 800 și 4.000 de indivizi.
Familia Stercorariidae - lupi de mare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Stercorariidae
Stercorarius pomarinus (Temminck, 1815) Lup de mare, Lup marin mijlociu, Lup de mare mijlociu, Lup de pește mijlociu, Lup de mare cu coadă lată. Monotipică În pasaj mai ales în cel de toamnă. Cei mai mulți dintre cei ce ajung în România sunt exemplare tinere. Specie foarte rară. Ultimul exemplar a fost un juvenil găsit pe 18-24 noiembrie 2011 în Brădeni.
Stercorarius parasiticus (Linnaeus, 1758) Lup de mare mic, Lup marin parazitic, Lup de pește parazit, Lup de mare hrăpăreț, Lup marin cu coadă ascuțită. Monotipică Accidentală. În pasaj mai ales în cel de toamnă. Specie foarte rară.
Stercorarius longicaudus Vieillot, 1819 Lup de mare codat, Lup marin cu coada lungă, Lup marin cu suliță, Lup de mare cu coadă lungă, Lup marin mic, Lup maritim mic. Stercorarius longicaudus longicaudus Vieillot, 1819 Accidentală Specie foarte rară. Câteva exemplare au fost colectate și se află în vitrinele unor muzee de științe naturale din România.
Catharacta skua (Brünnich, 1764), sin. Stercorarius skua Brünnich, 1764 Lup de mare atlantic, Marele lup de mare. Monotipică Accidentală Un singur exemplar a fost observat la Zau de Câmpie (jud. Mureș), la 14 iulie 1968.
Familia Scolopacidae - fluierari, pietruși, nisipari, fugaci, prundași, bătăuși, becaține, sitari, culici, notatițe
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Scolopacidae
Subfamilia: Calidrinae
Arenaria interpres (Linnaeus, 1758) Pietruș, Scormonitor de prundiș, Scormonitor de pietriș, Pietrușel. Arenaria interpres interpres (Linnaeus, 1758) În pasaj Specie rară
Calidris alba (Pallas, 1764), sin. Crocethia alba (Pallas, 1764) Nisipar, Calidră. Calidris alba alba (Pallas, 1764) În pasaj. Se întâlnesc vara, uneori, unele exemplare, care însă nu cuibăresc aici. Specie rară
Calidris falcinellus (Pontoppidan, 1763), sin. Limicola falcinellus (Pontoppidan, 1763) Prundaș de nămol, Fugaci de mlaștina, Fugaci cu cioc lat, Surdă de mare. Calidris falcinellus falcinellus (Pontoppidan, 1763) În pasaj Specie rară

Calidris pugnax (Linnaeus, 1758), sin. Philomachus pugnax (Linnaeus, 1758) Bătăuș, Fluierar gulerat, Fluierar multicolor, Fluierar bătăuș, Belisar. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Se întâlnește uneori și vara, fără însă a cuibări. În România efectivul care este văzut în timpul pasajelor este de 35.000-100.000 de exemplare.
Calidris alpina (Linnaeus, 1758) Fugaci de țărm, Fugaci alpin, Prundaș de mare, Fugaci cu piept negru. Calidris alpina alpina (Linnaeus, 1758) În Romania, apare în pasaj primavara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar fără să clocească. Populațiile care traversează România în timpul pasajelor sunt estimate între 10.000 și 30.000 de exemplare.
Calidris canutus (Linnaeus, 1758) Fugaci mare, Fugaci islandic, Purcăraș islandic, Prundaș islandic. Calidris canutus canutus (Linnaeus, 1758) Accidentală în timpul pasajului. Specie rară
Calidris ferruginea (Pontoppidan 1763), sin. Calidris testacea (Pallas, 1764) Fugaci roșcat, Fugaci cu cioc arcuit, Fugaci roșiatic, Prundaș roșcat, Purcăraș roșcat. Monotipică În pasaj trecând îndeosebi prin Dobrogea. Unele exemplare se întâlnesc vara în Deltă, fără a cuibări însă aici. Specie rară
Calidris melanotos (Vieillot, 1819) Fugaci pătat Monotipică Accidentală în timpul pasajului de toamnă. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 6 exemplare.
Calidris minuta (Leisler, 1812) Fugaci mic, Fugaci pitic, Purcăraș pitic, Prundaș pitic. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Unele exemplare neclocitoare se întâlnesc și vara. În timpul pasajelor pot fi observate în România între 1.000 și 5.000 de exemplare
Calidris subruficollis (Vieillot, 1819), sin. Tryngites subruficollis (Vieillot, 1819) Fluierar cu piept gălbui Monotipică Accidentală în timpul pasajului În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.
Calidris temminckii (Leisler, 1812) Fugaci pitic, Fugaci pitic sur, Fugaci Temminck, Prundaș pitic sur, Purcăraș pitic sur. Monotipică În pasaj. Specie rară.
Subfamilia: Scolopacinae
Gallinago gallinago (Linnaeus, 1758), sin. Capella gallinago (Linnaeus, 1758) Becațină comună, Becață comună, Becațină mijlocie, Becaț, Becaț de baltă. Gallinago gallinago gallinago (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația cuibăritoare din România este mică și estimată la 30-50 de perechi. În pasaj este comună prin toate ținuturile mlăștinoase din România.
Gallinago media (Latham, 1787), sin. Capella media (Latham, 1787) Becațină mare, Dublon, Dublă, Becațină dublă, Becață mare. Monotipică În România nu cuibărește și este o specie de pasaj, prezentă primăvara în aprilie și mai și toamna de la mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie. Apare mai rar în pasaj decât becațină comună.
Lymnocryptes minimus (Brünnich, 1764), sin. Lymnocryptes minima (Brünnich, 1764) Becațină mică, Becațină mută, Becațină surdă, Surdă. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este prezintă în pasaj cu un număr de 50-300 de indivizi.
Limnodromus scolopaceus (Say, 1823), sin. Limosa scolopacea Say, 1823 Sitar de nămol cu cioc lung Monotipică Accidentală Specie foarte rară Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru pe 14 ianuarie 2017.
Limnodromus griseus (Gmelin, 1789) Sitar de nămol cu cioc scurt Accidentală în România din America de Nord. Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), lângă râul Crișul Negru pe 12 ianuarie 2017.
Scolopax rusticola Linnaeus, 1758 Sitar de pădure, Sitar, Ciocănea, Becaț, Becață. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România este apreciată a fi formată din 6.000-9.000 de perechi cuibăritoare. Este mai frecventă în timpul pasajului.
Subfamilia: Limosinae
Limosa lapponica (Linnaeus, 1758) Sitar de mal nordic, Sitar de mal ruginiu, Fluierar de mal ruginiu, Fluierător de mal ruginiu. Limosa lapponica lapponica (Linnaeus, 1758) În pasaj. Specie rară.
Limosa limosa (Linnaeus, 1758) Sitar de mal, Sitar de mal cu coadă neagră, Sitar de mal mare, Fluierar cu coadă neagră. Limosa limosa limosa (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 40 și 80 de perechi, iar în pasaj pot tranzita efective cuprinse între 2.000 și 10.000 de indivizi.
Subfamilia: Numeniinae
Numenius arquata (Linnaeus, 1758) Culic mare, Ploier mare, Fluierar mare, Becață regală. Numenius arquata arquata (Linnaeus, 1758) (în pasaj, cuibărește), Numenius arquata orientalis C. L. Brehm, 1831 (numai în pasaj). În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația cuibăritoare din România este foarte mică și estimată a fi de maximum 10 perechi. În timpul migrației efectivele sunt cuprinse între 8.000 și 15.000 de indivizi.
Numenius phaeopus (Linnaeus, 1758) Culic mic, Culic de ploaie, Culic cu cap dungat. Numenius phaeopus phaeopus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Nu cuibărește în România. Efectivele care tranzitează România sunt estimate la 1.000-4.000 de indivizi.
Numenius tenuirostris Vieillot, 1817 Culic cu cioc subțire, Becață pitică. Monotipică În pasaj. Este o apariție rară, în pasaj.
Subfamilia: Tringinae
Tringa erythropus (Pallas, 1764) Fluierar negru, Fluierător negru, Fluierar cernit. Monotipică În pasaj. În România este frecvent întâlnită în pasaj.
Tringa glareola Linnaeus, 1758 Fluierar de mlaștină, Fluierar de nămol, Fluierător de mlaștină. Monotipică În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. În România este frecvent întâlnită în pasaj.
Tringa nebularia (Gunnerus, 1767) Fluierar cu picioare verzi, Fluierar deschis, Fluierător cu picioare verzi mare. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este comună în pasaj.
Tringa ochropus Linnaeus, 1758 Fluierar de zăvoi, Fluierar de zăvoaie, Fluierar de pădure, Fluierar pestriț, Fluierător de zăvoaie, Fluierător pestriț, Fluierar punctat. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar În România populația cuibăritoare este estimată la maximum 100 de perechi cuibăritoare. Specie comună în pasaj.
Tringa stagnatilis (Bechstein, 1803) Fluierar de lac, Fluierător de lac, Fluierar cu picioare verzi mic. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este estimată la circa 20-50 de perechi, iar în timpul pasajului România este tranzitată de circa 500-1.500 de indivizi.
Tringa totanus (Linnaeus, 1758) Fluierar cu picioare roșii, Fluierar comun, Fluierar castaniu, Fluierător. Tringa totanus totanus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 800–2.000 de perechi, iar în timpul pasajului efectivele cresc, fiind cuprinse între 5.000 și 15.000 de indivizi.
Tringa melanoleuca (Gmelin, 1789) Fluierar mare cu picioare galbene Specie nord-americane, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Belfir (județul Bihor), pe 20 mai 2019.
Xenus cinereus (Güldenstädt, 1775), sin. Tringa terek Latham, 1787, Tringa cinerea Gülldenstädt, 1775, Terekia cinerea (Güldenstädt, 1775), Scolopax cinerea Güldenstädt, 1775 Fluierar sur, Sitar sur de mal, Fluierar sur de mal, Fluierarul Terek, Fluierar cu cioc întors. Monotipică În pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. În România este foarte rară.
Actitis hypoleucos Linnaeus, 1758, sin. Tringa hypoleucos Linnaeus, 1758 Fluierar de munte, Prundăraș țipător, Purcăraș. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În Romania cuibăresc între 5.200 și 9.600 de perechi.
Phalaropus fulicarius (Linnaeus, 1758) Notatiță cu cioc lat Monotipică În pasaj. În Romania a fost semnalată rar. În perioada 2010-2014 au fost găsite numai 6 exemplare.
Phalaropus lobatus (Linnaeus, 1758) Notatiță, Prundăraș lobat, Notatiță cu cioc subțire. Monotipică În pasaj, mai frecvent fiind observată în septembrie. Specie rară. Cel mai mare număr, 70 de păsări, a fost înregistrat pe 28.04.2004, pe Lacul Sinoe.
Steganopus tricolor (Vieillot, 1819), sin. Phalaropus tricolor (Vieillot, 1819) Notatiță americană Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Haematopodidae
Haematopus ostralegus Linnaeus, 1758 Scoicar, Ostrigar, Culic de mare, Țarcă de mare. Haematopus ostralegus longipes Buturlin, 1910, Haematopus ostralegus ostralegus Linnaeus, 1758? În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este mică, fiind estimată la 50-150 de perechi cuibăritoare. Mai frecvent trece în pasaj, până la 150-200 de indivizi.
Familia Recurvirostridae - picioroange, ciocîntorși
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Recurvirostridae
Himantopus himantopus (Linnaeus, 1758) Piciorong, Sitar cu picioroange, Fluierar cu picioare lungi, Cătăligă, Cătălige. Himantopus himantopus himantopus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritore estimată este de 900-2.000 de perechi. Între 1.500 și 6.000 de exemplare pot fi observate pe teritoriul țării în timpul pasajelor.
Recurvirostra avosetta Linnaeus, 1758, sin. Recurvirostra avocetta Linnaeus, 1758 Ciocîntors, Cioc întors, Avozetă, Culic cu spadă, Culic săbiat, Săbiuță, Cosaș. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde, unele exemplare rămân în apele salmastre dobrogene. Oaspete de iarnă. În România, populația estimată este de 700-1.800 de perechi, iar pe timp de iarnă efectivele speciei în România sunt estimate la 1.500- 6.000.
Familia Laridae - pescăruși, chirghițe, pescărițe, chire
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Laridae
Subfamilia: Larinae
Hydrocoloeus minutus Pallas, 1776, sin. Larus minutus Pallas, 1776 Pescăruș mic, Martin mititel, Cărăbaș mititel, Martin pitic, Cărăbaș pitic, Pescar mic. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Cuibărește rar în sud-estul Deltei Dunării și pe lacurile din lungul litoralului. În pasaj și iarna este mai numeros atât pe litoral, cât și în Deltă.
Larus argentatus Pontoppidan, 1763. Pescăruș argintiu Larus argentatus argentatus Pontoppidan, 1763. În clasificările mai vechi această specie includea subspeciile Larus argentatus cachinnans și Larus argentatus michahellis care în prezent sunt ridicate în rang de specii: Larus cachinnans și Larus michahellis Accidentală. Specie foarte rară
Larus cachinnans Pallas, 1811, sin. Larus argentatus cachinnans Pallas, 1811, Larus argentatus ponticus Stegmann 1934 Pescăruș pontic, Martin argintiu cu picioare galbene, Martin argintiu flaviped, Cărăbaș argintiu cu picioare galbene, Cărăbaș de mare, Pescar de mare, Martin de mare. Monotipică Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este de 2.000-4.000 de perechi, iar în timpul pasajului pot fi văzute între 25.000 și 70.000 de exemplare. De asemenea, teritoriul țării este și loc de iernare pentru 10.000-16.000 de exemplare.
Larus canus Linnaeus, 1758 Pescăruș sur, Martin sur, Martin cenușiu, Cărăbaș cenușiu, Martin de iarnă, Pescar cenușiu, Cărăbaș de furtună. Larus canus canus Linnaeus, 1758, Larus canus heinei Homeyer, 1853? În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România trec în pasaj 15.000-30.000 de indivizi.
Larus delawarensis Ord, 1815 Pescăruș sur mare, Pescăruș cu cioc inelat. Monotipică Accidentală. A fost observat un exemplar pe Lacul Morii din București în 23 ianuarie 2021.
Larus fuscus Linnaeus, 1758 Pescăruș negricios, Martin negricios, Cărăbaș negricios, Martin cu manta neagră. Larus fuscus fuscus Linnaeus, 1758 În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă, mai multe exemplare rămân și peste vară în Delta Dunării sau pe litoral, fără însă a cuibări. Populația care iernează în România este estimată la 50-100 de indivizi.
Larus heuglini Bree, 1876, mulți autori îl includ în specia Larus fuscus ca o subspecie Larus fuscus heuglini Bree, 1876 Pescăruș negricios siberian Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.
Larus genei Brème, 1839 Pescăruș rozalb, Pescăruș cu cioc subțire, Martin roz, Cărăbaș roz, Pescar rozalb, Martin cu cioc subțire. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România este o specie rar cuibăritoare în colonii pe grindurile lagunelor. Iarna rămân puține exemplare.
Larus glaucoides Meyer, 1822 Pescăruș cu aripi albe Larus glaucoides glaucoides B. Meyer, 1822 Accidentală. Specie foarte rară, a fost observat prima dată pe insula Sacalin în 1970.
Larus hyperboreus Gunnerus, 1767 Pescăruș de ghețuri, Martin glacial, Martin alb mare. Larus hyperboreus hyperboreus Gunnerus, 1767? Accidentală Specie foarte rară. Au fost doar câteva exemplare pe litoralul Mării Negre.
Larus ichthyaetus Pallas, 1773 Pescăruș asiatic Monotipică Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este estimată la 70–120 de perechi.
Larus marinus Linnaeus, 1758 Pescăruș negru, Martin negru, Martin cu manta, Carabaș negru. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 10 exemplare în sezonul rece.
Larus melanocephalus Temminck, 1820 Pescăruș cu cap negru Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Oaspete de iarnă. În România numărul estimat este de 50-300 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației populația poate ajunge și la 15.000-50.000 de indivizi.
Larus michahellis J. F. Naumann, 1840, sin. Larus argentatus michahellis J. F. Naumann, 1840 Pescăruș cu picioare galbene Larus michahellis michahellis J. F. Naumann, 1840 În pasaj. Parțial sedentară, parțial migratoare, cuibăritore. În România efectivele cuibăritoare sunt estimate la 900-2.500 de perechi clocitoare; cuibărește de-a lungul Dunării și în Dobrogea, dar în afara sezonului de cuibărit exemplarele în migrație pot fi observate în toată țara.
Larus pipixcan Wagler, 1831 Pescărușul lui Franklin Monotipică Accidentală Specie foarte rară observată pentru prima oară în 2016 în județul Olt, la Slatina.
Larus ridibundus Linnaeus, 1766, sin. Chroicocephalus ridibundus (Linnaeus, 1766) Pescăruș râzător, Martin râzător, Cărăbaș râzător, Martin comun, Martin vulgar, Cărăbaș comun, Martin de vară, Pescar râzător, Porumbel de mare, Giușcă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări iernează. În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este estimată la 3.500-8.000 de perechi, iar efectivele care trec în timpul pasajelor sunt formate din 100.000-300.000 de exemplare.
Ichthyaetus audouinii (Payraudeau, 1826), Larus audouinii, Payraudeau, 1826 Pescăruș mediteranean Specie mediteraneană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor), pe râul Crișul Negru, pe 12 noiembrie 2017.
Rissa tridactyla (Linnaeus, 1758) Pescăruș cu trei degete, Martin tridegetat, Martin cu trei degete. Rissa tridactyla tridactyla (Linnaeus, 1758) Accidentală, Oaspete de iarnă Specie foarte rară, În perioada 2010-2014 au fost găsite 21 exemplare în sezonul rece.
Xema sabini (Sabine, 1819), sin. Larus sabini Sabine, 1819 Pescăruș cu coadă scobită Xema sabini palaearctica Stegman, 1934? Accidentală Specie foarte rară. Un exemplar capturat în vecinătatea Timișoarei (Banat) după 1960 se află la Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa"
Pagophila eburnea (Phipps, 1774) Pescăruș alb Specie arctică, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), pe râul Crișul Negru, la 26 ianuarie 2020 (prima mențiune în România); alt exemplar la Tinca, pe 29 martie 2020.
Subfamilia: Sterninae
Chlidonias hybrida (Pallas, 1811), sin. Chlidonias hybridus Pallas, 1811 Chirighiță cu obraz alb, Chirighiță cu bărbie albă, Chirighiță cu gât alb, Pescăruș hibrid, Pescăruș cu gât alb. Chlidonias hybrida hybrida (Pallas, 1811) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este de 16.000-20.000 de perechi, iar în timpul pasajelor se pot observa între 25.000 și 70.000 de exemplare.
Chlidonias leucopterus (Temminck, 1815), sin. Chlidonias leucoptera (Temminck, 1815) Chirighiță cu aripi albe, Pescăriță cu aripi albe, Chiră cu aripi albe. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populațiile cuibăritoare din România au scăzut între 1990 și 2000 și după datele actuale sunt mici, estimate între 100 și 300 de perechi.
Chlidonias niger (Linnaeus, 1758), sin. Chlidonias nigra (Linnaeus, 1758) Chirighiță neagră, Chirighiță, Chiră, Pescăruș negru, Pescăriță neagră, Pescăriță. Chlidonias niger niger (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată în România este de 1200-2500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 3.000 și 10.000 de exemplare.
Gelochelidon nilotica (Gmelin, 1789), sin. Sterna nilotica Gmelin, 1789 Pescăriță râzătoare, Pescar maritim râzător, Pescăruș râzător, Pescar râzător. Gelochelidon nilotica nilotica (J. F. Gmelin, 1789) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12-50 perechi și este în declin. În timpul pasajelor se pot observa între 300 și 1.000 de exemplare.
Hydroprogne caspia (Pallas, 1770), sin. Sterna caspia Pallas, 1770, Hydroprogne tschegrava (Lepechin, 1770) Pescăriță mare, Pescar mare răpitor, Pescăruș mare răpitor, Rândunea de mare răpitoare, Chirighiță, Chira, Pescar, Pescăruș, Martin cerchez. Monotipică În pasaj. Odinioară era oaspete de vară, cuibărea. În trecut, cuibărea în România în zona complexului lagunar Razim-Sinoe, însă în prezent se pot observa doar în timpul pasajelor, când efectivele sunt între 500 și 5.000 de exemplare.
Sterna hirundo Linnaeus, 1758 Chiră de baltă, Rândunea maritimă vulgară, Pescăriță cu cap negru, Pescăruș de baltă, Pescăruș cu cap negru, Crișcova. Sterna hirundo hirundo Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată din România este de 5.500-7.500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației se pot întâlni efective cuprinse între 10.000 și 40.000 de indivizi.
Sterna paradisaea Pontoppidan, 1763 Chiră polară Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Năvodari.
Sternula albifrons (Pallas, 1764), sin. Sterna albifrons Pallas, 1764 Chiră mică, Rândunea maritimă pitică, Rândunea maritimă cu fruntea albă, Pescăruș pitic, Chirighiță, Chira, Pescar. Sternula albifrons albifrons (Pallas, 1764) În pasaj. Oaspete de vară, cuibăritoare. Populația estimată în România este de 500-800 de perechi cuibăritoare, iar în pasaj trec prin România aproximativ 1.000-3.000 de exemplare.
Thalasseus sandvicensis (Latham, 1787), sin. Sterna sandvicensis Latham, 1787 Chiră de mare, Rândunea maritimă mică, Pescăruș mic, Chirighiță, Chiră, Pescar, Pescăruș de mare. Thalasseus sandvicensis sandvicensis (Latham, 1787) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația din România este estimată la 20-300 de perechi cuibăritoare, iar în perioada pasajelor efectivele cresc ajungând la 5.000-20.000 de exemplare.
Familia Alcidae - alce
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Alcidae
Brachyramphus perdix (Pallas, 1811) Alcă pitică asiatică Monotipică Accidentală În 2006 a fost observat un singur exemplar.
Uria aalge (Pontoppidan, 1763) Alcă nordică, Garia ? Accidentală În 1959 a fost observat un singur exemplar lângă Călărași.

Ordinul Gaviiformes (Familia Gaviidae - cufundari)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Gaviiformes
Familia: Gaviidae
Gavia stellata (Pontoppidan, 1763), sin. Colymbus stellatus Pontoppidan, 1763 Cufundar mic, Fundac cu gușa roșie, Fundac cu gușă roșie, Fundac mic, Fundac nordic cu gușă roșie, Fundac stelat. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Specie rară. În perioada 2008-2013 au fost observate 10-40 exemplare în sezonul rece.
Gavia arctica (Linnaeus, 1758), Colymbus arcticus Linnaeus, 1758 Cufundar polar, Fundac polar, Fundac cu gușă neagră (vara), Colimb arctic, Bodârlău polar. Gavia arctica arctica (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România apare iarna în număr redus. În perioada 2008-2013 au fost observate 50-100 exemplare în sezonul rece.
Gavia immer (Brünnich, 1764), sin. Colymbus immer Brünnich, 1764 Cufundar mare, Fundac mare, Fundac glacial, Fundac de ghiată, Colimb, Fundac marin cu gât negru. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost observate numai 2 exemplare.
Gavia adamsii (Gray, 1859) Cufundar cu cioc alb Monotipică Accidentală Specie foarte rară. Specia a fost descoperită în România pe 19 ianuarie 2018 de ornitologul József Szabó pe râul Olt, unde a fost identificat un exemplar al acestei specii.

Ordinul Procellariiformes

Familia Procellariidae - ielcovani, furtunari
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Procellariiformes
Familia: Procellariidae
Puffinus yelkouan (Acerbi, 1827), sin. Puffinus puffinus yelkouan (Acerbi, 1827) Ielcovan estic, Furtunar, Pufin mediteranean. Pasărea furtunii, Pasărea vijeliei, Vijelniță, Pufin răsăritean. Monotipică Accidentală. A fost observat (și colectat) de câteva ori mai ales în față gurilor Dunării. Nu mai puțin de 7500 de ielcovani au fost văzuți pe 2 mai 2013 din punctul de observare de pe plaja Vadu din județul Constanța. În România nu au fost identificate perechi cuibăritoare de ielcovan.
Familia Hydrobatidae - furtunari comuni
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Hydrobatidae
Hydrobates pelagicus (Linnaeus, 1758) Furtunar comun, Rândunică de furtună pitică. ? Accidentală A fost semnalat în România înainte de 1950.

Ordinul Ciconiiformes (Familia Ciconiidae - berze sau cocostârci)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Ciconiiformes
Familia: Ciconiidae
Ciconia nigra (Linnaeus, 1758) Barză neagră, Cocostârc negru, Cocostârc de pădure, Barză cernită, Barză țigănească. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și în special cel de toamnă. Populația estimată în România este de 400-800 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor țara este traversată de 10.000-20.000 de exemplare.
Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758) Barză albă, Cocostârc alb, Cocostârc, Barză, Cucostârc, Cucorstârc. Ciconia ciconia ciconia (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă Populația estimată în România este de 5.000-6.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor se pot observa în România între 100.000 și 300.000 de exemplare.

Ordinul Pelecaniformes

Familia Pelecanidae - pelicani
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Pelecaniformes
Familia: Pelecanidae
Pelecanus onocrotalus Linnaeus, 1758 Pelican comun, Babiță, Baboșă, Bagiță, Năsută, Gușată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. În urmă cu 60-100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe tot cursul inferior al Dunării. În prezent Rezervația Biosferei Delta Dunării este locul tradițional de cuibărit pentru pelicanul comun (4.100-4.500 de perechi cuibăritore). În timpul migrației efectivele din România sunt cuprinse între 12.000 și 20.000 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 10 și 50 de indivizi.
Pelecanus crispus Bruch, 1832 Pelican creț, Pelican cu coamă, Babiță comată, Babiță creață, Babiță cu gât zburlit, Batcă cu coamă, Baboașă zburlită, Năsută comată, Gușată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 240-330 de perechi cuibăritore. În timpul migrației efectivele din România sunt cuprinse între 900 și 1.800 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 100 și 800 de indivizi.
Familia Ardeidae - stârci, egrete, buhai de baltă
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Ardeidae
Subfamilia: Ardeinae
Bubulcus ibis (Linnaeus, 1758) Stârc de cireadă, Stârcul păstorilor, Stârc egiptean. Bubulcus ibis ibis (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România a fost considerată până de curând specie accidentală, însă a fost identificată cuibărind în efective mici în Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei. În România, populația este estimată la 10-20 de perechi cuibăritoare, în Delta Dunării și în Balta Mică a Brăilei, iar în ani recenți au fost observate grupuri de până la câteva zeci în afara sezonului de cuibărit, în Delta Dunării.
Ardea cinerea Linnaeus, 1758 Stârc cenușiu, Stârc vânăt, Bâtlan vânăt, Gâtlan cenușiu, Bâtlan cenușiu, Gac mare, Ciaclă mare, Ciaclă vânătă, Ciapur vânăt. Ardea cinerea cinerea Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde sau în locuri unde apa nu îngheață, unele exemplare rămân în țară. În pasaj. În România populația cuibăritoare a fost apreciată la 4.500-6.000 de perechi.
Ardea purpurea Linnaeus, 1766 Stârc roșu, Stârc purpuriu, Stârc roșietic, Bâtlan scorțișoriu, Gac roșu, Ciaclă roșie, Ciaclă de trestie, Ciapur roșu. Ardea purpurea purpurea Linnaeus, 1766 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația este estimată la 850-1.500 de perechi cuibăritoare, mare parte dintre acestea fiind în Delta Dunării. În timpul pasajelor, pot fi observate între 1.000 și 1.500 de exemplare în habitatele acvatice din România.
Ardeola ralloides (Scopoli, 1769) Stârc galben, Bâtlan galben, Stârc cu coamă, Stârc blond. Ardeola ralloides ralloides (Scopoli, 1769) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 2.500-5.500 de perechi, din care majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate în România între 4.500 și 6.000 de exemplare.
Ardea alba Linnaeus, 1758, sin. Casmerodius albus (Linnaeus, 1758), Egretta alba (Cramp and Simmons, 1977) Egretă mare, Stârc alb mare, Bâtlan alb, Erodiu alb, Erodiu mare, Ciapur mare. Ardea alba alba Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația din România, care în mare parte se află în Delta Dunării a fost estimată la 210-370 de perechi cuibăritoare. Iernează pe teritoriul țării între 1.000 și 3.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor se pot vedea între 3.600 și 5.700 de exemplare.
Egretta garzetta (Linnaeus, 1766) Egretă mică, Stârc alb mic, Erodiu mic, Bâtlan alb mic, Ciapur mic. Egretta garzetta garzetta (Linnaeus, 1766) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată în România este de circa 4.000-8.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor pot fi văzute pe teritoriul României între 5.000 și 8.000 de exemplare.
Subfamilia: Botaurinae
Botaurus stellaris (Linnaeus, 1758) Buhai de baltă, Bou de baltă, Bâtlan de stuh, Bic de baltă. Botaurus stellaris stellaris (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde unele exemplare rămîn în țară, în locuri cu apă neînghețată. În pasaj. Populația din România a fost apreciată la 1.000-5.000 de perechi cuibăritore, întâlnite preponderent în zonele întinse de stufărișuri din bazinul hidrografic al Dunării.
Ixobrychus minutus (Linnaeus, 1766) Stârc pitic, Stârc mic, Bâtlănaș pitic, Scrofiță, Scroafă de baltă, Bâtlănaș. Ixobrychus minutus minutus (Linnaeus, 1766) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România se estimează că populația cuibăritoare este cuprinsă între 10.000 și 15.000 perechi.
Subfamilia: Nycticoracinae
Nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758) Stârc de noapte, Corb de noapte, Gac mic, Stârc cenușiu mic. Nycticorax nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România numărul de perechi cuibăritoare este estimat între 4.000 și 8.000, dintre care majoritatea se află în Delta Dunării.
Familia Threskiornithidae - țigănuși, lopătari
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Threskiornithidae
Plegadis falcinellus (Linnaeus, 1766) Țigănuș, Corobaică, Sitar negru. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația cuibăritoare estimată în România este de 2.000-3.000 de perechi. Specia nu iernează în România, dar poate fi observată în timpul migrației cu efective mari, cuprinse între 5.000 și 7.000 de indivizi.
Platalea leucorodia Linnaeus, 1758 Lopătar, Cosar, Lopătari. Platalea leucorodia leucorodia Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 600-1.200 de perechi. În timpul migrației numărul de lopătari este cuprins între 4.000 și 8.000 de indivizi. Dintre aceștia se estimează că în țară iernează 5-20 de indivizi.

Ordinul Suliformes (Familia Phalacrocoracidae - cormorani)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Suliformes
Familia: Phalacrocoracidae
Phalacrocorax carbo (Linnaeus, 1758) Cormoran mare, Bâclan mare, Fundac mare, Corb de mare. Phalacrocorax carbo sinensis (Staunton, 1796) Sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12.000-20.000 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 12.000 de exemplare; iernează un număr de 10.000-30.000 de exemplare.
Microcarbo pygmaeus (Pallas, 1773), sin. Microcarbo pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmaeus (Pallas, 1773) Cormoran mic, Bâclan mic, Fundac mic. Monotipică Parțial sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 9.400-10.500 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 18.000 de exemplare și iernează un număr de 5.000-20.000 de exemplare.
Phalacrocorax aristotelis (Linnaeus, 1761) Cormoran moțat, Cormoran cu moț, Cormoran mediteranean. Phalacrocorax aristotelis desmarestii (Payraudeau, 1826) Accidentală pe litoralul românesc al Mării Negre. În martie 2019 de Emil Todorov a confirmat cuibăritului acestei specii în Română în portul Constanța. În perioada 2010-2014 toamna au fost observate 17 exemplare pe litoralul românesc.

Ordinul Phoenicopteriformes (Familia Phoenicopteridae - flamingi)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Phoenicopteriformes
Familia: Phoenicopteridae
Phoenicopterus roseus Pallas, 1811, sin. Phoenicopterus ruber roseus Pallas, 1811, Phoenicopterus ruber antiquorum Temminck 1820 Flaming roz Monotipică Accidentală În România este o specie foarte rară și poate apărea sporadic pe coastele Mării Negre sau în Delta Dunării.

Ordinul Podicipediformes (Familia Podicipedidae - corcodei)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Podicipediformes
Familia: Podicipedidae
Podiceps auritus (Linnaeus, 1758) Corcodel de iarnă, Corcodel urechiat, Corcodel auriculat, Corcodel cornut. Podiceps auritus auritus (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă accidental. În România, populația de iarnă atinge numere reduse de indivizi, fiind întâlnit foarte rar pe coastele Mării Negre, de-a lungul râurilor neînghețate ori a bălților.
Podiceps cristatus (Linnaeus, 1758) Corcodel mare, Cufundac mare, Cufundaș, Bodârlău. Podiceps cristatus cristatus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Sedentară, cuibăritore, parțial migratoare, iarna unele populații staționează cu precădere pe apele interioare stătătoare, neînghețate sau chiar pe cursurile râurilor mari, iar altele migrează. Efectivul din România a fost apreciat la 20.000-30.000 de perechi cuibăritoare, întâlnite preponderent pe apele interioare, precum lacuri, heleșteie, bazine piscicole, bălți, mlaștini etc., dar și în Delta Dunării.
Podiceps grisegena (Boddaert, 1783), sin. Podiceps griseigena (Boddaert, 1783) Corcodel cu gât roșu, Corcodel mijlociu, Corcodel roșu, Bodârlău, Cufundac, Fundac. Podiceps grisegena grisegena (Boddaert, 1783) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân iarna în zonele costiere și pe lacurile de acumulare cu suprafață mare (complexul lagunar Razelm-Sinoe, lacurile din Delta Dunării etc.). Populația din România a fost apreciată la 650-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul iernii pot fi văzute între 10 și 50 de exemplare.
Podiceps nigricollis Brehm, 1831, sin. Podiceps caspicus (Hablizl, 1783) Corcodel cu gât negru, Corcodel negru, Bodârlău cu gât negru, Corcodel cu ureche. Podiceps nigricollis nigricollis C. L. Brehm, 1831 Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. Populația din România este estimată la 2.500-4.000 de perechi cuibăritoare, din care efectivele cele mai mari sunt prezente în Delta Dunării și în complexul Razelm-Sinoe. În timpul pasajelor se pot vedea între 7.000 și 9.000 de exemplare și iernează pe teritoriul țării 500-2.000 de exemplare.
Tachybaptus ruficollis (Pallas, 1764), sin. Podiceps ruficollis Pallas, 1764 Corcodel mic, Corcodel pitic, Corcodel fluvial, Corcodelaș de iarnă, Corcodeluș, Bodârlău pitic. Tachybaptus ruficollis ruficollis (Pallas, 1764) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân și peste iarnă. Populația care cuibărește în România a fost estimată la 7.000-12.000 de perechi, iar cea care iernează este de 1.000-2.000 de exemplare.

Ordinul Falconiformes (Familia Falconidae - șoimi, vânturei)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Falconiformes
Familia: Falconidae
Falco amurensis Radde, 1863 Vânturel de Amur, Șoim de Amur Monotipică Necunoscută. Specie nouă în România. Pe 29.05.2017 a fost observat un exemplar la Murighiol, jud. Tulcea.
Falco biarmicus Temminck, 1825 Șoim sudic, Șoimul Feldegg, Șoim dalmatin. Falco biarmicus feldeggii Schlegel, 1843 Apare accidental în România venind din Grecia sau Iugoslavia, unde cuibărește. În perioada 2013-2017 primăvara au fost observate 6 exemplare în România.
Falco cherrug Gray, 1834 Șoim dunărean, Șoim de dumbravă, Șoim sacru, Șoim, Șain. Falco cherrug cherrug J. E. Gray, 1834 (include subspecia Falco cherrug danubialis Kleinschmidt, 1939)) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Această specie era destul de comună în trecut în România, însă a suferit un declin dramatic, ajungând la numai 6-10 perechi cuibăritore în Câmpia de Vest și în Dobrogea. Nu este deloc exclus să mai existe astfel de perechi cuibăritore de șoim dunărean în regiunile de câmpie din Bărăgan, Moldova sau în Câmpia Română, astfel încât această estimare poate fi ușor subapreciată. În timpul pasajelor, pe teritoriul țării pot fi observate între 40 și 60 de exemplare.
Falco columbarius Linnaeus, 1758 Șoim de iarnă, Șoimuleț pitic, Șoimuleț de iarnă, Merlin, Herete de iarnă, Herete pitic. Falco columbarius aesalon Tunstall, 1771 (sin. Falco columbarius regulus (Pallas, 1773)) Oaspete de iarnă. În pasaj. Nu cuibărește în România. Efectivul care se poate observa în sezonul rece este de 500-2.000 de exemplare.
Falco eleonorae Géné, 1839 Șoim mediteranean, Șoim Eleonora. Monotipică Necunoscută. Specie nouă în România. În perioada 2010-2017 au fost observate câteva exemplare în Delta Dunării.
Falco naumanni Fleischer, 1818 Vânturel mic, Vinderel mic, Herete roșu mic, Vinderel cu ghiare galbene, Vinderelul Naumann. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România este o pasăre rară, care cuibărește în număr foarte mic în sudul țării, mai ales în Dobrogea, populația autohtonă fiind estimată la maximum 3 perechi.
Falco peregrinus Tunstall, 1771 Șoim călător, Șain. Subspecia obișnuită din România este Falco peregrinus peregrinus Tunstall, 1771 (include vechea subspecie Falco peregrinus germanicus - șoimul călător german). Sunt menționate și 2 subspecii cu apariție accidentală: Falco peregrinus brookei Sharpe, 1873 (șoimul călător Brookei - cu câteva capturi în România), și Falco peregrinus calidus (sin. Falco peregrinus leucogenys - șoimul călător roșcat). Sedentară, cuibăritore. Iarna pot apare și unele exemplare nordice. După anii 1970 se pare că efectivele din România au dispărut, dar în prezent au revenit spectaculos, stabilindu-se în tot mai multe zone. Astfel se cunosc perechi cuibăritoare din întregul lanț carpatic, cuibăritul fiind posibil și în Dobrogea. Sunt estimate a fi prezente aproximativ 135-250 de perechi cuibăritoare. În trecut era mult căutat pentru a fi dresat și folosit la vânătoare.
Falco subbuteo Linnaeus, 1758 Șoimul rândunelelor, Șoim de vară, Șoimul ciocârliilor, Heretele rândunelelor, Erete, Ierete, Arete. Falco subbuteo subbuteo Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi.
Falco tinnunculus Linnaeus, 1758 Vânturel roșu, Vinderel roșu, Vânturel ruginiu, Inchinătorul ruginiu, Vetrușcă, Herete roșu, Vânturel. Falco tinnunculus tinnunculus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește, deși se întâlnește adesea în iernile blânde, cu sol descoperit. În pasaj. Populația din România este estimată la 20.000-50.000 de perechi cuibăritoare.
Falco vespertinus Linnaeus, 1766 Vânturel de seară, Șoimuleț de seară, Vinderele de seară, Vinderel cu picioare roșii, Herete de seară, Vânturel. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj Populația cuibăritoare din Românie este estimată la 1.000 și 1.500 de perechi, fiind în scădere. În timpul pasajelor pot fi observate între 7.000 și 20.000 de exemplare.
Falco rusticolus Linnaeus, 1766 Șoim de tundră, Șoim de vânătoare Accidentală Specie foarte rară, accidentală în România, sosește din nordul Europei, apare în timpul vagabondajului în Austria, Ucraina, Polonia, Republica Cehă. Două exemplare au fost observate în Cheșa pe 27 noiembrie 2017 (prima mențiune în România); un exemplar în Tinca pe 18 decembrie 2017; alt exemplar în Tinca, 16 ianuarie 2018 (probabil același exemplar).

Ordinul Accipitriformes

Familia Pandionidae - uligani
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Accipitriformes
Familia: Pandionidae
Pandion haliaetus (Linnaeus, 1758), sin. Pandion haliaeetus (Linnaeus, 1758) Uligan pescar, Vultur pescar, Acvilă pescar. Pandion haliaetus haliaetus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut a fost oaspete de vară, cuibăritore. În România este prezentă doar în perioada de migrație, estimându-se că în această perioadă prin România trec între 50 și 200 de indivizi, dar în trecut au fost menționate cazuri rare de cuibărit (în anii 1960 și 1989, în ultimul caz fiind înregistrate 3 perechi clocitoare).
Familia Accipitridae - vulturi, codalbi, hoitari, acvile, șerpari, găi, ereți, șorecari, viespari, ulii
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Accipitridae
Subfamilia: Haliaeetinae
Haliaeetus albicilla (Linnaeus, 1758) Codalb, Cudalb, Vultur codalb, Vultur cu coadă albă, Vultur de mare. Monotipică Sedentară cuibăritore. Iarna mai pot sosi unele exemplare nordice. În România populația estimată este 28-33 de perechi cuibăritore, însă în trecut era o prezență obișnuită. Pe timp de iarnă efectivul poate ajunge la circa 110-220 indivizi, având un trend populațional ușor în creștere.
Subfamilia: Aegypiinae
Aegypius monachus (Linnaeus, 1766) Vultur pleșuv negru, Vultur pleșuv brun, Vultan brun, Vultan negru, Cara cartal. Monotipică În trecut era sedentară și cuibărea frecvent în Carpați și munții Dobrogei. În prezent este o apariție accidentală. În România era o specie comună la sfârșitul secolului XIX, dar a dispărut în prima parte a secolului XX. Din 1990 până în 2014 au fost observate numai 3 exemplare. La sfârșitul lunii martie 2020 au fost observați 3 vulturi negri zburând la altitudini mari deasupra României.
Gyps fulvus (Hablizl, 1783) Vultur sur, Vultur pleșuv sur, Vultan sur, Vultur pleșuv cenușiu, Vultan cu cap alb, Vultur pleșuv roșu, Vultur gulerat, Vultur mohorât, Vultur de piatră, Cartal. Gyps fulvus fulvus (Hablizl, 1783) Accidentală. În trecut era sedentară și cuibărea în Carpați și în regiunile deluroase ori de cîmpie din sud-estul României. În România, ultimele observații cu privire la exemplare cuibăritoare provin din anul 1939, în zona Bucegilor. În perioada 2010-2014 au fost observate 11 exemplare accidentale.
Subfamilia: Gypaetinae
Neophron percnopterus (Linnaeus, 1758) Hoitar, Hoitar alb, Mortăcinar, Vultur alb, Vultur pleșuv alb, Vultur pleșuv mic, Vultur egiptean, Pleșuv alb, Pleșuv mic. Neophron percnopterus percnopterus (Linnaeus, 1758) În trecut era oaspete de vară și cuibărea în sudul Dobrogei. În prezent apariție accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 4 exemplare cu apariție accidentală.
Gypaetus barbatus (Linnaeus, 1758) Zăgan, Vultur bărbos, Vultur cu barbă, Ciahlău, Cilihoiu, Cilioaie. Gypaetus barbatus barbatus (Linnaeus, 1758) (iclude vechea subspecie Gypaetus barbatus aureus). În trecut era sedentară, cuibăritore și trăia pe înălțimile Carpaților și de unde a dispărut de mai multe decenii. Specia dispărută în România, ultimele exemplare fiind împușcate în 1927. Totuși a fost observat un exemplar pe 19.07.2016 la Baia Mare (jud. Maramureș).
Subfamilia: Aquilinae
Clanga pomarina (Brehm, 1831), sin. Aquila pomarina (Brehm, 1831) Acvilă țipătoare mică, Vulturaș țipător mic, Vulturaș negru mic, Vulturaș negru. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația estimată este de 1.700-3.900 de perechi cuibăritore.
Clanga clanga (Pallas, 1811), sin. Aquila clanga Pallas, 1811 Acvilă țipătoare mare, Vultur țipător mare, Vulturaș negru mare. Monotipică Oaspete de vară, probabil cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. În România este o specie posibil cuibăritoare mai ales în sudul țării, în Delta Dunării, sudul Dobrogei, de-a lungul Dunării și în Podișul Transilvaniei, fără a se putea da un număr de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 30 și 80 de exemplare. Se poate estima că între 10 și 20 de exemplare iernează pe teritoriul țării.
Aquila chrysaetos (Linnaeus, 1758) Acvilă de munte, Acvilă, Pajură, Iepurar, Vultur de piatră, Aciră, Hultan, Pajoră, Pagiră, Zgripsoroaică. Aquila chrysaetos chrysaetos (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În pasaj, mai rar iernează. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 90-150 de perechi.
Aquila heliaca Savigny, 1809 Acvilă de câmp, Acvilă imperială, Vultur imperial, Pajure, Pajăre, Pajor, Zgripsoroaică, Gripsor, Sgricțor, Schiopoane. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut era oaspete de vară și cuibărea, fiind consemnate în literatură date despre cuiburi destul de frecvent identificate în Dobrogea, dar și în alte regiuni ale țării. În prezent observațiile sporadice din perioada recentă ale acestei specii pe teritoriul țării fac referire de obicei la păsări aflate în migrație sau în zone temporare de hrănire. În timpul pasajelor pot fi observate între 20 și 60 de exemplare.
Aquila nipalensis Hodgson, 1833, sin. Aquila rapax nipalensis Hodgson, 1833 Acvilă de stepă, Acvilă apuseană de stepă, Acvilă orientală. Aquila nipalensis orientalis Cabanis, 1854 (sin. Aquila rapax orientalis) Accidentală. A fost cândva oaspete de vară clocitoare în România. Specie foarte rară în România. În 2015 au fost observate numai 2 exemplare în timpul verii.
Aquila fasciata (Vieillot, 1822), sin. Hieraaetus fasciatus (Vieillot, 1822) Acvilă porumbacă, Acvila Bonelli, Vulturul Bonelli, Acvila porumbar. Aquila fasciata fasciata Vieillot, 1822 (sin. Hieraaetus fasciatus fasciatus) Accidentală. În 2005-2006 au fost observate 5 exemplare, iar în 2010-2014 a fost observat un singur exemplar.
Hieraaetus pennatus (Gmelin, 1788), sin. Aquila pennata Gmelin, 1788 Acvilă mică, Acvilă pitică, Vulturaș cu oglindă, Acvilă oglindată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România s-a estimat un număr de 150-320 de perechi cuibăritoare.
Subfamilia: Circaetinae
Circaetus gallicus (Gmelin, 1788), sin. Circaetus ferox (Gmelin, 1788) Șerpar, Vultur șerpar. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară cuibăritore. În România populația estimată este de 300-600 de perechi cuibăritoare.
Subfamilia: Milvinae
Milvus migrans (Boddaert, 1783), sin. Milvus korschun Gmelin 1891 Gaie neagră, Șorliță brună, Șorliță mică, Gaie brună, Uligan brun, Milan brun. Milvus migrans migrans (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește rar. În pasaj. Efectivul estimat din România este de 120-160 perechi cuibăritore. Este mai frecventă în timpul pasajului, nefiind estimat numărul exemplarelor care tranzitează țara.
Milvus milvus (Linnaeus, 1758) Gaie roșie, Șorliță, Șorliță roșie, Șorliță mare, Gaie, Gaie furcată, Gailă, Uligar, Huligan, Milan. Milvus milvus milvus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară cuibăritore. În România populația estimată este de 1-5 perechi cuibăritore. Se întâlnește rar și sporadic în perioadele de pasaj, fără evaluări populaționale.
Subfamilia: Elaninae
Elanus caeruleus (Desfontaines, 1789) Gaie cenușie, Gaia albă. Elanus caeruleus caeruleus (Desfontaines, 1789) Se întâlnește accidental în sezonul cald. Un exemplar a fost observat în zbor în iulie 1965 în sudul Dobrogea, dar fără dovezi certe. 2 exemplare au fost observate în august 2022 la Vadu, Constanța.
Subfamilia: Circinae
Circus aeruginosus (Linnaeus, 1758) Erete de stuf, Uliu de trestie, Uliu de stuf, Gaie de trestie, Uliu de baltă, Șorecar de baltă, Herete de baltă. Circus aeruginosus aeruginosus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări rămân și iarna. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația din România a fost apreciată la 1.700-2.500 de perechi cuibăritoare. Populația din România este considerată având un trend ascendent.
Circus cyaneus (Linnaeus, 1766) Erete vânăt, Uliu vânăt, Gaie vânătă, Herete de câmp. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. În România apare în migrație și în timpul iernii, mai ales în Dobrogea, efectivele care iernează în țară fiind estimate între 2.000 și 6.000 de exemplare.
Circus pygargus (Linnaeus, 1758) Erete sur, Erete cenușiu, Uliu sur, Gaie sură, Herete cenușiu, Șorecar cenușiu, Gaie de luncă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația estimată este de 20-50 de perechi cuibăritore.
Circus macrourus S. G. Gmelin, 1770 Erete alb, Uliu alb, Herete alb, Șorecar alb, Uliul stepelor, Uliu palid. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește rar. În pasaj. În România populația cuibăritore estimată este de 1-6 perechi, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 200 și 1.000 de exemplare.
Subfamilia: Buteoninae
Buteo rufinus Cretzschmar, 1827) Șorecar mare, Șorecar feroce, Șorecar acvilin, Uliu mare. Buteo rufinus rufinus (Cretzschmar, 1829) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația cuibăritoare a României este estimată la 400-900 de perechi.
Buteo buteo (Linnaeus, 1758) Buteo buteo buteo - Șorecar comun, Șorecar de deal, Uliu, Uliul șopârlelor, Uliul, Buzard, Șopârlar. Buteo buteo vulpinus - Șorecar roșcat, Șorecar roșu, Șorecar vulpin, Șorecar de stepă, Buzard de stepă, Șorecar caucazian. Buteo buteo buteo (Linnaeus, 1758) - cuibărește mai ales în Carpați, Buteo buteo vulpinus (Gloger, 1833) - cuibărește în sud-estul României, în Dobrogea. Buteo buteo buteo - sedentară, cuibăritore. Buteo buteo vulpinus - oaspete de vară, cuibăritore. Populația din România este evaluată la 20.000-50.000 de perechi și este considerată stabilă.
Buteo lagopus (Pontoppidan, 1763) Șorecar încălțat, Șorecar de iarnă, Uliu încălțat, Buzard de iarnă. Subspecia obișnuită în România este Buteo lagopus lagopus (Pontoppidan, 1763). De două ori a fost semnalată în România și subspecia răsăriteană, Buteo lagopus menzbieri Dementiev, 1951, ultima dată în 1973. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România este estimat că ar ierna între 500 și 2.000 de indivizi.
Buteo hemilasius Temminck & Schlegel, 1844 Șorecar asiatic Monotipică Accidentală Unicul exemplar a fost colectat în 1968 în pădurea Ștefănești, lângă București.
Subfamilia: Perninae
Pernis apivorus (Linnaeus, 1758) Viespar, Vespar, Văspar, Șorecarul viespilor. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi.
Subfamilia: Accipitrinae
Accipiter nisus (Linnaeus, 1758) Uliu păsărar, Uliul păsărilor, Uliu păsăresc, Uliu mic, Uliuț, Păsărar, Corui, Coroi, Cobăț. Accipiter nisus nisus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. Efectivul estimat în România este de 4.000-12.000 de perechi cuibăritoare.
Accipiter gentilis (Linnaeus, 1758) Uliu porumbar, Uliu de porumbei, Uliul găinilor, Uliu, Ulieș, Uligae, Huli, Huliu, Porumbar, Găinar, Boghiu, Bodigeu, Bodigaș, Hârău, Hereu, Herete, Arete, Ierete, Cobăț, Corui. Accipiter gentilis gentilis (Linnaeus, 1758) (include și subspecia Accipiter gentilis gallinarum (C.L. Brehm, 1831)). Iarna apare și o subspecie nordică, Accipiter gentilis buteoides (Menzbier, 1882).. Dionisie Linția menționează și subspecia Accipiter gentilis marginatus Piller & Mitterpacher, 1783 - Uliul balcanic (3 exemplare au fost împușcate în 1904-1912.) Sedentară. Oaspete de iarnă. Efectivul în România al acestei specii este estimat la 3.000-8.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii numărul exemplarelor crește datorită exemplarelor care vin din nordul Europei.
Accipiter brevipes (Severtsov, 1850), sin. Accipiter badius brevipes Severtsov, 1850 Uliu cu picioare scurte, Ulișor cu picioare scurte, Uliu scund, Păsărar breviped, Păsărar, Corui cu picioare scurte. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România, populația estimată este de 550-900 perechi cuibăritoare. După SOR ar fi de 60-100 de perechi.

Ordinul Strigiformes

Familia Strigidae - bufnițe, ciufi, cucuvele, buhe, ciuși, huhurezi
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Strigiformes
Familia: Strigidae
Subfamilia: Asioninae
Asio flammeus (Pontoppidan, 1763) Ciuf de câmp, Ciuf de baltă, Ciof de baltă, Ciuș, Știsiu. Asio flammeus flammeus (Pontoppidan, 1763) Sedentară, rar cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă În România, populația cuibăritoare este formată din 20-40 de perechi cuibăritoare. Iarna apar și populații nordice.
Asio otus (Linnaeus, 1758) Ciuf de pădure, Buhă mică de pădure, Ciuhurez urechiat, Huhurez, Hurez, Huhurete, Ciuf, Ciuș. Asio otus otus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România s-a apreciat un număr cuprins între 8.000 și 30.000 de perechi cuibăritoare. În iernile aspre, multe exemplare nordice se adaugă populațiilor din România sau trec chiar mai spre sud, iernând în sudul Africii și în sud-vestul Asiei.
Subfamilia: Surniinae
Aegolius funereus (Linnaeus, 1758), sin. Aegolius funerus (Linnaeus, 1758) Minuniță, Cucuvaie încălțată, Cucuvaia Tengmalm, Cucumeagă încălțată. Aegolius funereus funereus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România sunt estimate între 600 și 1.000 de perechi cuibăritoare. Iarna apar și exemplare nordice.
Athene noctua (Scopoli, 1769) Cucuvea, Cucuvaie, Cucuvaie balcanică, Cucuvea comună, Cucuveică, Cucumeagă, Cucuvelă, Cucuvea, Cucumea, Cucubeică, Cocioveică, Uture. Athene noctua noctua (Scopoli, 1769), Athene noctua indigena C. L. Brehm, 1855 Sedentară, cuibăritore. În România populația numără între 15.000 și 40.000 de perechi cuibăritoare.
Glaucidium passerinum (Linnaeus, 1758) Ciuvică, Cucuvea pitică, Cucuvea de brădet. Glaucidium passerinum passerinum (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Populația estimată în România este de 2500-4000 de perechi cuibăritoare.
Surnia ulula (Linnaeus, 1758) Ciuhurez, Ciuhurez undulat, Huhurez undulat, Huhurez porumbac. Surnia ulula ulula (Linnaeus, 1758) Accidentală. În România se cunoaște o singură captură de iarnă din 1904.
Subfamilia: Striginae
Bubo bubo (Linnaeus, 1758) Buhă, Bufniță, Buhă mare, Bufnă, Buhnă, Bufniță mare, Buhă, Buvnă, Buhac, Bucană, Bogză.
  • Bubo bubo bubo (Linnaeus, 1758).
  • Bubo bubo interpositus Rothschild & E. J. O. Hartert, 1910.
Sedentară, cuibăritore Populația estimată în România este de 200-700 de perechi cuibăritoare.
Bubo scandiacus (Linnaeus, 1758), sin. Nyctea scandiaca Bufniță de zăpadă, Bufniță polară. Monotipică Accidentală Specie semnalată înainte de 1949. Recent a fost observat un exemplar la marginea pădurii din Tinca (județul Bihor) pe 14 decembrie 2014; un exemplar la Tinca pe 27 ianuarie 2016; un exemplar la Tinca pe 20 martie 2016; un exemplar la Râpa (județul Bihor) pe 14 noiembrie 2016; un exemplar la Tinca pe 14 decembrie 2016 (probabil același exemplar); un exemplar la Belfir (județul Bihor) pe 10 ianuarie 2019.
Otus scops (Linnaeus, 1758) Ciuș, Ciuf pitic, Buhă pitică, Huhurez mic. Otus scops scops (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România este apreciată a fi între 25.000-40.000 de perechi cuibăritore.
Strix aluco Linnaeus, 1758 Huhurez mic, Huhurez de pădure, Ciuhurez de pădure, Ciuhurez, Ciurez, Cecă. Strix aluco aluco Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 20.000-60.000.
Strix uralensis Pallas, 1771 Huhurez mare, Huhurez uralenz, Cihurez cu coadă lungă, Huhurez cu cioc galben. Strix uralensis liturata Lindroth, 1788, Strix uralensis macroura Wolf, 1810 Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. Efectivele estimate în România sunt cuprinse între 12.000-20.000 de perechi cuibăritoare. În sezonul rece apar și exemplare nordice.
Familia Tytonidae - strigi
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Tytonidae
Tyto alba (Scopoli, 1769) Strigă, Huhurez de casă, Ciurez de casă. Tyto alba guttata (C. L. Brehm, 1831) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este de 500-1.500 de perechi.

Ordinul Cuculiformes (Familia Cuculidae - cuci)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Cuculiformes
Familia: Cuculidae
Cuculus canorus Linnaeus, 1758 Cuc, Cucul, Cucu, Cucușor, Cuculeț; fem. Cucă, Cuculiță, Cuculeasă. Cuculus canorus canorus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este formată din 300.000-600.000 de perechi cuibăritoare.
Clamator glandarius (Linnaeus, 1758) Cuc pestriț Monotipică Accidentală. A fost observată în 1916 în Basarabia. Au fost observate 2 exemplare pentru prima dată în România în mai 2017 la Târgușor (jud. Constanța).

Ordinul Caprimulgiformes (Familia Caprimulgidae - caprimulgi)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Caprimulgiformes
Familia: Caprimulgidae
Caprimulgus europaeus Linnaeus, 1758 Caprimulg. Caprimulgus europaeus europaeus - Caprimulg european, Caprimulg comun, Rândunea de noapte nordică, Lipitoare nordică, Păpăludă nordică, Mulgătorul caprelor. Caprimulgus europaeus meridionalis - Caprimulg meridional, Caprimulg meridional, Mulgecapre, Rândunea de noapte meridională, Păpăludă meridională, Lipitoare meridională. Caprimulgus europaeus meridionalis E. J. O. Hartert, 1896 (cuibărește); Caprimulgus europaeus europaeus Linnaeus, 1758 (în pasaj) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Efectivul în România este estimat la 12.000-15.000 de perechi cuibăritoare.

Ordinul Coraciiformes

Familia Alcedinidae - pescărași
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Coraciiformes
Familia: Alcedinidae
Alcedo atthis (Linnaeus, 1758) Pescăraș albastru. Alcedo atthis ispida - Pescăraș albastru mare, Pescăruș verde, Pescăraș, Pescărel vânăt, Pescăriță, Pescărel azuriu. Alcedo atthis atthis - Pescăraș albastru mic, Pescăruș verde estic, Pescăras albastru răsăritean. Alcedo atthis atthis (Linnaeus, 1758), Alcedo atthis ispida Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Populația cuibăritoare din România este estimată la 5.500-10.000 de perechi.
Ceryle rudis (Linnaeus, 1758) Pescăraș pestriț Accidentală A fost observat pentru prima dată în România de A.L. Ilie care a observat 2 două exemplare, unul zburând, celălalt pescuind, pe 8 iunie 2015 în Valea Pustei, care trece prin satul Râpa (jud. Bihor).
Familia Meropidae - prigori
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Meropidae
Merops apiaster Linnaeus, 1758 Prigorie, Albinărel, Furnicar, Viespar, Prigoare. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Efectivele din România au fost estimate la 200.000-400.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Coraciidae - dumbrăvence
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Coraciidae
Coracias garrulus Linnaeus, 1758 Dumbrăveancă, Gaiță vânătă, Corb albastru, Căcău, Găițișară, Cioară pucioasă, Corobatică, Dumbrăvioară. Coracias garrulus garrulus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România, populația estimată este de 4.600-6.500 de perechi cuibăritoare.

Ordinul Bucerotiformes (Familia Upupidae - pupeze)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Bucerotiformes
Familia: Upupidae
Upupa epops Linnaeus, 1758 Pupăză, Pupăgioară, Pupăzoi. Upupa epops epops Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 20.000 și 40.000 de perechi.

Ordinul Piciformes (Familia Picidae - ciocănitori, ghionoaie, capîntorturi)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Piciformes
Familia: Picidae
Subfamilia: Jynginae
Jynx torquilla Linnaeus, 1758 Capîntortură, Capîntors, Vârtecap, Capunturtură, Sucecap, Capuntultură, Caprenturtură, Sucitoare, Capintors, Furnicar. Jynx torquilla torquilla Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România populația cuibăritoare este estimată la 30.000-70.000 de perechi, efectivul fiind considerat în regresie.
Subfamilia: Picinae
Picus canus Gmelin, 1788 Ghionoaie sură, Ciocănitoare sură, Ghionoae sură, Vârdăriță sură, Verdoaică, Vierdare, Ciocănitoare, Ghionoaie, Svirdoaică, Horoi verde. Picus canus canus J. F. Gmelin, 1788 Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc între 45.000 și 60.000 de perechi, ceea ce reprezintă populația cea mai mare de pe continentul european (exceptând-o pe cea din Rusia).
Picus viridis Linnaeus, 1758 Ghionoaie verde, Ciocănitoare verde, Ciocănitoare verde central-europeană, Vârdăriță, Verdoaică, Virdare, Svirdaică, Horoiu verde, Ciocănitoare verde românească, Ciocănitoare verdoaie. Picus viridis viridis Linnaeus, 1758 (include subspecia Picus viridis virescens (C. L. Brehm, 1831) = Picus viridis frondium C. L. Brehm 1831), Picus viridis karelini J. F. Brandt, 1841 (include Picus viridis romaniae Stresemann 1919 - Ciocănitoare verde românească, Ciocănitoare verdoaie). Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciat a fi între 60.000 și 120.000 de perechi. Este a doua ca mărime după cea din Franța.
Dryobates minor (Linnaeus, 1758), sin. Dendrocopos minor (Linnaeus, 1758) Ciocănitoare pestriță mică, Ciocănitoare pestriță mică, Ghionoaie pestriță mică, Ciocănitoare mică, Ghionoaie mică, Furnicar. Dryobates minor hortorum (C. L. Brehm, 1831), Dryobates minor buturlini E. J. O. Hartert, 1912 (Ciocănitoarea lui Buturlin) Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc între 15.000 și 600.000 de perechi, populația fiind în regres.
Dendrocopos major (Linnaeus, 1758), sin. Dryobates major (Linnaeus, 1758), Ciocănitoare pestriță mare, Ciocănitoare pestriță, Vârdoaică roșie, Bocănitoare, Ghionoaie, Geonoaie, Ciocănitoare roșie, Sfârcioc, Sfârdaică. Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm, 1831 - Ciocănitoare pestriță mare), Dendrocopos major candidus (Stresemann, 1919 - Ciocănitoare pestriță candidă), unii autori includ această subspecie în subspecia Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm, 1831 - Ciocănitoare pestriță mare estică), Dendrocopos major major (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc între 300.000 și 500.000 de perechi, populația fiind considerată în creștere.
Dendrocopos leucotos (Bechstein, 1803), sin. Dryobates leucotos (Bechstein, 1803) Ciocănitoare cu spate alb, Ciocănitoarea de munte, Ciocănitoare albă în spate. Dendrocopos leucotos leucotos (Bechstein, 1802, include și subspecia Dendrocopos leucotos carpathicus Buturlin, 1907 citată de unii autori), Dendrocopos leucotos lilfordi (Sharpe & Dresser, 1871 - Ciocănitoare Lilford). Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc între 8.500 și 35.000 de perechi, populația fiind stabilă.
Dendrocopos syriacus, (Ehrenberg, 1833), sin. Dryobates syriacus (Ehrenberg, 1833) Ciocănitoare de grădină, Ciocănitoare de grădini, Ciocănitoare pestriță de gradină, Ciocănitoare pestriță urbană, Ciocănitoare balcanică, Ciocănitoare siriacă. Dendrocopos syriacus balcanicus (Gengler et Stresemann, 1920). Unii autori consideră această specie monotipică. Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciată a fi între 10.000 și 30.000 de perechi și este în declin.
Dryocopus martius (Linnaeus, 1758) Ciocănitoare neagră, Gheonoaie neagră, Ciocănitoare cu cârpă, Țipătoare, Horoi de brad, Cățărătoare, Ghinoi, Ciocănitoare cucuiată. Dryocopus martius martius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciată a fi între 14.500 și 57.000 de perechi, reprezentând una dintre cele mai importante populații de pe continentul european.
Leiopicus medius (Linnaeus, 1758), sin. Dendrocopos medius (Linnaeus, 1758), Dryobates medius (Linnaeus, 1758) Ciocănitoare de stejar, Ciocănitoare pestriță mijlocie, Gheonoaie mijlocie, Ciocănitoare roșie. Leiopicus medius medius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc aproximativ 80.000-250.000 de perechi.
Picoides tridactylus (Linnaeus, 1758) Ciocănitoare de munte, Ciocănitoare tridegetată, Ciocănitoare cu trei degete. Picoides tridactylus alpinus C. L. Brehm, 1831. Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc aproximativ 15.000-20.000 de perechi.

Ordinul Apodiformes (Familia Apodidae - drepnele)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Apodiformes
Familia: Apodidae
Apus apus (Linnaeus, 1758) Drepnea neagră, Drepnea mică, Drepnea, Drepneauă, Lăstun mare, Lăstun negru, Drăpnea. Apus apus apus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă. În România are un efectiv estimat la 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare.
Apus pallidus (Shelley, 1870) Drepnea palidă Apus pallidus brehmorum E. J. O. Hartert, 1901? Accidentală În perioada 2010-2014 au fost observate 5 exemplare, iar în 2016-2017 - 8 exemplare.
Tachymarptis melba (Linnaeus, 1758), sin. Apus melba (Linnaeus, 1758) Drepnea mare, Drepnea alpină. Tachymarptis melba melba (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România există un efectiv estimat la 1.200-3.000 de perechi cuibăritoare.

Ordinul Psittaciformes (Familia Psittacidae - papagali)

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psittacidae
Psittacula krameri (Scopoli, 1769) Papagalul micul Alexander ? Specie provenite din gradini zoologice, cu apariție sporadică în România. Specie foarte rară. În perioada 2016-2017 au fost observate 36 exemplare în București.
Psittacula eupatria (Linnaeus, 1766) Papagalul marele Alexander ? Specie provenite din gradini zoologice, cu apariție sporadică în România. Specie foarte rară.

Ordinul Passeriformes

Familia Alaudidae - ciocârlii, ciocârlani
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Ordinul: Passeriformes
Familia: Alaudidae
Alauda arvensis Linnaeus, 1758 Ciocârlie de câmp, Ciocârlie de câmp surie, Ciocârlie de țarină, Ciocârlie de vânt.
  • Alauda arvensis arvensis Linnaeus, 1758 (ciocârlie de câmp - în pasaj de primăvară și de toamnă);
  • Alauda arvensis cantarella Bonaparte, 1850 (= Alauda arvensis lunata Ch. L. Brehm, 1845 - ciocârlie de câmp surie - oaspete de vară cuibăritore).
  • În literatura veche este menționată și Alauda arvensis cinerascens Hartert 1910 (Ciocârlie de câmp caucasică, Ciocârlie răsăriteană = Alauda arvensis armenica Bogdanov, 1879).
Oaspete de vară, cuibărește, majoritatea efectivului din România migrează în zone mediteraneene, foarte puține exemplare rămânând peste iarnă. În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este larg răspândită, numărul perechilor cuibăritoare fiind estimat la 2.000.000-3.000.000 (După SOR 460.000-850.000 perechi cuibăritoare). Este una dintre cel mai des identificate specii de păsări.
Alauda leucoptera (Pallas, 1811), sin. Melanocorypha leucoptera (Pallas, 1811) Ciocârlie cu aripi albe, Ciocârlie sibirică. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În 2017 a fost observat un singur exemplar la Agigea, în decembrie.
Alaudala rufescens (Vieillot, 1820), sin. Calandrella rufescens (Vieillot, 1820) Ciocârlie mică ? Accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 3 exemplare.
Calandrella brachydactyla (Leisler, 1814) Ciocârlie de stol, Ciocârlie cu degete scurte, Ciocârlie brevidegetată.
  • Calandrella brachydactyla brachydactyla (Leisler, 1814), sin. Calandrella cinerea brachydactyla (Leisler, 1814)
Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare estimată este de 10.000-20.000 de perechi.
Lullula arborea (Linnaeus, 1758) Ciocârlie de pădure, Ciocârlie de munte.
  • Lullula arborea arborea (Linnaeus, 1758).
  • Unii autori menționează și subspecia Lullula arborea flavescens Ehmcke 1903 (Ciocârlie de pădure gălbuie, Ciocârlie mică, Ciocârlie fluerătoare)
Oaspete de vară, cuibărește. Populații sedentare pe Lunca Dunării și în Dobrogea. În iernile blânde se pot întâlni unele exemplare nordice. Populația cuibăritoare în România este estimată între 100.000 și 250.000 de perechi
Galerida cristata (Linnaeus, 1758) Ciocârlan, Ciocârlan moțat, Ciocârlie cu cioc subțire.
  • Galerida cristata tenuirostris C. L. Brehm, 1858 (Ciocârlie cu cioc subțire) - subspecia obișnuită din România;
  • Galerida cristata cristata (Linnaeus, 1758 - Ciocârlie moțată);
  • Galerida cristata meridionalis C. L. Brehm, 1841 (Ciocârlie moțată balcanică).
Sedentară. În România populația cuibăritoare este estimată la 200.000-400.000 de perechi și este în creștere.
Eremophila alpestris (Linnaeus, 1758) Ciocârlie urecheată, Ciocârlie urechiată, Ciocârlie alpină.
  • Eremophila alpestris flava (J. F. Gmelin, 1789)
Sedentară, cuibăritore în munții Făgăraș și munții Bucegi. Oaspete de iarnă - o parte din efectivele migratoare din nordul Europei petrec iarna în zona Carpaților Occidentali și de Sud. În România cuibăresc între 100 și 300 de perechi.
Melanocorypha calandra (Linnaeus, 1766) Ciocârlie de Bărăgan, Ciocârlie de stepă
  • Melanocorypha calandra calandra (Linnaeus, 1766)
Cuibăritoare, parțial sedentară, în iernile fără zăpadă sau cu puțină zăpadă iernează; o parte migrează spre țările calde. În pasaj. În România există populații cuibăritoare în Delta Dunării, în Dobrogea, în partea de sud a Moldovei și în partea de est a Munteniei. Efectivele din România sunt estimate la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare.
Melanocorypha yeltoniensis (Forster, 1767) Ciocârlie neagră Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. Se cunosc câteva semnalări primăvara în Dobrogea, fără ca specia să fi fost colectată.
Melanocorypha bimaculata (Ménétries, 1832) Ciocârlie cu două pete Monotipică Accidentală Specie foarte rară
Familia Hirundinidae - rândunici, lăstuni
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Hirundinidae
Hirundo rustica Linnaeus, 1758 Rândunică, Rândunea, Rândunică de câmp, Rândurică, Rândurea, Lândură, Arândunea. Hirundo rustica rustica Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Specia a devenit strict antropofilă, existând aproape numai în localități. Efectivele din România sunt apreciate a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi.
Cecropis daurica Linnaeus, 1771, sin. Hirundo daurica Laxmann, 1769 Rândunică roșcată, Rândunică alpină. Cecropis daurica rufula (Temminck, 1835) Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibărește în zona Dobrogea, în munții Retezat, Parâng, Apuseni, în Clisura Dunării și munții Cernei. Populația cuibăritoare din România numără între 500 și 1.500 de perechi clocitoare.
Delichon urbicum (Linnaeus, 1758), sin. Delichon urbica (Linnaeus, 1758) Lăstun de casă, Rândunică de casă, Lăstun, Lăstrun, Loston, Lăstun alb, Rândunică de fereastră. Delichon urbicum urbicum (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește în locurile joase și la munte, adesea în colonii cu exemplare numeroase, lipindu-și cuiburile pe zidurile clădirilor. Pentru România populația cuibăritoare este estimată la 400.000-1.300.000 de perechi cuibăritoare.
Riparia riparia (Linnaeus, 1758) Lăstun de mal, Rândunică de mal, Rândunică de apă, Rândunică de ploaie, Rândunea de pământ. Riparia riparia riparia (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată la 45.000-90.000 de perechi.
Ptyonoprogne rupestris (Scopoli, 1769), sin. Hirundo rupestris Scopoli, 1769 Lăstun de stâncă Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. A fost semnalată prima dată în România în 1968 în regiunea sud-vestică a Carpaților, instalându-și cuiburile în crăpăturile stâncoase și în peșteri. În România efectivul speciei este de 1.000-3.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Motacillidae - codobaturi, fâse
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Motacillidae
Motacilla alba Linnaeus, 1758 Codobatură albă, Codobatură vulgară, Codobatură, Codubatură, Codobatură albăstrie, Cotorobatură, Coțobaie, Rândunica Domnului, Pasăre țigănească, Jumătate de pasăre, Codobâță, Bâțiitoare, Cutrubătură, Codobatelei. Motacilla alba alba Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Populațiile din sudul României sunt sedentare. În pasaj. Efectivele din România sunt estimate la 1.500.000-1.900.000 de perechi cuibăritoare.
Motacilla cinerea Tunstall, 1771 Codobatură de munte, Pliscă de munte, Codobatură, Codobatură vânătă, Codobatură sură. Motacilla cinerea cinerea Tunstall, 1771 Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde pot fi văzute unele exemplare în parcurile cu ape neînghețate din mijlocul orașelor din sudul României. Efectivele din România sunt estimate la 340.000-345.000 de perechi cuibăritoare.
Motacilla citreola Pallas, 1776 Codobatură cu cap galben Motacilla citreola citreola Pallas, 1776 Este întâlnită accidental numai în perioada de migrație. În România efectivele speciei sunt reduse. În perioada 2006-2017 au fost observate 46 exemplare.
Motacilla flava Linnaeus, 1758 Codobatură galbenă, Codobatură galbenă, Cotorobușcă, Văcăriță, Păstorel, Păstoriță, Cotolocușcă.
  • Motacilla flava flava Linnaeus, 1758 (Codobatură galbenă comună - cuibărește);
  • Motacilla flava dombrowskii (Tschusi, 1903 - Codobatură lui Dombrowski, Codobatură galbenă răsăriteană - cuibărește), aceasta este considerată în prezent că reprezintă un hibrid interrasial;
  • Motacilla flava beema (Sykes, 1832 - Codobatură galbenă orientală, Codobatură curtă, Codobatură răsăriteană - în pasaj);
  • Motacilla flava thunbergi Billberg, 1828 (Codobatură galbenă nordică, Codobatură galbenă boreală - în pasaj);
  • Motacilla flava taivana (Swinhoe, 1863), sin. Motacilla flava taivanus (Swinhoe, 1863 - Codobatură cu sprânceana galbenă, Codobatură galbenă chineză, Codobatură asiatică - în pasaj);
  • Motacilla flava feldegg Michahelles, 1830 (Codobatură galbenă cu cap negru - cuibărește; unii autori o ridică în rang de specie Motacilla feldegg;
  • Motacilla flava cinereocapilla Savi, 1831 (Codobatură galbenă cu cap cenușiu, Codobatură galbenă sudică - în pasaj);
  • Motacilla flava kaleniczenkii Kaleniczenko 1839 (Codobatură galbenă cu bărbia albă - în pasaj) - este inclusă în prezent în subspecia Motacilla flava feldegg.
Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația din România a fost estimată la 850.000-1.700.000 de perechi și este în prezent în ușor declin.
Anthus campestris (Linnaeus, 1758) Fâsă de câmp, Fâsă campestră. Anthus campestris campestris (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România cuibăresc 150.000-220.000 de perechi.
Anthus cervinus (Pallas, 1811), sin. Anthus cervina (Pallas, 1811), Anthus rufogularis Brehm 1824 Fâsă roșiatică, Fâsă cu gât roșu, Fâsă roșie. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Specie rară. În România în 2016 au fost observate 13 exemplare.
Anthus pratensis (Linnaeus, 1758) Fâsă de luncă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește îndeosebi în partea nordică a României, în ținuturile umede de câmpie și dealuri. În pasaj. Specie rară. Populația cuibăritoare în România este estimată la 5-20 de perechi, aceste date reprezentând probabil o subestimare a efectivului cuibăritor. Se întâlnește mai ales în timpul pasajului. În iernile blânde, se întâlnesc accidental unele exemplare, mai ales în partea sudică a țării.
Anthus spinoletta (Linnaeus, 1758) Fâsă de munte, Fâsă alpină. Anthus spinoletta spinoletta (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește pe înălțimile fără păduri ale Carpaților, instalându-și cuibul pe sol, lângă bolovanii înierbați. Oaspete de iarnă - o parte din efectivele europene petrec iarna în Delta Dunării și în Dobrogea. Populația cuibăritoare în România este estimată la 160.000-190.000 de perechi.
Anthus trivialis (Linnaeus, 1758) Fâsă de pădure, Fâsă transilvanică. Anthus trivialis trivialis (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăresc aproximativ 500.000-900.000 de perechi.
Anthus richardi Vieillot, 1818 Fâsa lui Richard, Fâsă asiatică ? Accidentală Specie foarte rară.
Anthus petrosus (Montagu, 1798) Fâsă de stâncă ? Accidentală În decembrie 2010 a fost observat un singur exemplar la Capul Midia.
Familia Laniidae - sfrâncioci
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Laniidae
Lanius senator Linnaeus, 1758 Sfrâncioc cu cap roșu. Lanius senator senator Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul cuibăritor al speciei este mic, estimat a fi cuprins între 100 și 400 de perechi.
Lanius collurio Linnaeus, 1758, sin. Lanius cristatus collurio Linnaeus, 1758 Sfrâncioc roșiatic, Sfrâncioc roșu, Berbecel roșietic, Șofran, Codălbiță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România numărul estimat de perechi este de 1.600.000-3.600.000, fiind una dintre cele mai numeroase populații din Europa; efective mai mari sunt înregistrate doar în Rusia.
Lanius excubitor Linnaeus, 1758 Sfrâncioc mare, Sfrâncioc coțofănesc, Sfrâncioc ghebos, Sfrâncioc de iarnă, Berbecel, Berbecel mare, Lupul vrăbiilor, Șoimuț, Capra dracului, Țăcăitoare, Frâncioc mare.
  • Lanius excubitor excubitor Linnaeus, 1758 (Sfrâncioc mare),
  • Lanius excubitor homeyeri Cabanis, 1873 (Sfrânciocul lui Homeyer, Sfrâncioc răsăritean)
  • Lanius excubitor excubitor - oaspete de iarnă.
  • Lanius excubitor homeyeri - sedentară, cuibăritoare.
Populația cuibăritoare din România este estimată între 15.000 și 50.000 de perechi.
Lanius minor Gmelin, 1788 Sfrâncioc cu fruntea neagră, Sfrâncioc mic, Berbecel mic, Francioc mic, Lupul vrăbiilor mic. Lanius minor minor J. F. Gmelin, 1788 Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România, deține în prezent una dintre cele mai mari efective cuibăritoare (364.000-857.000 de perechi) din Europa.
Lanius nubicus Lichtenstein, 1823 Sfrâncioc cu mască Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. A fost văzut o singură dată în primăvara lui 1991 în Iezerul Calarasi.
Lanius isabellinus Ehrenberg, 1833 Sfrâncioc asiatic, Sfrâncioc de deșert. ? Accidentală A fost capturat un exemplar pe grindul Chituc la 12.10.1997.
Familia Bombycillidae - mătăsari
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Bombycillidae
Bombycilla garrulus (Linnaeus, 1758) Mătăsar Bombycilla garrulus garrulus (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă. Nu cubărește în România. Specie întâlnită doar sezonul rece. În unele ierni este abundent, alteori apare în mici cârduri, pentru ca ani în șir să nu se mai ivească deloc. În primăvara din 2017 au fost observate 52 de exemplare în România.
Familia Cinclidae - pescărei
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cinclidae
Cinclus cinclus (Linnaeus, 1758) Pescărel negru, Mierlă de pârâu, Pescăruș de munte, Pescărel de pârâu, Rătășcuță, Pescărel de gheață, Pruntăraș, Prentăraș.
  • Cinclus cinclus cinclus (Linnaeus, 1758) (Mierlă de pârâu nordică, Mierlă neagră nordică - oaspete de iarnă);
  • Cinclus cinclus aquaticus Bechstein, 1797 (Mierlă de pârâu comună, Mierlă de apă - sedentară);
  • Cinclus cinclus meridionalis Ch. L. Brehm, 1856 (Mierlă de părău sudică, Mierlă neagră sudică, Mierlă de pârâu meridională, Mierlă de pârâu cu pântec deschis) inclusă în prezent în Cinclus cinclus aquaticus;
  • Cinclus cinclus orientalis Stresemann 1919 (Mierlă de părău orientală, Mierlă de pârâu macedoneană) inclusă în prezent în Cinclus cinclus aquaticus.
Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă Populația din România este estimată între 10.000 și 20.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Troglodytidae - ochiuboului
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia:Troglodytidae
Troglodytes troglodytes (Linnaeus, 1758) Ochiuboului, Ochiul boului, Pănțăruș, Impărățel, Cioclejel, Tărtăloc, Sfredeluș, Sfredeleac, Bourel, Gătăjel, Șofrac, Luleluș, Lulelușă, Țânțăruș, Pitulice, Impărătuș. Troglodytes troglodytes troglodytes (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Iarna pot fi văzute exemplare nordice. În România se apreciază că sunt între 270.000 și 540.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Turdidae - cocoșari, sturzi, mierle
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia:Turdidae
Turdus pilaris Linnaeus, 1758 Cocoșar, Sturz de iarnă, Gogoșar, Sturz de munte. Monotipică. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare de cocoșar este de 75.000-150.000 de perechi cuibăritoare, cu un ușor trend ascendent. Primele date de cuibărit ale speciei în țară datează din anul 1960, în nordul României.
Turdus iliacus Linnaeus, 1766, sin. Turdus musicus Linnaeus, 1758 Sturzul viilor, Sturz roșcat, Sturz roșu. Turdus iliacus iliacus Linnaeus, 1758 (sin. Turdus musicus musicus) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Specie rară. În perioada 2006-2017 au fost observate 182 exemplare în România.
Turdus philomelos Brehm, 1831 Sturz cântător, Sturzișor, Brebeneac, Sturz cântăreț. Turdus philomelos philomelos C. L. Brehm, 1831, sin. Turdus ericetorum philomelos Brehm (1831). Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde, rămân unele exemplare nordice. Populația din România este estimată la 850.000-1.700.000 de perechi cuibăritoare.
Turdus viscivorus Linnaeus, 1758 Sturz de vâsc, Brebene, Sturz mare, Brebeneac, Brebeneac mare. Turdus viscivorus viscivorus Linnaeus, 1758 Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. Populația din România este stabilă, cu efective cuprinse între 250.000 și 500.000 de perechi cuibăritoare.
Turdus merula Linnaeus, 1758 Mierlă, Mierlă neagră, Miarlă, Nierlă, Mnierlă, Mierluță, Mierloi, Agnirbă, Gnierlă, Mierlușcă, Văduvă loatră, Guirlă. Turdus merula merula Linnaeus, 1758. În literatura veche este menționată și subspecia Turdus merula aterrimus (Madarász, 1903 - Mierla lui Madarász, Mierlă orientală, Mierlă balcanică.). Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România a fost estimată la 2.150.000-4.300.000 de perechi și are un trend ascendent.
Turdus torquatus Linnaeus, 1758 Mierlă gulerată, Mierlă gulerată alpină, Mierlă sură. Turdus torquatus alpestris (C. L. Brehm, 1831) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 80.000-120.000 de perechi, fiind cea mai mare populație din Europa.
Turdus migratorius Linnaeus, 1766 Sturz cu piept roșu Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 28 mai 2017 (prima mențiune în România); un exemplar la Cheșa (județul Bihor) pe 4 martie 2018; un exemplar în pădurea de la Băile Felix pe 27 august 2018.
Turdus eunomus Temminck, 1831 Sturz cu aripi ruginii Specie siberiană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor) pe 16 aprilie 2017 (prima mențiune în România).
Zoothera aurea (Holandre, 1825), sin. Zoothera dauma aurea (Holandre, 1825). Sturz auriu ? Accidentală Specie foarte rară. Prezență incertă Un exemplar a fost observat la Tinca (județul Bihor), pe 16 mai 2018.
Familia Muscicapidae - măcălendri, privighetoare, guși vinete, mierle, codroși, pietrari, mărăcinari, muscari
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Muscicapidae
Erithacus rubecula (Linnaeus, 1758) Măcăleandru, Gușă roșie, Gușu roșu, Piept roșu. Erithacus rubecula rubecula (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România populația cuibăritoare a speciei este apreciată la 2.250.000-6.000.000 de perechi și este considerată stabilă.
Cercotrichas galactotes (Temminck, 1820) Măcăleandru roșcat Cercotrichas galactotes syriaca (Hemprich & Ehrenberg, 1833) Accidentală Specie foarte rară. Un exemplar a fost observat în august 1974 de Ion Catuneanu la Călimănești (județul Vâlcea)
Tarsiger cyanurus (Pallas, 1773) Măcăleandrul albastru Monotipică Accidentală Specie foarte rară. O femelă adultă a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare organizată de Grupul Milvus pe Grindul Chituc.
Luscinia luscinia (Linnaeus, 1758) Privighetoare de zăvoi, Filomelă, Privighetoare mare, Priveghetoare mare, Priveghetoare. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este apreciată la 90.000-200.000 de perechi cuibăritoare.
Luscinia megarhynchos (Brehm, 1831) Privighetoare roșcată, Priveghetoare, Privighetoare, Priveghetoare roșie, Privighitoare mică, Berbiliu. Luscinia megarhynchos megarhynchos C. L. Brehm, 1831 Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare din România este estimată la 800.000-1.600.000 de perechi cuibăritoare, fiind importantă la nivel european.
Cyanecula svecica (Linnaeus, 1758), sin. Luscinia svecica (Linnaeus, 1758) Gușă vânătă, Gușu vânăt, Priveghetoare albastră. Cyanecula svecica cyanecula (Meisner, 1804, sin. Luscinia svecica cyanecula - Privighetoare pitica - cuibăritoare), Cyanecula svecica volgae (O. Kleinschmidt, 1907, sin. Luscinia svecica volgae - Privighetoare răsăriteană - în pasaj), Cyanecula svecica svecica (Linnaeus, 1758, sin. Luscinia svecica svecica - în pasaj). Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația estimată este de 1500-3500 de perechi cuibăritoare.
Calliope calliope (Pallas, 1776) Gușă roșie siberiană Specie siberiană, accidentală în România. Un exemplar femel a fost observat la Belfir (județul Bihor) pe 27 februarie 2015 (prima mențiune în România); un exemplar mascul la Tinca (județul Bihor) pe 12 ianuarie 2017.
Monticola saxatilis (Linnaeus, 1766) Mierlă de piatră, Mierlă de piatră, Sturz de stâncă, Sturz de piatră. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește insular în tot lanțul Carpatic, din Maramureș până la Dunăre, dar și în Munții Măcin. Efectivul în România este de 100-300 de perechi cuibăritoare și poate fi considerată o populație stabilă.
Monticola solitarius (Linnaeus, 1758) Mierlă albastră Monticola solitarius solitarius (Linnaeus, 1758) Accidentală. Specie foarte rară. În perioada 2012-2016 au fost observate primăvara 3 exemplare în jud. Tulcea și Constanța.
Phoenicurus phoenicurus (Linnaeus, 1758) Codroș de pădure, Codroș de grădină, Pepturaș, Nucșoară, Coadă roșie, Codroș, Oiță, Pieptănaș. Phoenicurus phoenicurus phoenicurus (Linnaeus, 1758 - Codroș, Codroș de grădină - cuibărește), Phoenicurus phoenicurus samamisicus (Hablizl, 1783 - Codroș răsăritean, Codroș de grădină caucazic, Codroș de grădină cu oglindă - accidentală) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 45.000- 90.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată stabilă.
Phoenicurus ochruros (Gmelin, 1774) Codroș de munte, Codroș de casă, Pieptănuș de casă, Coadă roșie de munte, Codroș, Oiță, Nucșoară, Pieptănaș. Phoenicurus ochruros gibraltariensis (J. F. Gmelin, 1789) Oaspete de vară, cuibărește În România populația acestei specii a fost estimată la 390.000- 780.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată în creștere.
Oenanthe pleschanka (Lepechin, 1770), sin. Oenanthe leucomela (Pallas 1770) Pietrar negru, Pietroică neagră, Pițigoice, Pițigoice de canara, Călugăriță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România au fost estimate 680-750 de perechi cuibăritoare și este considerată o specie cu populație stabilă.
Oenanthe oenanthe (Linnaeus, 1758) Pietrar sur, Pietrar sur comun, Petroaică sură, Petrar, Petrar mare, Pițigoice, Codalbiță. Oenanthe oenanthe oenanthe (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 220.000-440.000 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent.
Oenanthe hispanica (Linnaeus, 1758) Pietrar mediteranean, Pietrar sur mediteranean, Pietrar cu gât negru. Oenanthe hispanica melanoleuca (Güldenstädt, 1775), sin. Oenanthe melanoleuca Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 5-30 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent.
Oenanthe isabellina (Temminck, 1829) Pietrar răsăritean, Pietrar isabelin. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 3.500-15.000 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent.
Oenanthe finschii (Heuglin, 1869) Pietrar caucazian ? Accidentală Specie foarte rară.
Oenanthe deserti (Temminck, 1829) Pietrar de deșert Oenanthe deserti atrogularis (Blyth, 1847)? Accidentală. Specie foarte rară. Specia a fost descoperită de doi biologi ai Societății Ornitologice Române (SOR), Laurențiu Petrencu și Lucian Eugen Bolboacă, la 6 decembrie 2017 lângă Lacul Techirghiol.
Oenanthe leucura (Gmelin, JF, 1789) Pietrar negru de stâncă Specie sud-europeană și nord-africană, accidentală în România. Un exemplar mascul a fost observat la Tinca (județul Bihor) în martie - mai, 2017 (prima mențiune în România); un exemplar mascul la Cheșa (județul Bihor) pe 18 noiembrie 2017; un exemplar mascul la Râpa (județul Bihor), lângă cariera de calcar, pe 18 martie și 25 aprilie 2019 (în același loc, probabil același exemplar); un exemplar mascul la Belfir (județul Bihor) pe 11 mai 2019.
Saxicola rubetra (Linnaeus, 1758) Mărăcinar mare, Mărăcinar striat, Mărăcinar mic, Mărăcinar cu gât roșu, Mărăcinar de luncă. Monotipică. În literatura veche sunt menționate 2 subspecii - Saxicola rubetra rubetra (Linnaeus, 1758 - Mărăcinar mic), Saxicola rubetra spatzi Erlanger, 1900 (Mărăcinar mic dalmatin, Mărăcinar de luncă). Oaspete de vară, cuibărește. România deține o populație însemnată, estimată la 240.000-480.000 de perechi cuibăritoare.
Saxicola rubicola (Linnaeus, 1766) Mărăcinar negru, Mărăcinar mare, Mărăcinar cu gât negru, Mărăcinar cu cap negru. Saxicola rubicola rubicola (Linnaeus, 1766 - Mărăcinar mare). În trecut era inclusă ca o subspecie Saxicola torquatus rubicola în specia Saxicola torquata. Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul populației este estimat la 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare.
Saxicola maurus (Pallas, 1773). În trecut era inclusă ca subspecie în speciaSaxicola torquatus Mărăcinar asiatic, Mărăcinar răsăritean, Mărăcinar caucazic. Saxicola maurus maurus (Pallas, 1773) (sin. Saxicola torquatus maurus (Pallas, 1773), Saxicola torquata maura (Pallas, 1773)) Accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 7 exemplare în jud. Constanța și Tulcea.
Muscicapa striata (Pallas, 1764) Muscar sur, Muscar sur, Muscar cenușiu, Gelat. Muscicapa striata striata (Pallas, 1764) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația din România este estimată la 225.000-450.000 de perechi cuibăritoare.
Ficedula parva (Bechstein, 1792), sin. Muscicapa parva Bechstein, 1792 Muscar mic, Muscar roșu, Muscar roșietic, Gelat roșietic. Ficedula parva parva (Bechstein, 1792). În prezent această specie este considerată monotipică. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată un număr de 80.000-260.000 de perechi, fiind depășită ca mărime doar de populația din Rusia.
Ficedula albicilla (Pallas, 1811) Muscar siberian, Muscar de taigă Monotipică Accidentală Specie foarte rară.
Ficedula albicollis (Temminck, 1815), sin. Muscicapa albicollis Temminck, 1815 Muscar gulerat, Muscar. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este estimată la 500.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare, fiind printre cele mai numeroase populații din Europa.
Ficedula hypoleuca (Pallas, 1764), sin. Muscicapa hypoleuca Pallas, 1764 Muscar negru, Muscar. Ficedula hypoleuca hypoleuca (Pallas, 1764) Oaspete de vară, cuibărește. Efectivul estimat în România este de maximum 100 de perechi clocitoare.
Ficedula semitorquata (Homeyer, 1885) Muscar semigulerat Monotipică Accidentală. Se pare că cuibărește. În perioada 2010-2017, primăvara, au fost observate 19 exemplare.
Familia Phylloscopidae - pitulici
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Phylloscopidae
Phylloscopus orientalis (Brehm, 1855), sin. Phylloscopus bonelli orientalis (Brehm, 1855). Adesea menționată ca Phylloscopus bonelli, care este o specie ce se găsește în vestul Europei. Pitulicea de munte orientală, Pitulice de munte, Pitulice Bonelli estică, Pitulice orientală, Pitulice balcanică, Pitulice verde montană, Pitulice verde Bonelli. Monotipică. În clasificările mai vechi era inclusă ca o subspecie, Phylloscopus bonelli orientalis, în specia Phylloscopus bonelli (pitulice de munte occidentală). Accidentală. Sporadic au fost observați indivizi ai acestei specie în sudul Dobrogei și mai demult în Carpați. A fost chiar suspectată o tentativă de cuibărit în pădurea Hagieni. Nu se cunoaște efectivul acestei specii și nu există date certe referitoare la cuibăritul ei în această zonă. Prima menționare a speciei în România a fost făcută de Dombrowsky în 1904, ulterior a fost observată și de alți ornitologi. Dan Munteanu a capturat în 1971 o pitulicea de munte orientală la Agigea, exemplarul colectat se află în colecția Muzeului Grigore Antipa. După mai mulți ani de la această observație un exemplar a fost capturat și inelat la Agigea pe 7 septembrie 2018 de Emanuel Baltag și Galan Petrișor.
Phylloscopus collybita (Vieillot, 1817), sin. Phylloscopus collybitus (Vieillot, 1817) Pitulice mică, Pitulice verde mică.
  • Phylloscopus collybita abietinus (Nilsson, 1819, sin. Phylloscopus collybita abietina - Pitulice verde orientală, Pitulice răsăriteană, Pitulice verde de brădet, Pitulice verde cu aripi lungi - în pasaj);
  • Phylloscopus collybita collybita (Vieillot, 1817 - Pitulice verde mică, Pitulice mică - cuibărește).
  • Subspecia Phylloscopus collybita tristis este în prezent ridicată în rang de specie Phylloscopus tristis.
Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este estimate între 2.500.000-5.000.000 de perechi cuibăritoare.
Phylloscopus tristis Blyth, 1843 Pitulice mică siberiană Monotipică. În trecut era inclusă ca subspecie Phylloscopus collybita tristis Blyth, 1843 în specia Phylloscopus collybita. Accidentală A fost colectată de Dimitrie Radu într-un parc dendrologic din București în februarie 1973.. Ulterior a fost găsită pe Grindul Chituc 2015.
Phylloscopus fuscatus (Blyth, 1842) Pitulice întunecată Phylloscopus fuscatus fuscatus (Blyth, 1842) Accidentală În perioada 2008-2016 au fost observate 3 exemplare toamna.
Phylloscopus humei (Brooks, 1878) Pitulice asiatică, Pitulice de Himalaia, Pitulice de Himalaya Phylloscopus humei humei (W. E. Brooks, 1878) Accidentală. A fost observat un exemplar la 28 septembrie 2008, la Sfântu Gheorghe (Tulcea). și altul la 12 octombrie 2018 pe Grindul Chituc
Phylloscopus inornatus (Blyth, 1842) Pitulice cu sprânceană galbenă Monotipică Accidentală În perioada 2010-2016 toamna au fost observate 8 exemplare, mai ales pe Grindul Chituc.
Phylloscopus proregulus (Pallas, 1811) Pitulice cu târtiță galbenă, Pitulicea lui Pallas, Pitulice sprâncenată Monotipică Accidentală Până în 2018 au fost observate în octombrie - noiembrie 12 exemplare pe Grindul Chituc, la Sfântu Gheorghe, Enisala și în București.
Phylloscopus sibilatrix (Bechstein, 1793), sin. Phylloscopus sibilator (Bechstein, 1793) Pitulice sfârâitoare, Pitulice verde mare, Pitulice verde sfârâitoare. Monotipică. În literatura veche sunt menționate 2 subspecii: Phylloscopus sibilatrix sibilatrix și Phylloscopus sibilatrix erlangeri. Oaspete de vară, cuibărește. În România se estimează că efectivul acestei specii este reprezentat de 250.000-700.000 de perechi cuibăritoare, iar această populație este considerată a fi stabilă.
Phylloscopus trochilus (Linnaeus, 1758) Pitulice fluierătoare, Pitulice verde fluierătoare. Pitulice verde.
  • Phylloscopus trochilus acredula (Linnaeus, 1758, sin. Phylloscopus trochilus eversmanni (Bonaparte, 1850).) - Pitulice nordică, Pitulice verde Eversmanniană, Pitulice verde-surie - în pasaj;
  • Phylloscopus trochilus trochilus (Linnaeus, 1758, sin. Phylloscopus trochilus fitis (Bechstein, 1793)) - Pitulicea fluierătoare - cuibărește.
  • În 2007-2008 lângă brațul Sfântu Gheorghe al Dunării a fost observată în pasaj și subspecia Phylloscopus trochilus yakutensis
Oaspete de vară cuibăritore. În pasaj În România populația a fost estimată la 5.000-50.000 de perechi cuibăritoare, fiind catalogată stabilă.
Phylloscopus trochiloides (Sundevall, 1837) Pitulice verzuie, Pitulice verde uralensă Phylloscopus trochiloides viridanus Blyth, 1843 Accidentală În perioada 1998 -2015 au fost observate 6 exemplare.
Phylloscopus nitidus Blyth, 1843 Pitulice de ienupăr Monotipică Accidentală În 2016 și 2018 au fost capturate 2 exemplare pe Grindul Chituc.
Phylloscopus schwarzi (Radde, 1863) Pitulice măslinie Accidentală Un individ a fost capturat și inelat pe Grindul Chituc pe 31 octombrie 2023
Familia Cisticolidae - stufârice pătate
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cisticolidae
Cisticola juncidis (Rafinesque, 1810) Stufârică pătată ? Accidentală. Prezență incertă A fost observată în sudul Banatului în 1983 și Delta Dunării în 2009 și 2019. Specie ale căror date nu au fost îndeajuns controlate.
Familia Cettiidae - stufărice
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cettiidae (Scotocercidae)
Cettia cetti (Temminck, 1820) Stufărică, Silvie de mlaștină, Silvie mătăsoasă, Coadă lată. Cettia cetti cetti (Temminck, 1820) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Pot fi văzute și iarna în România, în locurile care le pot asigura adăpost și hrană. Apare în partea de nord-vest a Depresiunii Transilvaniei. Populația din România este estimată la 20-80 de perechi cuibăritoare.
Familia Locustellidae - grelușei
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Locustellidae
Locustella luscinioides (Savi, 1824) Grelușel de stuf, Privighetoare de stuf. Locustella luscinioides luscinioides (Savi, 1824) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 40.000-60.000de perechi.
Locustella fluviatilis (Wolf, 1810) Grelușel de zăvoi, Silvie de țărm, Lăcar de țărm, Privighetoare de stuf, Silvie grelușel. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Efectivele din România au fost estimate la 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare.
Locustella naevia (Boddaert, 1783) Grelușel pătat, Privighetoare de stuf pătata, Privighetoare de stuf. Locustella naevia naevia (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În prezent efectivul din România este estimat la 100-1.000 de perechi cuibăritoare.
Locustella certhiola (Pallas, 1811) Grelușel siberian ? Accidentală Specie foarte rară. A fost observat un exemplar pe 26 septembrie 2004 pe Insula Sacalin.
Familia Acrocephalidae - lăcari, privighetoare de baltă, frunzărițe
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Acrocephalidae
Acrocephalus palustris (Bechstein, 1798) Lăcar de mlaștină, Lăcar palustru, Lăcar de baltă, Lăcar, Privighetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește Efectivul acestei specii din România este estimat la 97.000-126.000 de perechi cuibăritoare.
Acrocephalus scirpaceus (Hermann, 1804) Lăcar de stuf, Lăcar de lac, Lăcar mic, Lăcar gălăgios, Lăcar, Priveghetoare de lac. Acrocephalus scirpaceus scirpaceus (Hermann, 1804) Oaspete de vară, cuibărește Populația din România este estimată între 128.000 și 161.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată stabilă.
Acrocephalus arundinaceus Temminck & Schlegel, 1847) Lăcar mare, Sturz de trestie, Sturz de stuf, Privighetoare de stuf. Acrocephalus arundinaceus arundinaceus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește Populația din România ajunge la 370.000-426.000 de perechi cuibăritoare.
Acrocephalus schoenobaenus (Linnaeus, 1758) Lăcar mic, Lăcar de rogoz, Rogozat, Lăcar, Privighetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România cuibăresc între 87.000 și 115.000 de perechi, populația fiind stabilă.
Acrocephalus agricola (Jerdon, 1845) Lăcar cafeniu, Lăcar răsăritean, Lăcar de câmp, Lăcar agricol, Lăcar de câmpie. Acrocephalus agricola septimus Gavrilenko, 1954 (sin. Acrocephalus agricola brevipennis (Severtzov, 1872)). Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România a fost estimată la 3.000-20.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă.
Acrocephalus paludicola (Vieillot, 1817) Lăcar de pipirig, Pipirigar, Lăcar, Priveghetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Specie rară. A cuibărit în lacurile litorale și Delta Dunării, dar acum este întâlnită numai accidental în timpul pasajului.
Acrocephalus melanopogon (Temminck, 1823), sin. Lusciniola melanopogon Temminck, 1823 Privighetoare de baltă, Privighitoare de stuf, Privighetoarea tamariscului, Lăcar. Acrocephalus melanopogon melanopogon (Temminck, 1823) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România este estimată prezența între 100 și 1.000 de perechi cuibăritoare.
Acrocephalus dumetorum Blyth, 1849 Lăcar nordic Monotipică Accidentală. În trecut cuibărea în Delta Dunării. A fost descoperită în România în 1975 de Maria Paspaleva. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Sfântu Gheorghe.
Hippolais icterina (Vieillot, 1817) Frunzăriță galbenă, Frunzăriță gălbuie, Frunzăriță comună, Frunzăriță de grădină, Pitulice verde de grădină. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 15.000-30.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă.
Hippolais olivetorum (Strickland, 1837) Frunzăriță balcanică, Frunzărița de măslin, Frunzăriță măslinie. Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. A fost descoperită în România în 1976 de Dimitrie Radu la Cotu Văii, jud. Constanța.

Prima observație certă a avut loc pe 04 august 2023 la stația de inelări de la Agigea, Constanța

Iduna pallida (Ehrenberg, 1833), sin. Hippolais pallida Hemprich & Ehrenberg, 1833 Frunzăriță cenușie, Frunzăriță palidă, Pitulice grie. Iduna pallida elaeica (Lindermayer, 1843) Oaspete de vară, cuibărește În România populația a fost estimată la 3.000-10.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă.
Familia Sylviidae - silvii
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Sylviidae
Sylvia atricapilla (Linnaeus, 1758) Silvie cu cap negru, Privighetoare cu cap negru. Sylvia atricapilla atricapilla (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul este estimat la 2.150.000–4.300.000 de perechi cuibăritoare.
Sylvia borin (Boddaert, 1783) Silvie de zăvoi, Silvie de grădină, Privighetoare de grădină. Sylvia borin borin (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 200.000 și 400.000 de perechi.
Sylvia cantillans (Pallas, 1764) Silvie roșcată Sylvia cantillans albistriata (C. L. Brehm, 1855) Accidentală. A fost descoperită în România în 1976 de Maria Paspaleva lângă râul Nera. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Grindul Chituc.
Sylvia communis Latham, 1787 Silvie de câmp. Silvie de câmpie, Priveghetoare cenușie. Sylvia communis communis Latham, 1787 Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este cuprinsă între 1.000.000 și 3.000.000 de perechi.
Sylvia crassirostris Cretzschmar,1827 Considerată până nu demult ca subspecie a silviei vestice de grădină (Sylvia hortensis) Silvie estică de grădină, Silvie de grădină. Sylvia crassirostris crassirostris Cretzschmar, 1830, sin. Sylvia hortensis crassirostris (Cretzschmar, 1829) Accidentală Specie foarte rară. A fost observată în apropiere de Murighiol și în alte locuri.
Sylvia curruca (Linnaeus, 1758) Silvie mică, Silvie de grădină pitică, Scrofiță, Purcelușă. Sylvia curruca curruca (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este stabilă și a fost estimată a fi între 400.000 și 1.200.000 de perechi.
Sylvia melanocephala (Gmelin, 1789) Silvie mediteraneană, Silvia cu ochii roșii. Sylvia melanocephala melanocephala (J. F. Gmelin, 1789) Accidentală. Specie foarte rară. A fost observată pentru prima dată în România la Agigea în 1970. A fost observată și la Bucuresti în 1994.
Sylvia nana (Ehrenberg, 1833) Silvie de deșert, Silvie de deșert asiatică. Monotipică Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România pe grindul Chituc la 12.10.1997. Specie foarte rară.
Sylvia nisoria (Bechstein, 1795) Silvie porumbacă, Silvie undulată, Privighetoare porumbacă. Sylvia nisoria nisoria (Bechstein, 1792) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 165.000–330.000 de perechi.
Sylvia rueppelli Temminck, 1823 Silvie cu gât negru, Silvia cu bărbie neagră. Monotipică Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România pe 30 iunie 1977 lângă Sf. Gheorghe.. Specie foarte rară. Pe 7 mai 2005 a fost observat un exemplar la Sfântu Gheorghe, iar pe 01.05.2009 un alt exemplar la Săcele, jud. Constanța.
Familia Regulidae - aușei
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Regulidae
Regulus regulus (Linnaeus, 1758) Aușel cu cap galben, Aușel, Aușel de iarnă, Tartaloc, Găinușă. Regulus regulus regulus (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 800.000 și 1.600.000 de perechi. Mai multe imagini pe oiseaux.net
Regulus ignicapilla (Temminck, 1820), sin. Regulus ignicapillus (Temminck, 1820) Aușel sprâncenat, Aușel cu cap roșietic, Aușel de vară, Tartaloc, Tartalac, Găinușe. Regulus ignicapilla ignicapilla (Temminck, 1820) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Efectivul din România este estimat la 365.000-730.000 de perechi cuibăritoare. Mai multe imagini pe oiseaux.net
Familia Paridae - pițigoi
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Paridae
Cyanistes caeruleus (Linnaeus, 1758), sin. Parus coeruleus Linnaeus, 1758, Parus caeruleus Linnaeus, 1758 Pițigoi albastru, Pițigoi vânăt. Cyanistes caeruleus caeruleus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația este stabilă, iar efectivul speciei a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare.
Cyanistes cyanus (Pallas, 1770), sin. Parus cyanus Pallas, 1770 Pițigoi azuriu. Cyanistes cyanus cyanus (Pallas, 1770) Specie accidentală pentru România, dar necolectată. Specie foarte rară.Observațiile nu sunt dovedite
Lophophanes cristatus (Linnaeus, 1758), sin. Parus cristatus Linnaeus, 1758 Pițigoi moțat
  • Lophophanes cristatus cristatus (Linnaeus, 1758), sedentară, cuibăritore.
  • Lophophanes cristatus mitratus (C. L. Brehm, 1831).
Sedentară. Populația din România este considerată stabilă, fiind apreciată la 50.000-150.000 de perechi cuibăritoare.
Parus major Linnaeus, 1758 Pițigoi mare, Pițigoi de grădină, Pițigane, Pițigoi de sat, Pițigoi de pomet, Simțivară, Pițigușă, Sucitoare. Parus major major Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România trăiesc între 3.100.000 și 6.200.000 de perechi cuibăritoare, iar populația este considerată a fi stabilă.
Periparus ater (Linnaeus, 1758), sin. Parus ater Linnaeus, 1758 Pițigoi de brădet, Pițigoi mic, Pițigoi negru, Pițigoi puturos, Pițigoi de scoarță, Pițigane mică. Periparus ater ater (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. În România cuibăresc între 1.000.000 și 2.000.000 de perechi.
Poecile lugubris (Temminck, 1820), sin. Parus lugubris Temminck, 1820 Pițigoi de livadă, Pițigoi lugubru, Pițigoi jalnic, Pițigoi sihastru.
  • Poecile lugubris lugubris (Temminck, 1820);
  • Poecile lugubris lugens (C. L. Brehm, 1855 - Pițigoi lugubru dobrogean).
Sedentară, cuibăritoare. În România populația cuibăritoare a speciei este apreciată la 3.000-15.000 de perechi și este considerată stabilă.
Poecile montanus (Conrad von Baldenstein, 1827), sin. Parus montanus Conrad von Baldenstein, 1827. Pițigoi de munte, Pițigoi cu cap negru carpatin, Pițigoi cu cap negru transilvănean.
  • Poecile montanus montanus (Conrad, 1827) (sin. Parus atricapillus montanus, Parus atricapillus assimilis - Pițigoi cu cap negru carpatin, include Parus atricapillus transsylvanicus Kleinschmidt, 1921 - Pițigoi cu cap negru transilvănean).
Sedentară, cuibăritoare În România, efectivul este estimat la 150.000-600.000 perechi cuibăritoare și este considerat a fi stabil.
Poecile palustris (Linnaeus, 1758), sin. Parus palustris Linnaeus, 1758 Pițigoi sur, Pițigoi sur, Pițigoi cenușiu, Pițigoi sălbatec.
  • Poecile palustris stagnatilis (C. L. Brehm, 1855, sin. Parus palustris stagnatilis C. L. Brehm, 1855 - Pițigoi sur răsăritean);
  • Poecile palustris palustris (Linnaeus, 1758, sin. Parus palustris communis Baldenstein, 1827 - Pițigoi sur, include subspecia Parus palustris congrevei Kinnear, 1928 - Pițigoi sur de munte).
Sedentară, cuibăritoare România este una dintre țările europene cu cea mai mare populație stabilă de pițigoi sur, aceasta fiind formată din 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare.
Poecile cinctus (Boddaert, 1783) Pițigoi siberian Specie nord-europeană și siberiană, accidentală în România. Două exemplare au fost observat la marginea pădurii de la Tinca (județul Bihor) pe 24 noiembrie 2014 (prima mențiune în România); cinci exemplare la marginea pădurii de la Râpa (județul Bihor) pe 12 ianuarie 2019.
Familia Panuridae - pițigoi de stuf
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Panuridae
Panurus biarmicus (Linnaeus, 1758) Pițigoi de stuf, Pițigoi mustăcios, Pițigoi bărbos, Pițigoi perciunat, Aușel de stuf, Aușel bărbos. Panurus biarmicus russicus (C. L. Brehm, 1831) Sedentară, cuibărește. În România populația estimată este de 71.000-97.000 de perechi. Doar Rusia are o populație mai mare.
Familia Aegithalidae - pițigoi codați
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Aegithalidae
Aegithalos caudatus (Linnaeus, 1758) Pițigoi codat, Pițigoi de stol, Pițigoi de cârd, Porumbel mic.
  • Aegithalos caudatus caudatus (Linnaeus, 1758 - Pițigoi codat);
  • Aegithalos caudatus europaeus (Hermann, 1804 - Pițigoi codat roșietic, Pițigoi roșietic);
  • Aegithalos caudatus macedonicus (Salvadori & Dresser, 1892, sin. Aegithalos macedonica - Pițigoi codat macedonean, Pițigoi codat macedonic).
Sedentară, cuibărește. În România cuibăresc între 300.000 și 500.000 de perechi.
Familia Remizidae - boicuși
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Remizidae
Remiz pendulinus (Linaeus, 1758) Boicuș, Aușel, Pițigoi pungar, Pițigoi pungaș.
  • Remiz pendulinus pendulinus (Linnaeus, 1758 - Boicuș, Pițigoi pungaș);
  • Remiz pendulinus caspius (Peltsam, 1870 - Boicuș răsăritean, Pițigoi pungaș rusesc, Boicuș rusesc, Aușel rusesc).
Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 16.300 și 29.600 de perechi.
Familia Sittidae - țicleni
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Sittidae
Sitta europaea Linnaeus, 1758 Țiclean, Țiclete, Țiclete comun, Țoi, Țoi comun, Scorțar, Ciocârleț, Cățărătoare, Scorțar mare, Țâcloni.
  • Sitta europaea caesia Wolf, 1810;
  • Sitta europaea europaea Linnaeus, 1758
Sedentară, cuibăritore În România mărimea populației a fost estimată la 800.000-2.000.000 de perechi și populația este stabilă.
Sitta neumayer Michahelles, 1830 Țiclean de stâncă ? Accidentală. Prezență incertă. Specie foarte rară. Se pare că a fost observat un exemplar la 20 iulie 2013 la Costești (jud. Vâlcea).
Familia Tichodromidae - fluturași de stâncă
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Tichodromidae
Tichodroma muraria (Linnaeus, 1766) Fluturaș de stâncă, Fluturaș purpuriu, Cojoaică de munte, Gaiță de stâncă. Tichodroma muraria muraria (Linnaeus, 1766) Sedentară, cuibăritoare În România au fost estimate 200-1.000 de perechi cuibăritoare și populația este considerată stabilă.
Familia Certhiidae - cojoaice
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Certhiidae
Certhia familiaris Linnaeus, 1758 Cojoaică de pădure, Cojoaică comună, Cojoaică nordică, Cojoaică, Scorțărel, Scorțăraș, Scorțar mic. Certhia familiaris familiaris Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România este estimat un efectiv de 380.000-760.000 de perechi cuibăritoare.
Certhia brachydactyla Brehm, 1820 Cojoaică cu degete scurte. Certhia brachydactyla brachydactyla C. L. Brehm, 1820 Sedentară, cuibăritoare. Efectivul pentru România este de 10.000-50.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Prunellidae - brumărițe
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Prunellidae
Prunella modularis (Linnaeus, 1758) Brumăriță de pădure, Brumăriță mică, Vrabie de pădure. Prunella modularis modularis (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. În pasaj. Efectivul din România este considerat a fi stabil și important la nivel european, fiind apreciat la 200.000-400.000 de perechi cuibăritoare.
Prunella collaris (Scopoli, 1769) Brumăriță de stâncă, Brumăriță alpină.
  • Prunella collaris collaris (Scopoli, 1769 - Brumăriță alpină, Brumăriță de stâncă);
  • Prunella collaris subalpina (C. L. Brehm, 1831 - Brumăriță subalpină, Brumăriță alpină, Brumăriță sudică, Brumăriță de gol).
Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează că există o populație stabilă de 16.000-19.500 de perechi cuibăritoare.
Familia Emberizidae - presuri
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Emberizidae
Emberiza caesia Cretzschmar, 1828 Presură cu cap sur Monotipică Accidentală Pe 8 mai 2013 a fost observat un singur exemplar la Vadu (jud. Constanța).
Emberiza calandra Linnaeus, 1758, sin. Miliaria calandra Linnaeus, 1758 Presură sură, Presură mare, Presură. Emberiza calandra calandra Linnaeus, 1758 Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare În România populația cuibăritoare este estimată la 1.300.000-2.600.000 de perechi, fiind una dintre cele mai mari populații europene; aceasta este depășită doar de populațiile din Spania și Turcia.
Emberiza cia Linnaeus, 1766 Presură de munte, Presură perciunată, Presură mustăcioasă, Presură cu mustăți. Emberiza cia cia Linnaeus, 1766 Sedentară, cuibăritoare, iarna unele păsări se retrag mai spre sud de România. În România efectivul estimat este de 7.000-20.000 de perechi clocitoare.
Emberiza cirlus Linnaeus, 1766 Presură bărboasă, Presură cu barbă. Monotipică Sedentară, cuibăritoare În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 800 și 2.000 de perechi cuibăritoare.
Emberiza citrinella Linnaeus, 1758 Presură galbenă, Presură aurie, Presură de câmp. Emberiza citrinella citrinella Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România specia are un efectiv de 400.000-1.100.000 de perechi cuibăritoare.
Emberiza hortulana Linnaeus, 1758 Presură de grădină, Presură de vară, Ortolan. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul speciei este cuprins între 225.000 și 550.000 de perechi cuibăritoare.
Emberiza leucocephalos Gmelin, 1771 Presură creștet alb Emberiza leucocephalos leucocephalos S. G. Gmelin, 1771? Accidentală Specie foarte rară. În 2008 au fost observate 4 exemplare în județul Sibiu.
Emberiza melanocephala Scopoli, 1769, sin. Granativora melanocephala (Scopoli, 1769) Presură cu cap negru, Presură căciulată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România specia este reprezentată prin 80.000-270.000 de perechi cuibăritoare.
Emberiza pusilla Pallas, 1776 Presură mică, Presură pitică. Monotipică Accidentală Specie foarte rară. Pe 28.03.2017 a fost observat un singur exemplar la Cata (jud. Brașov).
Emberiza rustica Pallas, 1776 Presură de pădure Emberiza rustica rustica Pallas, 1776? Accidentală Specie foarte rară. A fost capturat pe Grindul Chituc un exemplar în 2016.
Emberiza schoeniclus (Linnaeus, 1758) Presură de stuf, Presură de trestie, Vrabie de trestie.
  • Emberiza schoeniclus intermedia Degland, 1849 (Presură de trestie mijlocie, Presură de trestie, Vrabie de trestie mijlocie, Vrabie de stuf - oaspete de vară, cuibărește);
  • Emberiza schoeniclus tschusii Reiser & Almásy, 1898 (Presură de trestie dobrogeană - oaspete de vară, cuibărește);
  • Emberiza schoeniclus schoeniclus (Linnaeus, 1758 - Presură de stuf, Presură de trestie, Vrabie de stuf - oaspete de iarnă, în pasaj);
  • Emberiza schoeniclus reiseri (sin. Emberiza pyrrhuloides reiseri) E. J. O. Hartert, 1904 (Presură de trestie cu cioc gros, Presură de stuf cu cioc gros. Presură de trestie balcanică - după Dombrowski este oaspete de vară, cuibărește);
  • Emberiza schoeniclus stresemanni F. Steinbacher, 1930 (Presura de stuf a lui Stresemann)?
Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 27.000-44.000 de perechi.
Emberiza aureola Pallas, 1773 Presură cu piept galben Specie nord-europeană și siberiană, accidentală în România. Un exemplar mascul a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 20 mai 2019 (prima mențiune în România) și un exemplar mascul la Râpa pe 20 ianuarie 2020.Observații nedovedite
Familia Passerellidae - presuri nord-americane
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Passerellidae
Passerella iliaca (Merrem, 1786) Presură striată ruginie Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Cheșa (județul Bihor) pe 3 octombrie 2017 (prima mențiune în România); un exemplar la Belfir (județul Bihor) pe 28 mai 2019.
Junco hyemalis (Linnaeus, 1758) Iunco cu ochi negri Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 25 ianuarie 2020 (prima mențiune în România).
Familia Calcariidae - păsările omătului, presuri de tundră
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Calcariidae
Calcarius lapponicus (Linnaeus, 1758) Presură de tundră Calcarius lapponicus lapponicus (Linnaeus, 1758) A fost descoperită în 1968 la Vlădiceni, jud. Iași, ca specie accidentală de iarnă sosită din tundra eurasiatică, unde cuibărește. Specie foarte rară. În perioada 2009-2016 au fost observate 3 exemplare în România.
Plectrophenax nivalis (Linnaeus, 1758) Pasărea omătului, Presură de iarnă, Presură de omăt, Pasărea omătului. Plectrophenax nivalis nivalis (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă, apărând neregulat. Specie rară. În perioada 2006- 2016 au fost observate 58 exemplare în România.
Familia Parulidae - paruline (cântăreții pădurii)
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Parulidae
Seiurus aurocapilla (Linnaeus, 1766) Sturz cu creastă galbenă Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost inelat la tabăra de inelare de pe Grindul Chituc pe 17 octombrie 2023
Setophaga americana (Linnaeus, 1758) Parulă nordică Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar a fost observat la Râpa (județul Bihor) pe 3 septembrie 2018 (prima mențiune în România).Observația este nedovedită
Familia Fringillidae - cinteze, mugurari, florinți, sticleți, cânepari, inărițe, scatii, cănărași, botgroși, forfecuțe
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Fringillidae
Subfamilia: Fringillinae
Fringilla coelebs Linnaeus, 1758 Cinteză, Cinghiță, Cintiță, Cintizoi, Cimpiță, Cinteț, Penchi, Pențiu. Fringilla coelebs coelebs Linnaeus, 1758 Parțial sedentară, parțial migratoare: femelele și tineretul, sunt obișnuit oaspeți de vară și migrează toamna spre ținuturile nord-estice ale Africii și spre sud-vestul Asiei; masculii, sunt în general sedentari, se întâlnesc mai frecvent și iarna în România , îndeosebi în regiunile de șes. În România, efectivul acestei specii a fost estimat la 4.000.000-8.000.000 de perechi cuibăritoare.
Fringilla montifringilla Linnaeus, 1758 Cinteză de iarnă, Cinghiță de iarnă, Cintiță de iarnă, Cintiniță, Cinciță, Sfinteță, Săghieș, Oiță, Penchi pestriț. Monotipică Oaspete de iarnă. Nu exista perechi care sa cuibareasca în Romania. Apare regulat și în număr mare în timpul sezonului rece, venind din ținuturile de cuibărit nordice. În iarna anului 2016 au fost observate 189 exemplare în Romania.
Subfamilia: Carduelinae
Chloris chloris (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis chloris (Linnaeus, 1758) Florinte, Floranță, Verdoni, Verdet, Cârligel, Florințel, Păunior.
  • Chloris chloris chloris (Linnaeus, 1758 - Florinte);
  • Chloris chloris muehlei (sin. Chloris chloris mühlei) Parrot, 1905 (Florinte balcanic, Florințel, Florinte lui Parrot, Florinte sudic).
Sedentară, cuibăritoare. Populația speciei din România este importantă la nivel european și este estimată la 300.000-600.000 de perechi cuibăritoare.
Carduelis carduelis (Linnaeus, 1758) Sticlete, Domnișor, Logocel, Lugocel, Lugucel, Turculeț, Stiglete, Stigleț, Cuconiță, Scăier, Scaier, Scăiecior.
  • Carduelis carduelis carduelis (Linnaeus, 1758 - Sticlete, Sticlete trecător - oaspete de iarnă);
  • Carduelis carduelis rumaeniae Tschusi, 1909 (Sticlete românesc - cuibăritoare, este inclus de unii autori în Carduelis carduelis carduelis);
  • Carduelis carduelis frigoris Wolters, 1953 (sin. Carduelis carduelis major Taczanowski, 1879 - sticlete mare - accidentală);
  • Carduelis carduelis balcanica Sachtleben, 1919 (sticlete balcanic - cuibăritoare).
Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România efectivul a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare.
Linaria cannabina (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis cannabina (Linnaeus, 1758), Acanthis cannabina (Linnaeus, 1758) Cânepar, Cânepari, Pasărea cânepei, Cânepioară, Pietrușel, Pietrușel roșu, Cinepar, Cimpioară, Pietroșel cânepiu. Linaria cannabina cannabina (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România numărul de perechi cuibăritoare a fost estimat la 200.000-500.000 de perechi.
Linaria flavirostris (Linnaeus, 1758), Carduelis flavirostris (Linnaeus, 1758), Acanthis flavirostris (Linnaeus, 1758 Inăriță cu cioc galben, Cânepar cu cioc galben. Linaria flavirostris flavirostris (Linnaeus, 1758) Accidentală. A fost identificat pentru prima dată în România, la Cluj, în iarna anului 1970, fiind sosit din nordul Europei, unde își are patria de cuibărit. În iernile anilor 1971-1972 și 1972-1973 a fost regăsit pentru a doua și respectiv a treia oară pe teritoriul României. Specie foarte rară.
Acanthis flammea (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis flammea (Linnaeus, 1758) Inăriță, Pasărea inului, Țintar
  • Acanthis flammea flammea (Linnaeus, 1758 - Inăriță);
  • Acanthis flammea cabaret (Statius Müller, 1776 - Inăriță cu cap roșu, Inăriță roșie mică, Scatiu cu cap roșu);
  • Acanthis flammea holboellii (C. L. Brehm, 1831 - Inăriță mare, Inăriță cu cioc lung - în prezent inclusă în Acanthis flammea flammea).
Oaspete de iarnă. Ajunge în mod neregulat în România, sub formă de invazii, sosind din nordul Europei și al Asiei, unde cuibărește. O astfel de invazie a avut loc în România, în iarna 1972-1973. Specie rară, întâlnită în timpul iernii.
Acanthis hornemanni (Holböll, 1843), sin. Carduelis hornemanni (Holböll, 1843) Inăriță de tundră, Inăriță polară. Acanthis hornemanni exilipes (Coues, 1862) Accidentală. A fost descoperită pentru prima dată în România în iarna 1972-1973, în sudul Munteniei, când au mai fost semnalate multe apariții de păsări nordice rare sau necunoscute pentru România. Specie foarte rară.
Spinus spinus (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis spinus (Linnaeus, 1758) Scatiu, Cis, Ciz, Scătiaș, Tintizoi, Cintizoi, Poala Sft. Măria. Monotipică În România este o specie sedentară și oaspete de iarnă, populația autohtonă fiind îmbogățită în perioada iernii cu exemplare venite din nord. Clocește în Carpați, în regiunea coniferelor. În România se estimează că ar cuibări un număr de 1.000-10.000 de perechi.
Serinus serinus (Linnaeus, 1766), sin. Serinus canaria serinus (Linnaeus, 1766) Cănăraș Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, în ierni blânde unele exemplare rămân în România. Cănărașul este rudă cea mai apropiată a strămoșului canarului de colivie, care este originar din insulele Canare. Populația speciei din România este importantă la nivel european și este estimată la 60.000-120.000 de perechi cuibăritoare.
Loxia curvirostra Linnaeus, 1758 Forfecuță, Forfecuță comună, Forfecuță gălbuie, Pasărea lui Cristos, Pasăre cu cioc crucișat, Pasăre cu cioc încrucișat. Loxia curvirostra curvirostra Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare. Clocește în Carpați, exclusiv în zona coniferelor. În România populația este estimată la 280.000-560.000 de perechi cuibăritoare.
Loxia leucoptera Gmelin, 1789 Forfecuță bălțată, Forfecuță bandată, Forfecuță cu bandă albă, Forfecuță alb bandată, Forfecuță roșietică, Forfecuță bifasciată. Loxia leucoptera bifasciata (C. L. Brehm, 1827) Accidentală. Sosește numai iarna venind din nordul Europei și Siberia, unde cuibărește. Specie foarte rară. Se cunosc câteva exemplare semnalate în România.
Loxia pytyopsittacus Borkhausen, 1793, sin. Loxia pytyopsittacus pytyopsittacus Borkhausen, 1793. Forfecar, Forfecuță cu cioc gros, Forfecuță roșie, Forfecuță mare. Monotipică. Accidentală. Apare rar în România, în sezonul rece, sosind din nordul Europei, patria ei de cuibărit. Specie foarte rară.
Loxia scotica Hartert, 1904, sin. Loxia pytyopsittacus scotica Hartert, 1904, Loxia curvirostra scotica E. J. O. Hartert, 1904 Forfecuță scoțiană Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. Au fost colectate câteva exemplare în București de Dimitrie Radu în februarie și ianuarie 1973 într-un parc dendrologic cu pini.
Pyrrhula pyrrhula (Linnaeus, 1758) Mugurar, Botroș, Căldăraș, Lugaci, Pasăre domnească, Ghimpe, Domnișor.
  • Pyrrhula pyrrhula pyrrhula (Linnaeus, 1758 - Căldăraș mare, Lugaci mare, Botroș mare);
  • Pyrrhula pyrrhula germanica (C. L. Brehm, 1831, sin. Pyrrhula pyrrhula coccinea Gmelin 1789 - Căldăraș mic, Lugaci mic, Botroș mic) - în prezent inclusă în Pyrrhula pyrrhula pyrrhula.
Sedentară, cuibăritoare. Cuibărește în Carpați, în pădurile de amestec și de conifere, cu dumbrăvi, toamna și iarna coboară în câmpie, unde sosesc și unele populații din nordul arealului de cuibărit. În România efectivul a fost estimat la 165.000-330.000 de perechi cuibăritoare.
Pinicola enucleator (Linnaeus, 1758) Mugurar de taigă, Mugurarul pinilor. ? Accidentală. Specie foarte rară
Bucanetes githagineus (Lichtenstein, 1823) Mugurar cu trompetă ? Accidentală Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 în luna mai au fost observate 3 exemplare în Munții Măcinului, Sfântu Gheorghe (Delta Dunării) și Vadu (județul Constanța).
Carpodacus erythrinus (Pallas, 1770), sin. Erythrina erythrina Pallas, 1770 Mugurar roșu Carpodacus erythrinus erythrinus (Pallas, 1770) Oaspete de vară, cuibărește în Carpați. În pasaj. În România, se estimează prezența a 100-300 de perechi cuibăritoare, cu efective în ușoară creștere.
Coccothraustes coccothraustes (Linnaeus, 1758) Botgros, Ciocgros, Cireșar, Clonțar, Sâmburar, Vișinar, Puigros. Coccothraustes coccothraustes coccothraustes (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Unele populații iernează în Italia, în sudul Balcanilor și Turcia. Mărimea populației din România este apreciată a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Cardinalidae - cardinalidae
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Cardinalidae
Pheucticus ludovicianus (Linnaeus, 1766) Botgros cu piept purpuriu Specie nord-americană, accidentală în România. Un exemplar mascul a fost observat la Tinca (județul Bihor) pe 5 martie 2020 (prima mențiune în România).Observație nedovedită
Familia Passeridae - vrăbii
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Passeridae
Passer domesticus (Linnaeus, 1758) Vrabie de casă, Brebete, Brăbete, Brăbeț, Hrăbete, Sporghite, Cincion, Cion, Țigănel. Passer domesticus domesticus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Populația din România este stabilă și cu efective importante, fiind apreciată la 1.380.000-2.750.000 de perechi cuibăritoare.
Passer montanus (Linnaeus, 1758) Vrabie de câmp, Vrabie de pădure, Vrabie de munte.
  • Passer montanus montanus (Linnaeus, 1758).
  • În primăvara lui 1973 au fost colectate la București exemplare ale subspeciei Passer montanus transcaucasicus Buturlin, 1906.
Sedentară, cuibăritoare. În România mărimea populației este estimată la 1.400.000-2.800.000 de perechi cuibăritoare.
Passer hispaniolensis (Temminck, 1820) Vrabie negricioasă, Vrabie spaniolă, Vrabie de sălciș. Passer hispaniolensis hispaniolensis (Temminck, 1820) Oaspete de vară, cuibărește În România efectivul este estimat la 450.000-900.000 de perechi cuibăritoare și este stabil.
Petronia petronia (Linnaeus, 1766) Vrabie de stâncă ? Accidentală Specie foarte rară.
Montifringilla nivalis (Linnaeus, 1766) Cinghiță alpină, Cinteză de munte, Cintezoi alpin, Pasărea omătului. Montifringilla nivalis nivalis (Linnaeus, 1766) Accidentală, apare în România iarna, când umblă în cârduri cu alte specii. Specie foarte rară. A fost observată ultima dată la 28 martie 1970 în Delta Dunării pe insula Sacalin. Recent un exemplar mascul a fost observat la Tinca (județul Bihor) pe 14 iunie 2017, doi masculi la Cheșa (județul Bihor) pe 25 noiembrie 2017. Observațiile nu sunt dovedite
Familia Sturnidae - grauri, lăcustari
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Sturnidae
Sturnus vulgaris Linnaeus, 1758 Graur, Graure, Grăurel, Grăuriță, Gărăvel, Grăuraș. După Dombrowski în românia există 4 subspecii
  • Sturnus vulgaris vulgaris Linnaeus, 1758 (Graur - în pasaj; câteodată, în ierni mai dulci, iernează);
  • Sturnus vulgaris poltaratskyi Finsch, 1878 (Graur - cuibărește);
  • Sturnus vulgaris purpurascens Gould, 1868 (Graur purpuriu - în pasaj, mai ales toamna);
  • Sturnus vulgaris balcanicus Buturlin & Härms 1909 (Graur balcanic - cuibărește, predomină în Banat și Ardeal).

După Дементьев (1954) în România cuibăresc 2 subspecii:

  • Sturnus vulgaris vulgaris (în vestul României)
  • Sturnus vulgaris purpurascens (în estul României, include Sturnus vulgaris balcanicus).
Sedentară, cuibăritoare. O parte a populațiilor clocitoare din România migrează spre S-V Europei și în N-V Africii pentru iernare. Iarna se găsesc îndeosebi în S-E României, mai ales populațiile venite dinspre nord, care formează stoluri de mărimi impresionante. În România efectivul a fost estimat la 1.500.000-3.000.000 de perechi cuibăritoare.
Pastor roseus (Linnaeus, 1758), sin. Sturnus roseus (Linnaeus, 1758) Lăcustar, Locustar. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 250 și 24.000 perechi.
Familia Oriolidae - granguri
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Oriolidae
Oriolus oriolus (Linnaeus, 1758) Grangur Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România se estimează a fi cuprinsă între 130.000 și 300.000 de perechi cuibăritoare.
Familia Corvidae - gaițe, coțofene, stăncuțe, ciori, corbi, alunari
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România Statut IUCN, Imagine
Familia: Corvidae
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758) Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi.
Pica pica (Linnaeus, 1758) Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. Pica pica pica (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare.
Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758) Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc.
  • Corvus monedula spermologus Vieillot, 1817 (Stăncuță, include Corvus monedula turrium (Ch.L.Brehm, 1831) - Stăncuță transilvană);
  • Corvus monedula soemmerringii J. G. Fischer von Waldheim, 1811 (Stăncuță gulerată, Ceucuță gulerată, Cioară gulerată)
Sedentară, cuibăritore În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare.
Corvus frugilegus Linnaeus, 1758 Cioară de semănătură, Cioară de sămănătură, Cioroi, Cioară de câmpie. Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Toamna o parte a populațiilor clocitoare din România se deplasează spre S-V Europei; în schimb sosesc populațiile din N-E arealului. Pentru România au fost estimate un număr de 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare.
Corvus corax Linnaeus, 1758 Corb, Corcan, Corac, Groncan, Croncău. Corvus corax corax Linnaeus, 1758 Este sedentară și cuibărește mai ales în pădurile muntoase din Carpați, dar și în regiuni mai joase și chiar în Delta Dunării în pădurile Letea și Caraorman. Pentru România, populația estimată este de 27.000-55.000 de perechi cuibăritoare.
Corvus cornix (Linnaeus, 1758) Cioară grivă, Cioară cenușie, Cioară sură, Cioară de pădure, Tioară, Orgnie, Cioracă.
  • Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758 (Cioară grivă, Cioară grivă ardeleană), unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone;
  • Corvus cornix sardonius (Corvus corone sardonius) Kleinschmidt, 1903 (Cioară grivă românească, Cioară cenușie românească, Cioară sură românească, Cioară sură balcanică, Cioară grivă sudică), unii autori o includ în Corvus cornix sharpii Oates, 1889 (sin. Corvus corone sharpii Oates, 1889)
Este o specie sedentară și cuibărește în arbori. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități. Iarna mai sosesc și exemplare nordice. În România efectivul a fost estimat la 250.000-400.000 de perechi cuibăritoare.
Corvus corone Linnaeus, 1758 Cioară neagră, Cioară fumurie. Corvus corone corone Linnaeus, 1758 Este răspândită în vestul Europei. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar în vestul României, în regiuni joase și deluroase. Specie rară
Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758) Alunar, Nucar, Nucșoară, Gaiță de munte, Gaiță alpină.
  • Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758 - sedentară).
  • Iarna sau în pasaj, apare uneori subspecia siberiană Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 (Alunar răsăritean, Gaiță de munte cu cioc subțire, Alunar cu cioc subțire, Gaiță alpină cu cioc subțire).
Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează a fi prezente un număr de 50.000-100.000 de perechi cuibăritoare, acestea reprezentând una din cele mai mari populații din Europa.
Pyrrhocorax graculus (Linnaeus, 1766) Stâncuță alpină. Pyrrhocorax graculus graculus (Linnaeus, 1766) Se bănuiește că ar fi existat în Carpați, literatura de specialitate menționînd-o ca posibilă după un exemplar ce ar fi fost colectat în Transilvania la începutul secolului trecut. Specie foarte rară.
Pyrrhocorax pyrrhocorax (Linnaeus, 1758) Stâncuță de munte ? Accidentală. Specie foarte rară.

Lista păsărilor după denumirea română

Arii de Importanță Avifaunistică

Ariile de Importanță Avifaunistică (AIA, în engleză Important Birds Area - IBA) sunt arii importante pentru menținerea populațiilor de păsări sălbatice și concentrarea activităților de conservare pentru protecția acestor suprafețe. Programul IBA a fost lansat de BirdLife International în 1989 și este acceptat de către Uniunea Europeană ca fiind de o importanță majoră pentru conservarea păsărilor sălbatice și a habitatelor acestora, el fiind utilizat pentru ghidarea acțiunile de gestionare a suprafețelor importante pentru cuibăritul, migrația, hrănirea și iernarea populațiilor de păsări. Ariile de Importanță Avifaunistică trebuie să întrunească următoarele condiții: găzduiesc efective semnificative ale uneia sau mai multor specii de păsări amenințate la nivel global; fac parte dintr-o serie de arii care conțin o gamă de specii cu distribuție restrânsă; găzduiesc efective deosebit de mari de păsări migratoare sau gregare.

Ariile de Importanță Avifaunistică (AIA; IBA) sunt propuse de Birdlife, dar nu au statut legal de protecție, cele care au primit statutul legal de protecție prin hotărâre de guvern sunt numite Arii de Protecție Specială Avifaunistică (APSA, SPA) și sunt protejate la nivel european și național conform cerințelor Directivei Păsări a Uniunii Europene

În România au fost identificate 132 Arii de Importanță Avifaunistică (AIA), însă prin hotărâre de guvern au fost desemnate 148 de Arii de Protecție Specială Avifaunistică.

Codul AIA Arie de Importanță Avifaunistică (AIA; IBA) Codul SPA Arie de Protecție Specială Avifaunistică (APSA, SPA) Locația
RO001 Lunca Turului Inferior ROSPA0068 Lunca inferioară a Turului Transilvania
RO002 Munții Ignișului Creasta Cocoșului ROSPA0134 Munții Gutâi Transilvania
RO003 Munții Rodnei ROSPA0085 Munții Rodnei Transilvania
RO004 Acumulările Rogojești - Bucecea ROSPA0110 Acumulările Rogojești-Bucecea Moldova
RO005 Dorohoi - Șaua Bucecei ROSPA0116 Dorohoi-Șaua Bucecei Moldova
RO006 Iazurile de pe Văile Ibănesei - Bașeului - Podrigaii ROSPA0049 Iazurile de pe valea Ibănesei - Bașeului - Podrigăi Moldova
RO007 Lacul Stânca - Costești ROSPA0058 Lacul Stânca - Costești Moldova
RO008 Câmpia Nirului - Valea Ierului ROSPA0016 Câmpia Nirului - Valea Ierului Transilvania
RO009 Lunca Barcăului ROSPA0067 Lunca Barcăului Transilvania
RO010 Cursul Mjlociu al Someșului ROSPA0114 Cursul mijlociu al Someșului Transilvania
RO011 Munții Rarău - Giumalău ROSPA0083 Munții Rarău - Giumalău Moldova
RO012 Lacurile Fălticeni ROSPA0064 Lacurile Fălticeni Moldova
RO013 Acumulările Belcești ROSPA0109 Acumulările Belcești Moldova
RO014 Eleșteele Jijiei și Miletinului ROSPA0042 Eleșteele Jijiei și Miletinului Moldova
RO015 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani ROSPA0097 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani Transilvania
RO016 Valea Alceului ROSPA0103 Valea Alceului Transilvania
RO017 Lacurile de Acumulare Lugașu de Jos - Tileagd ROSPA0123 Lacurile de acumulare de pe Crișul Repede Transilvania
RO018 Defileul Crișului Repede - Valea Iadului ROSPA0115 Defileul Crișului Repede-Valea Iadului Transilvania
RO019 Valea Fizeșului ROSPA0104 Bazinul Fizeșului Transilvania
RO020 Munții Călimani ROSPA0133 Munții Călimani Transilvania
RO021 Defileul Superior al Mureșului ROSPA0030 Defileul Mureșului Superior Transilvania
RO022 Munții Ceahlăului ROSPA0129 Masivul Ceahlău Moldova
RO023 Vânători - Neamț ROSPA0107 Vânători - Neamț Moldova
RO024 Lunca Siretului Mijlociu ROSPA0072 Lunca Siretului Mijlociu Moldova
RO026 Pădurea Bârnova ROSPA0092 Pădurea Bârnova Moldova
RO027 Pădurea Miclești ROSPA0096 Pădurea Miclești Moldova
RO028 Câmpia Crișurilor ROSPA0015 Câmpia Crișului Alb și Crișului Negru Transilvania
RO029 Câmpia Cermeiului ROSPA0014 Câmpia Cermeiului Transilvania
RO030 Padiș - Muntele Vlădeasa ROSPA0081 Munții Apuseni - Vlădeasa Transilvania
RO031 Munții Trascăului ROSPA0087 Munții Trascăului Transilvania
RO032 Eleșteele Miheșu de Câmpie - Tăureni ROSPA0050 Iazurile Miheșu de Câmpie - Tăureni Transilvania
RO033 Eleșteele Iernut - Cipău ROSPA0041 Eleșteele Iernut - Cipău Transilvania
RO034 Dealurile Târnavelor - Valea Nirajului ROSPA0028 Dealurile Tărnavelor - Valea Nirajului Transilvania
RO036 Cheile Bicazului - Munții Hășmaș ROSPA0018 Cheile Bicazului - Hășmaș Transilvania
RO036 Depresiunea Giurgeului ROSPA0033 Depresiunea și Munții Giurgeului Transilvania
RO037 Piatra Șoimului - Scorțeni - Gârleni ROSPA0138 Piatra Șoimului-Scorțeni-Gârleni Moldova
RO038 Lacurile de Acumulare - Buhușu - Bacău -Tătărăști ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești Moldova
RO039 Lunca Mureșului Inferior ROSPA0069 Lunca Mureșului Inferior Transilvania
RO040 Mlaștina Satchinez ROSPA0078 Mlaștina Satchinez Transilvania
RO041 Hunedoara Timișană ROSPA0047 Hunedoara Timișană Transilvania
RO042 Defileul Inferior al Mureșului ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior - Dealurile Lipovei Transilvania
RO043 Munții Metaliferi ROSPA0132 Munții Metaliferi Transilvania
RO044 Podișul Hârtibaciului ROSPA0099 Podișul Hârtibaciului Transilvania
RO045 Dealurile Homoroadelor ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor Transilvania
RO046 Depresiunea Ciucului ROSPA0034 Depresiunea și Munții Ciucului Transilvania
RO047 Horga - Zorleni ROSPA0119 Horga - Zorleni Moldova
RO048 Pădurea Macedonia ROSPA0095 Pădurea Macedonia Transilvania
RO049 Lunca Timișului ROSPA0128 Lunca Timișului Transilvania
RO050 Grădiștea Muncelului ROSPA0045 Grădiștea Muncelului - Cioclovina Transilvania
RO051 Frumoasa ROSPA0043 Frumoasa Transilvania
RO052 Avrig - Scorei - Făgăraș ROSPA0003 Avrig - Scorei - Făgăraș Transilvania
RO053 Dealurile Nordice ale Munților Făgăraș ROSPA0098 Piemontul Făgăraș Transilvania
RO054 Zona Umedă Mândra Transilvania
RO055 Pădurea Bogata ROSPA0093 Pădurea Bogata Transilvania
RO056 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei ROSPA0037 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei Transilvania
RO057 Munții Baraolt - Bodoc ROSPA0082 Munții Bodoc - Baraolt Transilvania
RO058 Valea Râului Negru Transilvania
RO059 Munții Vrancei ROSPA0088 Munții Vrancei Moldova
RO060 Lunca Siretului Inferior ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior Moldova
RO061 Cârja - Mața - Rădeanu - Roșcani ROSPA0130 Mața-Cârja-Rădeanu Moldova
RO062 Lunca Prutului - Vlădești - Frumușița ROSPA0070 Lunca Prutului - Vlădești - Frumușița Moldova
RO063 Cursul Dunării - Baziaș - Porțile de Fier ROSPA0026 Cursul Dunării - Baziaș - Porțile de Fier Transilvania
RO064 Munții Almăjului - Locvei ROSPA0080 Munții Almăjului - Locvei Transilvania
RO065 Cheile Nerei - Beușnița ROSPA0020 Cheile Nerei - Beușnița Transilvania
RO066 Cheile Carașului - Munții Semenic ROSPA0086 Munții Semenic - Cheile Carașului Transilvania
RO067 Domogled - Valea Cernei ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei Transilvania
RO068 Munții Retezat ROSPA0084 Munții Retezat Transilvania
RO069 Cozia - Buila - Vânturarița ROSPA0025 Cozia - Buila - Vânturarița Muntenia
RO070 Lacurile de Acumulare - Argeș ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Argeș Muntenia
RO071 Lacurile de Acumulare - Ilfov ROSPA0124 Lacurile de pe Valea Ilfovului Muntenia
RO073 Subcarpații Vrancei ROSPA0141 Subcarpații Vrancei Moldova
RO074 Balta Albă - Amara - Jirlău ROSPA0004 Balta Albă - Amara - Jirlău Muntenia
RO075 Măxineni ROSPA0077 Măxineni Muntenia
RO076 Ianca - Plopul - Sărat ROSPA0048 Ianca - Plopu - Sărat Muntenia
RO077 Lacul Brateș ROSPA0121 Lacul Brateș Moldova
RO078 Balta Mică a Brăilei ROSPA0005 Balta Mică a Brăilei Muntenia
RO079 Dunărea Veche (Brațul Măcin) ROSPA0040 Dunărea Veche - Brațul Măcin Dobrogea
RO080 Măcin - Niculițel ROSPA0073 Măcin - Niculițel Dobrogea
RO081 Delta Dunării ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim - Sinoie Dobrogea
RO082 Marea Neagră ROSPA0076 Marea Neagră Dobrogea
RO083 Beștepe - Mahmudia ROSPA0009 Beștepe - Mahmudia Dobrogea
RO084 Lacul Beibugeac (Plopu) ROSPA0052 Lacul Beibugeac Dobrogea
RO085 Blahnița ROSPA0011 Blahnița Muntenia
RO086 Gruia - Gârla Mare ROSPA0046 Gruia - Gârla Mare Muntenia
RO087 Maglavit ROSPA0074 Maglavit Muntenia
RO088 Pădurea Radomir ROSPA0137 Pădurea Radomir Muntenia
RO089 Valea Oltului ROSPA0106 Valea Oltului Inferior Muntenia
RO090 Grădiștea - Dridu ROSPA0044 Grădiștea - Căldărușani - Dridu Muntenia
RO091 Câmpia Gherghiței ROSPA0112 Câmpia Gherghiței Muntenia
RO092 Lacul Fundata ROSPA0065 Lacurile Fundata - Amara Muntenia
RO093 Tătaru ROSPA0006 Balta Tătaru Muntenia
RO094 Lacul Strachina ROSPA0059 Lacul Strachina Muntenia
RO095 Kogălniceanu - Gura Ialomiței ROSPA0120 Kogălniceanu - Gura Ialomiței Muntenia
RO096 Dunăre - Canarale - Hârșova ROSPA0017 Canaralele de la Hârșova Dobrogea
RO097 Stepa Saraiu - Horia ROSPA0101 Stepa Saraiu - Horea Dobrogea
RO098 Dealurile Dorobanțu Dobrogea
RO099 Stepa Casimcea ROSPA0100 Stepa Casimcea Dobrogea
RO100 Pădurea Babadag ROSPA0091 Pădurea Babadag Dobrogea
RO101 Denis Tepe ROSPA0032 Deniz Tepe Dobrogea
RO102 Comana ROSPA0022 Comana Muntenia
RO103 Lacul Mostiștea ROSPA0105 Valea Mostiștea Muntenia
RO105 Iezerul Călărași ROSPA0051 Iezerul Călărași Muntenia
RO106 Brațul Borcea ROSPA0012 Brațul Borcea Muntenia
RO107 Allah Bair - Capidava ROSPA0002 Allah Bair - Capidava Dobrogea
RO108 Cheile Dobrogei ROSPA0019 Cheile Dobrogei Dobrogea
RO109 Lacul Tașaul ROSPA0060 Lacurile Tașaul - Corbu Dobrogea
RO110 Lacul Siutghiol ROSPA0057 Lacul Siutghiol Dobrogea
RO111 Calafat - Ciuperceni - Dunăre ROSPA0013 Calafat - Ciuperceni - Dunăre Muntenia
RO112 Bistreț ROSPA0010 Bistreț Muntenia
RO113 Confluența Jiu - Dunăre ROSPA0023 Confluența Jiu - Dunăre Muntenia
RO114 Dăbuleni - Grinduri ROSPA0135 Nisipurile de la Dăbuleni Muntenia
RO115 Confluența Olt - Dunăre ROSPA0024 Confluența Olt - Dunăre Muntenia
RO116 Suhaia ROSPA0102 Suhaia Muntenia
RO117 Vedea - Dunăre ROSPA0108 Vedea - Dunăre Muntenia
RO118 Ostrovu Lung - Gostinu ROSPA0090 Ostrovu Lung - Gostinu Muntenia
RO119 Dunăre - Oltenița ROSPA0038 Dunăre - Oltenița Muntenia
RO120 Oltenița - Ulmeni ROSPA0136 Oltenița-Ulmeni Muntenia
RO121 Dunăre - Ostroave ROSPA0039 Dunăre - Ostroave Muntenia
RO122 Ciocănești - Dunăre ROSPA0021 Ciocănești - Dunăre Muntenia
RO122 Lacul Gălățui ROSPA0055 Lacul Gălățui Muntenia
RO123 Lacul Bugeac ROSPA0053 Lacul Bugeac Dobrogea
RO124 Lacul Oltina ROSPA0056 Lacul Oltina Dobrogea
RO125 Lacul Dunăreni ROSPA0054 Lacul Dunăreni Dobrogea
RO126 Balta Vederoasa ROSPA0007 Balta Vederoasa Dobrogea
RO127 Băneasa - Canaraua Fetei ROSPA0008 Băneasa - Canaraua Fetei Dobrogea
RO128 Aliman - Adamclisi ROSPA0001 Aliman - Adamclisi Dobrogea
RO129 Dumbrăveni - Plopeni ROSPA0036 Dumbrăveni Dobrogea
RO130 Lacul Techirghiol ROSPA0061 Lacul Techirghiol Dobrogea
RO131 Pădurea Hagieni ROSPA0094 Pădurea Hagieni Dobrogea
RO132 Limanu - Herghelia ROSPA0066 Limanu - Herghelia Dobrogea
ROSPA0075 Măgura Odobești Județul Vrancea
ROSPA0079 Mlaștinile Murani Județul Timiș
ROSPA0089 Obcina Feredeului Județul Suceava
ROSPA0113 Cânepiști Județul Cluj
ROSPA0117 Drocea-Zarand Județul Arad
ROSPA0118 Grindu-Valea Măcrișului Județul Ialomița
ROSPA0111 Berteștii de Sus - Gura Ialomiței Județul Ialomița
ROSPA0122 Lacul și Pădurea Cernica Județul Călărași
ROSPA0125 Lacurile Vaduri și Pângărați Județul Neamț
ROSPA0126 Livezile-Dolaț Județul Timiș
ROSPA0127 Lunca Bârzavei Județul Timiș
ROSPA0131 Munții Maramureșului Județul Maramureș
ROSPA0139 Piemontul Munților Metaliferi-Vințu Județul Hunedoara, Județul Alba
ROSPA0140 Scroviștea Județul Dâmbovița, Județul Ilfov, Județul Prahova
ROSPA0142 Teremia Mare-Tomnatic Județul Timiș
ROSPA0143 Tisa Superioară Județul Maramureș
ROSPA0144 Uivar-Diniaș Județul Timiș
ROSPA0145 Valea Călmățuiului Județul Brăila, Județul Buzău
ROSPA0146 Valea Câlniștei Județul Giurgiu, Județul Teleorman
ROSPA0147 Vitănești-Răsmirești Județul Teleorman
ROSPA0148 Depresiunea Bozovici Județul Caraș-Severin

Referințe

  1. ^ a b Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. București : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978.
  2. ^ a b Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism. București, 1984
  3. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
  5. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
  6. ^ „Lebădă de vară Cygnus olor. SOR”. Arhivat din original la 14 octombrie 2016. Accesat în 4 septembrie 2017. 
  7. ^ Mute Swan (Cygnus olor). HBW Alive.
  8. ^ „Cygnus olor IUCN”. Arhivat din original la 1 iunie 2019. Accesat în 27 octombrie 2018. 
  9. ^ Lebădă de iarnă Cygnus cygnus Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  10. ^ Whooper Swan (Cygnus cygnus). HBW Alive.
  11. ^ „Cygnus cygnus. IUCN”. Arhivat din original la 16 noiembrie 2018. Accesat în 27 octombrie 2018. 
  12. ^ Lebădă mică Cygnus columbianus bewickii Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  13. ^ Tundra Swan (Cygnus columbianus) . HBW Alive.
  14. ^ Cygnus columbianus. IUCN.
  15. ^ Lebădă neagră Cygnus atratus Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  16. ^ Black Swan (Cygnus atratus). HBW Alive
  17. ^ a b c d e f g h i j k l m „Daróczi J. Szilárd. Rarități ornitologice ale ultimilor 5 ani în România. Asociația Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul MIlvus", 2009” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 6 septembrie 2017. Accesat în 4 septembrie 2017. 
  18. ^ Cygnus atratus. IUCN
  19. ^ Gâscă de vară Anser anser Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  20. ^ Greylag Goose (Anser anser). HBW Alive.
  21. ^ Anser anser. IUCN.
  22. ^ Gâscă de semănătură Anser fabalis Arhivat în 2 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  23. ^ Bean Goose (Anser fabalis). HBW Alive
  24. ^ Anser fabalis. IUCN
  25. ^ Gârliță mare Anser albifrons Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  26. ^ Greater White-fronted Goose (Anser albifrons). HBW Alive.
  27. ^ Anser albifrons. IUCN.
  28. ^ Gârliță mică Anser erythropus Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  29. ^ Lesser White-fronted Goose (Anser erythropus). HBW Alive.
  30. ^ Anser erythropus. IUCN.
  31. ^ Gâscă cu cioc scurt Anser brachyrhynchus Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  32. ^ Pink-footed Goose (Anser brachyrhynchus). HBW Alive
  33. ^ Anser brachyrhynchus. IUCN
  34. ^ Gâscă de zăpadă Anser caerulescens Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  35. ^ Snow Goose (Anser caerulescens). HBW Alive
  36. ^ SOR. O nouă specie de gâscă în fauna României – gâsca de zăpadă. 27 noiembrie 2019
  37. ^ Anser caerulescens Arhivat în 1 iunie 2019, la Wayback Machine.. IUCN
  38. ^ Gâscă de India Anser indicus Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  39. ^ Bar-headed Goose (Anser indicus). HBW Alive
  40. ^ Anser indicus. IUCN
  41. ^ Gâscă cu gât roșu Branta ruficollis Arhivat în 16 decembrie 2019, la Wayback Machine.. SOR
  42. ^ Red-breasted Goose (Branta ruficollis). HBW Alive.
  43. ^ Branta ruficollis. IUCN.
  44. ^ Gâscă neagră Branta bernicla Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  45. ^ Brent Goose (Branta bernicla). HBW Alive
  46. ^ Branta bernicla. IUCN
  47. ^ Gâscă canadiană Branta canadensis Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  48. ^ Canada Goose (Branta canadensis). HBW Alive
  49. ^ Branta canadensis. IUCN
  50. ^ Gâscă călugăriță Branta leucopsis Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  51. ^ Barnacle Goose (Branta leucopsis). HBW Alive
  52. ^ Branta leucopsis. IUCN
  53. ^ Călifar roșu Tadorna ferruginea Arhivat în 9 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  54. ^ Ruddy Shelduck (Tadorna ferruginea). HBW Alive.
  55. ^ Tadorna ferruginea. IUCN.
  56. ^ Călifar alb Tadorna tadorna Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  57. ^ Common Shelduck (Tadorna tadorna). HBW Alive.
  58. ^ Tadorna tadorna. IUCN.
  59. ^ Gâscă egipteană Alopochen aegyptiacus Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  60. ^ Egyptian Goose (Alopochen aegyptiaca). HBW Alive
  61. ^ Alopochen aegyptiaca. IUCN
  62. ^ Rață mare Anas platyrhynchos Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  63. ^ Mallard (Anas platyrhynchos). HBW Alive.
  64. ^ „Anas platyrhynchos. IUCN”. Arhivat din original la 12 noiembrie 2018. Accesat în 27 octombrie 2018. 
  65. ^ Rață mică Anas crecca Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  66. ^ Common Teal (Anas crecca). HBW Alive.
  67. ^ Anas crecca. IUCN.
  68. ^ Rață sulițar Anas acuta Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  69. ^ Northern Pintail (Anas acuta). HBW Alive.
  70. ^ Anas acuta. IUCN.
  71. ^ Rață fluierătoare Mareca penelope Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  72. ^ Eurasian Wigeon (Mareca penelope). HBW Alive.
  73. ^ „Mareca penelope. IUCN”. Arhivat din original la 4 iunie 2019. Accesat în 27 octombrie 2018. 
  74. ^ Rață pestriță Mareca strepera Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  75. ^ Gadwall (Mareca strepera). HBW Alive.
  76. ^ Mareca strepera. IUCN.
  77. ^ Chiloe Wigeon (Mareca sibilatrix). HBW Alive
  78. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai Raportul Comitetului de Rarități Avifaunistice din România (CRAR) privind aparițiile speciilor rare în România, în perioada 2010-2014 (Partea I.). Nr. 1/2015
  79. ^ Mareca sibilatrix. IUCN
  80. ^ Rață lingurar Spatula clypeata Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  81. ^ Northern Shoveler (Spatula clypeata). HBW Alive.
  82. ^ „Spatula clypeata. IUCN”. Arhivat din original la 3 iunie 2019. Accesat în 27 octombrie 2018. 
  83. ^ Rață cârâitoare Spatula querquedula Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  84. ^ Garganey (Spatula querquedula). HBW Alive.
  85. ^ Spatula querquedula. IUCN.
  86. ^ Ringed Teal (Callonetta leucophrys). HBW Alive
  87. ^ Callonetta leucophrys. IUCN
  88. ^ Rață mandarin Aix galericulata Arhivat în 5 aprilie 2018, la Wayback Machine.. SOR
  89. ^ Mandarin Duck (Aix galericulata). HBW Alive
  90. ^ Aix galericulata. IUCN
  91. ^ Rață cu ochi de șoim Aix sponsa Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  92. ^ Wood Duck (Aix sponsa). HBW Alive
  93. ^ Aix sponsa Arhivat în 11 aprilie 2019, la Wayback Machine.. IUCN
  94. ^ Rață cu cap castaniu Aythya ferina Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  95. ^ Common Pochard (Aythya ferina). HBW Alive.
  96. ^ Aythya ferina. IUCN.
  97. ^ Rață roșie Aythya nyroca Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  98. ^ Ferruginous Duck (Aythya nyroca). HBW Alive.
  99. ^ Aythya nyroca. IUCN.
  100. ^ Rață moțată Aythya fuligula Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  101. ^ Tufted Duck (Aythya fuligula). HBW Alive.
  102. ^ Aythya fuligula. IUCN.
  103. ^ Rață cu cap negru Aythya marila Arhivat în 18 august 2017, la Wayback Machine.. SOR
  104. ^ Greater Scaup (Aythya marila). HBW Alive.
  105. ^ Aythya marila. IUCN.
  106. ^ Rață cucuiată Aythya collaris Arhivat în 6 septembrie 2017, la Wayback Machine.. SOR
  107. ^ Ring-necked Duck (Aythya collaris). HBW Alive
  108. ^ Peter Weber, József Szabó, Anikó Mitruly, Jochen Philippi. Aythya collaris - specie nouă pentru avifauna României. Revista muzeelor, Volume 36, 1999
  109. ^ Aythya collaris</