Astăzi, Paul Magdalino este un subiect de mare interes și relevanță în societate. Fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, relevanței sale în mediul academic sau influenței sale asupra dezvoltării tehnologice, Paul Magdalino a reușit să capteze atenția experților și a fanilor deopotrivă. Pe măsură ce ne aprofundăm în acest articol, vom explora diferitele fațete ale Paul Magdalino, implicațiile sale în societatea actuală și potențialul său pentru viitor. De la origini până la evoluția sa contemporană, Paul Magdalino s-a dovedit a fi un subiect demn de analiză și reflecție, iar acest articol își propune să o examineze cu atenție pentru a înțelege importanța și relevanța sa astăzi.
Paul Magdalino | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (76 de ani)[1] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | istoric medievist bizantinist cadru didactic universitar ![]() |
Limbi vorbite | limba engleză[2][3] ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Oriel College ![]() |
Organizație | Koç Üniversitesi Universitatea Saint Andrews ![]() |
Premii | Fellow of the British Academy ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Paul Magdalino FBA (n. ) este un istoric britanic specializat în istoria bizantină. A fost profesor de istorie medievală bizantină la Universitatea Saint Andrews și profesor de istorie bizantină la Universitatea Koç din Istanbul, iar în anul 2002 a devenit membru al Academiei Britanice.
Domeniul său principal de cercetare este istoria bizantină: societatea, cultura și economia lumii bizantine în perioada cuprinsă între secolele al VI-lea și al XIII-lea; orașul Constantinopol; profețiile, gândirea științifică și formarea Ortodoxiei religioase bizantine.[4] El este bine cunoscut pentru monografia sa despre Imperiul Bizantin în timpul domniei împăratului Manuel I Comnen (1143–1180), care a contestat analiza negativă a acelei epoci de către istoricul grec contemporan Niketas Choniates. Magdalino a primit în 1993 Premiul Runciman pentru activitatea sa de cercetare a istoriei bizantine.[5]
Magdalino a urmat studii de istorie la Universitatea Oxford, unde a obținut licența (Bachelor of Arts) în 1970 și doctoratul (Doctor of Philosophy) în 1976. A predat ca lector de istorie medievală la Universitatea Saint Andrews (1977–1999), profesor Bishop Wardlaw de istorie bizantină la Universitatea Saint Andrews (1999–2009) și profesor de istorie la Universitatea Koç din Istanbul (din 2005).[6]
Este membru al Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies, al Andrew W. Mellon Foundation in Early Christian Humanism al Catholic University of America, al Alexander-von-Humboldt Stiftung din Frankfurt și München și al Humanities Research Centre al Universității Naționale Australiene, precum și Directeur d'études invité la École des Hautes Études en Sciences Sociales și Directeur d'études invité la École pratique des Hautes Études, section des sciences religieuses.[6]
A fost profesor invitat de istorie la Universitatea Harvard în anul universitar 1995-1996. În anul 2002 a fost ales membru al Academiei Britanice (British Academy).[7]
Magdalino este membru al mai multor consilii editoriale și comitete de cercetare: al colecției de monografii istorice „The Medieval Mediterranean” de la editura Brill, al colecției „Oxford Studies in Byzantium” de la Oxford University Press, al Committee for the British Academy project on the Prosopography of the Byzantine Empire, al Senior Fellows Committee de la Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies, al editurii La Pomme d'or și al revistei Byzantinische Zeitschrift.[8]
Profesorul Magdalino a vizitat România în cel puțin două rânduri: ca participant la Congresul Societății Române de Bizantinologie, care a avut loc în noiembrie 2017 la București, ocazie cu care a vizitat Mănăstirea Stavropoleos, la invitația bizantinologului român Petre Guran,[9] și ca participant și conferențiar la al XII-lea Congres Internațional de Studii Sud-Est Europene, care a fost organizat în perioada 2-6 septembrie 2019 la București de Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române în parteneriat cu Association Internationale d’Études du Sud-Est Européen (AIESEE).[10]