Acest articol va aborda subiectul Perioada Târzie a Egiptului, care a captat atenția unor indivizi din diverse discipline și interese. Perioada Târzie a Egiptului a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție de-a lungul timpului, implicațiile și relevanța sa sunt incontestabile în domeniul _var2. Printr-o abordare cuprinzătoare, vor fi explorate diferite perspective, cercetări și opinii cu privire la Perioada Târzie a Egiptului, pentru a oferi o viziune completă și actualizată asupra acestui subiect. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale la nivel individual, acest articol își propune să ofere o viziune detaliată și critică a Perioada Târzie a Egiptului, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și înțelegerea celor care îl citesc.
După scurta dominație asiriană au domnit din orașul Sais faraonii autohtoni ai Dinastiei a 26-a, cunoscută și ca Perioada Saită. Apoi urmează ocupația persană (525 î.Hr.), iar în 332 î.Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care în 305 î.Hr. instaurează Dinastia Ptolemeilor. Cleopatra VII (ultimul faraon) se sinucide după înfrângerea trupelor sale de către romani, la Actium în 31 î.Hr. Anul următor Egiptul devine parte a Imperiului Roman.
Întrebarea despre cum s-a stins civilizația Egiptului Antic este una pe cât de comună pe atât de greu de răspuns, ținând cont că este departe de a fi un consens în ceea ce însemnă sfârșitul Egiptului ca civilizație antică. Astfel dacă considerăm sfărșitul ca fiind odată cu al ultimului conducător egiptean autohton atunci răspunsul ar fi 432 î.Hr. (Nectanebo II); absorbția Egiptului în Imperiul Roman în 30 î.Hr. poate fi considerată un alt răspuns, la fel ca și ultima folosire a scrisului hieroglific (400 d.Hr.) sau închiderea ultimului templu în secolul al VI-lea - aceste din urmă fiind probabil răspunsul cel mai apropiat de adevăr, baza civilizației (religia, cultura) supraviețuind celorlalte lovituri.
Deși reflectă o civilizație de mult moartă, imaginea Egiptului Antic a supraviețuit prin Biblie, lucrările călătorilor antici și medievali, pentru a fi revitalizată în anii ce au urmat invaziei Egiptului de către Napoleon Bonaparte în 1798 și descifrarea hieroglifelor în deceniul trei al secolului XIX.