Permanganometrie

În zilele noastre, Permanganometrie este un subiect care a captat atenția multor oameni din întreaga lume. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Permanganometrie a devenit un subiect de interes general care acoperă o gamă largă de aspecte în societatea actuală. De la politică la economie, de la cultură la știință, Permanganometrie s-a dovedit a avea un impact semnificativ asupra modului în care trăim și interacționăm cu lumea din jurul nostru. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Permanganometrie și relevanța sa astăzi, analizând influența sa în diferite domenii și prezentând diverse puncte de vedere asupra acestui subiect fascinant.

Soluția diluată de permanganat de potasiu este soluția titrantă folosită în permanganometrie.

Permanganometria este un tip de titrimetrie redoxometrică folosită în chimia analitică cantitativă, ce presupune folosirea unei soluții titrante cu permanganați. Este folosită pentru determinarea cantității unor compuși reducători dintr-o probă (de exemplu, bromați).[1] În permanganometrie, se folosește de obicei o soluție de permanganat de potasiu, care se standardizează cu oxalat de sodiu (standard primar).[2]

Principiu

Depinzând de modul în care se realizează titrarea, ionul permanganat se poate reduce la Mnx, unde x este +2, +3, +4 și +6. Prin permanganometrie se poate estima prezența cantitativă a ionilor Fe+2, Mn+2, Fe+2 și Mn+2 (ambii în aceeași soluție), C2O42− (oxalat), NO2−, H2O2 etc.

În majoritatea cazurilor, permanganometria se realizează în mediu acid, pentru a se putea valorifica următoarea reacție:[3]

MnO4− + 8H+ + 5e− → Mn+2 + 4H2O

Pentru această reacție electrochimică mărimea potențial standard de electrod este Eo=+1,51 V[4] ceea ce indică faptul că soluția de KMnO4 (în mediu acid) este un agent oxidant foarte puternic.

Aplicații

Prin metoda descrisă mai sus, prin permanganometrie se pot doza următorii ioni:

  • Fe+2 (EoFe+3/Fe+2=+0,77 V) - dozarea fierului(II) redus
  • Sn+2 (EoSn+4/Sn+2=+0,2 V) - dozarea staniului(II) redus
  • Cl− (EoCl2/Cl−=+1,36 V) etc.

Vezi și

Referințe

  1. ^ Redox titrations: Permanganometry. In: University Chemistry, Vol. 1. C. Parameshwara Murthy. New Age International, 2008. ISBN: 81-224-0742-0. p.632
  2. ^ Louis Rosenfeld. Four Centuries of Clinical Chemistry. CRC Press, 1999, p. 130-175.
  3. ^ https://books.google.com/books?id=XQIIAQAAIAAJ Volumetric analysis, Vol 2. Izaak Maurits Kolthoff, Heinrich Menzel, Nathaniel Howell Furman. J. Wiley & Sons, inc., 1929. page 297
  4. ^ Table of standard reduction potentials. In: Chemistry and chemical reactivity. John C. Kotz, Paul Treichel, John R. Townsend. Cengage Learning, 2008. ISBN: 0-495-38703-7. p. 920