Astăzi, Perioadă de înjumătățire este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și din diferite părți ale lumii. De la origini și până la impactul său asupra societății moderne, Perioadă de înjumătățire a fost subiect de studiu, dezbatere și reflecție. Relevanța și semnificația sa îl fac un subiect de interes universal, deoarece influența sa se extinde în diferite domenii, inclusiv cultură, politică, știință și tehnologie. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Perioadă de înjumătățire, de la istoria sa până la impactul său astăzi, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare a acestui subiect fascinant.
Fizică nucleară |
---|
![]() |
Nucleu · Nucleoni (p, n) · Materie nucleară · Forță nucleară · Structură nucleară · Reacție nucleară |
Clasificarea nuclizilor Izotopi – Z egal Izobari – A egal Izotoni – N egal Izodiaferi – (N − Z) egal Izomeri – egal pentru toate cele menționate anterior Nuclee oglindă – Z ↔ N Stabili · Număr magic · Par/impar · Halo |
Stabilitate nucleară |
Procese de captură |
Procese de energie ridicată |
Nucleosinteză și astrofizică nucleară Fuziune nucleară Procese: Nucleosinteză stelară · Big Bang · Nucleosinteză în supernova Nuclizi: Nuclid primordial · Nuclid cosmogen · Element sintetic |
Alvarez · Becquerel · Bethe · A.Bohr · N.Bohr · Chadwick · Cockcroft · Ir.Curie · Fr.Curie · Pi.Curie · Skłodowska-Curie · Davisson · Fermi · Hahn · Jensen · Lawrence · Mayer · Meitner · Oliphant · Oppenheimer · Proca · Purcell · Rabi · Rutherford · Soddy · Strassmann · Szilárd · Teller · Thomson · Walton · Wigner |
Perioada de înjumătățire[1] sau timpul de înjumătățire[1] (t1⁄2) este durata de timp necesară pentru ca mărimea valorii unei cantități să scadă la jumătate față de valoarea ei, măsurată la începutul perioadei. Deși noțiunea poate descrie orice descompunere exponențială(d), ea este folosită în special în fizica și chimia nucleară pentru descrierea fenomenelor de dezintegrare radioactivă.
Termenul a fost folosit prima dată de Ernest Rutherford în 1907[2] în studiile privind determinarea vârstei rocilor prin măsurarea dezintegrării radiului în plumb 206 ().
Scăderea exponențială este un fenomen tipic radioactivității. Diminuarea masei unui element radioactiv este o mărime care scade exponențial în timp:
Probabilitatea ca un nucleu atomic să se dezintegreze într-un interval de timp care durează cât timpul de înjumătățire este de 50 %; această probabilitate crește în intervalul următor la 50 + 25 = 75 % (comparat cu starea inițială), apoi la 50 + 25 + 12,5 = 87,5 % ș.a.m.d. Astfel cantitatea substanței inițiale tinde cu timpul spre zero și aceasta dispare treptat, transformându-se în altă substanță.
La o substanță radioactivă cu un număr N0 de nuclei are o activitate de -dN/dt
Perioade de înjumătățire scurse |
Rest fracționar |
Rest procentual | |
---|---|---|---|
0 | 1/1 | 100 | |
1 | 1/2 | 50 | |
2 | 1/4 | 25 | |
3 | 1/8 | 12 | .5 |
4 | 1/16 | 6 | .25 |
5 | 1/32 | 3 | .125 |
6 | 1/64 | 1 | .563 |
7 | 1/128 | 0 | .781 |
... | ... | ... | |
n | 1/2n | 100/(2n) |
După un timp t din numărul de nuclee N0 rămân numai N(t) nuclee. Numărul de atomi dezintegrați scade în funcție de factorul e. Perioada de înjumătățire: t1/2 se calculează după o constantă ln 2 :
În fizica atomică se consideră că fiecare nuclid are un timp de înjumătățire, timp în care se transformă în alți atomi:
Elementul | Izotopul | Perioada de înjumătățire |
---|---|---|
Telur | 128Te | ca. 7•1024 ani |
Bismut | 209Bi | ca. 1,9•1019 ani |
Thoriu | 232Th | 14,05 miliarde ani |
Uraniu | 238U | 4,468 miliarde ani |
Uraniu | 235U | 704 milioane ani |
Plutoniu | 239Pu | 24110 ani |
Carbon | 14C | 5730 ani |
Radiu | 226Ra | 1602 ani |
Plutoniu | 238Pu | 87,74 ani |
Cesiu | 137Cs | 30,2 ani[3] |
Tritiu | 3H | 12,36 ani |
Sulf | 35S | 87,5 zile |
Radon | 222Rn | 3,8 zile |
Franciu | 223Fr | 22 minute |
Thoriu | 223Th | 0,6 secunde |
Poloniu | 212Po | 0,3 µs |
Beriliu | 8Be | 9 • 10-17 s |