În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Pfreimdtal und Kainzbachtal. Vom examina originile sale, relevanța sa astăzi și impactul său asupra diferitelor aspecte ale societății noastre. Pfreimdtal und Kainzbachtal a fost subiect de studiu și dezbatere de ani de zile, iar în acest articol vom încerca să aruncăm o nouă lumină asupra acestui subiect interesant. De la începuturile sale și până la evoluția sa de astăzi, vom explora toate fațetele lui Pfreimdtal und Kainzbachtal și modul în care a influențat modul în care gândim, trăim și relaționăm cu lumea din jurul nostru. Pregătește-te să pornești în această aventură captivantă de descoperire și cunoaștere!
Pfreimdtal und Kainzbachtal | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 49°31′47″N 12°16′54″E / 49.52981°N 12.2817°E |
Suprafață | 343,4 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6439371 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Pfreimdtal und Kainzbachtal este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 343,4 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Pfreimdtal und Kainzbachtal este situat la coordonatele 49°33′05″N 12°16′35″E / 49.5514°N 12.2764°E.
Situl Pfreimdtal und Kainzbachtal a fost declarat sit de importanță comunitară în noiembrie 2004 pentru a proteja 5 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 15 habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]