Paul Barbăneagră
În lumea de astăzi, Paul Barbăneagră a devenit un subiect de interes sporit pentru oameni de toate vârstele și mediile. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra economiei globale, Paul Barbăneagră a generat dezbateri și controverse în diferite domenii. Pe măsură ce ne aprofundăm în acest subiect interesant, este esențial să înțelegem numeroasele sale fațete și să luăm în considerare diferitele perspective care există în această problemă. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Paul Barbăneagră, analizând influența sa asupra lumii moderne și potențialul său de a modela viitorul.
| Paul Barbăneagră | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Isaccea, România[1] |
| Decedat | (80 de ani)[2][1] Paris, Île-de-France, Franța[1] |
| Cetățenie |  România Franța |
| Ocupație | regizor de film jurnalist scenarist |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Paul Barbăneagră (n. 11 februarie 1929, Isaccea, județul Tulcea, Regatul României – d. 13 octombrie 2009, Paris, Franța) a fost un regizor, autor, cineast, eseist, jurnalist și scenarist francez de origine română, colaborator al canalelor de televiziune „France 2”, „France 3” și al postului „Radio Europa Liberă”.
S-a stabilit în Franța în 1964[3][4] după ce a cerut azil politic cu ocazia participării la un festival de film la Tours.
Este înhumat în parcela românească a cimitirului parizian de la Thiais.[5]
Activitate filmică, premii
Paul Barbăneagră a câștigat premiul întâi pentru scenariul filmului său Versailles Palais-Temple du Roi Soleil ("Palatul Versailles, templu al Regelui Soare") la Festival International du Film d’Art (Festivalul internațional al filmului de artă). Acest film a devenit primul dintr-o serie numită Architecture et Géographie sacrée ("Arhitectură și geografie sacră") din care mai face parte și documentarul Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré ("Mircea Eliade și redescoperirea sacrului").[6]
În anul 1990 a câștigat Marele Premiu francez al artelor audiovizuale pentru întreaga sa activitate.[7]
Premii și distincții
- Ordinul „Meritul Cultural”[3]
- Premiul pentru scenariul filmului Versailles Palais-Temple du Roi Soleil (la Festivalul filmului de artă, 1976).
- Marele Premiu al Audiovizualului francez (pentru toată activitatea, 1990)
Cărți
- Arhitectură și geografie sacră. Mircea Eliade și redescoperirea sacrului, Editura Polirom, 2000
- Symbolique de Paris: Paris sacré, Paris mythique cu Félix Schwarz, Les Éditions du Huitième Jour, 2004
Note
- ^ a b c d Fichier des personnes décédées, accesat în
- ^ http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871518/A-murit-Paul-Barbaneagra/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Paul Barbăneagră Arhivat în , la Wayback Machine. - Articolul „Optimismul tragic al lui Eliade”
- ^ Monica Lovinescu în La apa Vavilonului , Editura Humanitas, București, 2010, p. 418 - Conform autoarei, acest lucru ar fi avut loc în 1965.
- ^ Paul Barbăneagră: „Reacționari din toate țările, uniți-vă!”, 14 octombrie 2009, Evenimentul zilei, accesat la 20 februarie 2014
- ^ „Teodor Baconschi - Despre filmul dedicat lui Mircea Eliade”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Romania literara, no. 42, Oct. 23, 2009
Legături externe
- ro Prezentarea lui Paul Barbăneagră Arhivat în , la Wayback Machine. pe website-ul orașului Isaccea.ro
- ro AARC.ro - Prezentare Paul Barbăneagră
- ro A murit Paul Barbăneagră, 13 octombrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
- ro A filma simbolul Arhivat în , la Wayback Machine., 23 octombrie 2009, Marius Vasileanu, România liberă
- fr FES festival - film agenda Arhivat în , la Wayback Machine.
- ro Prezentare biografică pe web site-ul Gândacul de Colorado
- ro Paul Barbăneagră la Polirom Arhivat în , la Wayback Machine.
