Phil Hartman

Phil Hartman este un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul istoriei. De la descoperirea sa, a stârnit interesul cercetătorilor, al oamenilor de știință și al publicului larg. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Phil Hartman, impactul său asupra societății, relevanța sa astăzi și rolul său în viitor. De la influența sa asupra culturii populare până la importanța sa în știință și tehnologie, Phil Hartman a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii din jurul nostru. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom încerca să facem lumină asupra acestui subiect fascinant și a implicațiilor sale în viața noastră de zi cu zi.

Phil Hartman
Date personale
Născut[4][5][6] Modificați la Wikidata
Brantford⁠(d), Ontario, Canada[7] Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani)[4][5][6] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatForest Lawn Memorial Park] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (plagă împușcată​[8]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBrynn Hartman] Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii
 Canada Modificați la Wikidata
Ocupațieumorist
scenarist
grafician​
actor de voce​
actor de televiziune​
actor de film
actor de teatru​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[9][10] Modificați la Wikidata
Alma materCalifornia State University, Northridge][1]
The Groundlings][1]
Santa Monica College][2]
Westchester Enriched Sciences Magnets][3]
Alte premii
Primetime Emmy Award for Outstanding Writing for a Variety Series] (1989)
Canada's Walk of Fame​ (2012)
Stea pe Hollywood Walk of Fame​ (2014) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Philip Edward Hartman (născut Hartmann; n. , Brantford⁠(d), Ontario, Canada – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost un actor, comedian, scenarist și designer grafic canadian-american. Hartmans-a născut în Brantford⁠(d), Ontario, iar familia sa s-a mutat în Statele Unite când acesta avea zece ani. După ce a absolvit Universitatea de Stat din California, Northridge⁠(d) cu o diplomă în arte grafice⁠(d), a realizat coperți de albume pentru formații precum Poco⁠(d) și America. În 1975, s-a alăturat grupului de comici The Groundlings⁠(d) și l-a ajutat pe actorul Paul Reubens să-și dezvolte personajul Pee-wee Herman⁠(d). Hartman a contribuit la scenariul filmului Aventurile lui Pee-Wee⁠(d) și l-a interpretat pe căpitanul Carl în emisiunea Pee-wee's Playhouse⁠(d).

În 1986, acesta s-a alăturat distribuției⁠(d) emisiunii de comedie Saturday Night Live (SNL) și a rămas timp de opt sezoane. Supranumit „Glue”, Hartman a câștigat un premiu Primetime Emmy⁠(d) în 1989 pentru contribuțiile sale la SNL. De asemenea, l-a interpretat pe Bill McNeal în sitcomul NewsRadio, a fost vocea personajelor Lionel Hutz și Troy McClure în Familia Simpson și a avut în roluri secundare în filmele Houseguest⁠(d), Jingle All the Way și Soldățeii⁠(d).

După două divorțuri, Hartman s-a căsătorit cu Brynn Omdahl în 1987. Cu toate că au avut doi copii, relația lor a fost una zbuciumată, Brynn fiind dependentă de droguri și alcool. În 1998, în timp ce Phil dormea, aceasta l-a împușcat mortal, iar apoi s-a sinucis. După moartea sa, Hartman a fost omagiat de colegi și admiratori. Dan Snierson de la Entertainment Weekly a declarat că Hartman era „ultima persoană despre care te așteptai să citești în titlurile senzaționale din ziarul tău matinal... un individ obișnuit, iubit de toți colegii săi de muncă”.[11] Numele său a fost inclus postum pe Canada Walk of Fame⁠(d) (2012) și Hollywood Walk of Fame (2014).

Biografie

Hartman s-a născut Philip Edward Hartmann (mai târziu a elininat un „n” din nume)[12] pe 24 septembrie 1948 în Brantford, Ontario⁠(d).[13][14] A fost al patrulea dintre cei opt copii ai lui Doris Marguerite (născută Wardell; 17 iulie 1919-15 aprilie 2001) și Rupert Loebig Hartmann (8 noiembrie 1914 - 30 aprilie 1998),[15] ambii vânzători de materiale de construcție.[16] Familia era de credință catolică.[13][17][18] În copilărie, Hartman s-a simțit privat de dragostea părintească: „Presupun că nu am obținut ceea ce îmi doream din partea familiei, așa că am început să caut dragoste și atenție în altă parte”.[12]

Hartman avea 10 ani când familia s-a mutat în Statele Unite.[19] Familia a locuit la început în Lewiston, Maine⁠(d), apoi în Meriden, Connecticut⁠(d) și în cele din urmă s-a stabilit pe Coasta de Vest⁠(d), unde acesta a urmat Liceul Westchester⁠(d).[20][21][22][23] După absolvire, a studiat arta la Santa Monica City College⁠(d), însă a renunțat la studii în 1969 pentru a deveni roadie⁠(d) al unei formații rock.[20] A revenit pe băncile școlii în 1972 și a studiat arte grafice la Universitatea de Stat din California, Northridge⁠(d). A realizat reclame, logoul formației Crosby, Stills, Nash & Young⁠(d) și peste 40 de coperți de albume.[24][20][23][25] La sfârșitul anilor 1970, a avut prima sa apariție televizată într-un episod din The Dating Game⁠(d).

Cariera

The Groundlings și Pee-Wee Herman (1975–1985)

În 1975, Hartman început să participe la cursuri de comedie organizate de grupul californian de comici The Groundlings⁠(d).[26][27][28] În timp ce privea spectacolul lor de improvizație, acesta s-a urcat brusc pe scenă și s-a alăturat grupului.[29][30][31] A apărut pentru prima dată pe micile ecrane în filmul australian Stunt Rock⁠(d) din 1978.[32] După câțiva ani de instrucție, acesta a devenit în mod oficial membru al The Groundlings, iar în 1979 era deja una dintre vedetele grupului. De asemenea, a reproiectat logoul și produsele grupului.[28]

Odată devenit membru, Hartman s-a împrietenit cu Paul Reubens, cei doi colaborând frecvent la scrierea glumelor. Au creat împreună personajul Pee-wee Herman⁠(d) și au dezvoltat emisiunea The Pee-wee Herman Show⁠(d).[33] Acesta l-a interpretat pe căpitanul Carl în cadrul spectacolului și și-a reluat rolul în serialul de televiziune pentru copii Pee-wee's Playhouse⁠(d).[33] Reubens și Hartman au avut roluri cameo în filmul Cheech și Chong's Next Movie⁠(d) din 1980.[34][35] Hartman a contribuit la scenariul lungmetrajului Aventurile lui Pee-Wee din 1985 și a avut un rol cameo ca reporter.[36][37] A luat în considerare să renunțe la actorie la vârsta de 36 de ani, deoarece își găsea foarte greu de lucru, însă succesul filmului Aventurile lui Pee-Wee i-a schimbat părerea.[38][39] După o neînțelegere cu Reubens, a părăsit proiectul Pee-Wee Herman și s-a dedicat altor roluri.[33][40][41]

Hartman a avut mai multe roluri minore în filme precum Jumpin' Jack Flash⁠(d) și Three Amigos⁠(d). De asemenea, a lucrat ca actor de voce în seriale de televiziune animate, inclusiv în Smurfs, Challenge of the GoBots⁠(d), The 13 Ghosts of Scooby-Doo și Dennis the Menace⁠(d) (Henry Mitchell și George Wilson).[42]

Saturday Night Live (1986–1994)

Hartman a participat la un casting pentru un loc în distribuția Saturday Night Live (SNL) în cel de-al doisprezecelea sezon⁠(d) al emisiunii.[43] Acesta a fost recomandat de colegii din The Groundlings, membrii SNL Jon Lovitz[44] și Laraine Newman⁠(d), respectiv regizoarea Penny Marshall a lungmetrajului Jumpin' Jack Flash.[45] Hartman a declarat pentru Los Angeles Times că „am vrut să ajung la , deoarece îmi doream ca prin această expunere să obțin credibilitate la box-office, iar apoi să-mi pot scrie propriile filme”.[46] În cele opt sezoane ale serialului, Hartman a devenit cunoscut pentru pantomimele sale și a interpretat peste 70 de personaje diferite. Printre personajele SNL originale se numără bucătarul Eugene⁠(d) și trogloditul avocat⁠(d).[47] Acesta i-a imitat pe Frank Sinatra, Ronald Reagan, Ed McMahon⁠(d), Barbara Bush, Charlton Heston, Kelsey Grammer, Michael Caine, Oliver Stone, Phil Donahue⁠(d), Telly Savalas, Barry Humphries⁠(d), Kirk Douglas și Bill Clinton.[43][48]

Hartman l-a imitat pentru prima dată pe Bill Clinton într-un episod din The Tonight Show⁠(d).[49] Când l-a întâlnit pe acesta în 1993, Hartman i-a spus: „Bănuiesc că vă datorez câteva scuze”,[49] adăugând ulterior că „uneori puțin vinovat pentru ”.[50] Clinton însă nu s-a simțit jignit și i-a trimis acestuia o fotografie semnată cu textul „Nu ești președintele, dar interpretezi unul la televizor⁠(d). Și ești OK în general”.[50] Hartman a copiat „sindromul picături postnazale” de care suferea președintele, vocea sa „ușor aspră” și o parte din gesturile sale. Acesta a refuzat să poarte o proteză nazală, deoarece a considerat că atrăgea prea mult atenția. În schimb, purta o perucă, își vopsea sprâncenele și folosea machiaj pentru a-și scoate în evidență nasul.[51]

Conform cărții Gasping for Airtime⁠(d) de Jay Mohr⁠(d), porecla lui Hartman - „Glue” - a fost inventată de Adam Sandler.[52][53] Totuși, conform lucrării You Might Remember Me: The Life and Times of Phil Hartman de Mike Thomas, autor și scriitor pentru Chicago Sun-Times, porecla a fost creată de Jan Hooks⁠(d), membră SNL și partenera lui Hartman pe micul ecran.[54] Hartman i-a ajutat adesea pe ceilalți membri ai distribuției; de exemplu, a ajutat-o pe Hooks să-și depășească tracul⁠(d).[55] Conform creatorului SNL Lorne Michaels⁠(d), a primit porecla „Glue”, deoarece „a păstrat unitatea între membrii distribuției serialului. A oferit mult și a cerut foarte puțin în schimb. Era foarte independent.”[56] Hartman a câștigat Premiul Primetime Emmy⁠(d) la categoria „cel mai bun scenariu pentru un serial muzical sau de comedie⁠(d)” împreună cu ceilalți scenariști ai emisiunii în 1989. A fost nominalizat la aceeași categorie în 1987 și independent în 1994 la categoria „cea mai bună interpretare într-un serial muzical sau de varietate⁠(d)”.[57]

Până în 1993, aproape toți colegii din primul său an la SNL au părăsit emisiunea, inclusiv Jon Lovitz, Jan Hooks și Dana Carvey⁠(d). Conform acestuia, „a fost dificil să-i văd plecând, deoarece consideram că toți facem parte din echipa care a salvat serialul”.[58] În cele din urmă, Hartman a ales să părăsească serialul în 1994;[59] a declarat că stilul său de umor era incompatibil cu comedia mai puțin intelectuală a unor noi membri precum Adam Sandler.[60] Acesta plănuise inițial să părăsească serialul în 1991, dar Michaels l-a convins să rămână.[58] Jay Leno i-a oferit rolul de partener în emisiunea The Tonight Show, dar Hartman a optat să rămână la SNL.[61][62] NBC l-a convins să rămână la SNL și i-a promis că va avea propriul show de comedie.[59] Totuși, rețeaua a decis într-un final să renunțe la emisiunile de varietate, fiindcă nu era foarte populare. Într-un interviu din 1996, Hartman a remarcat că decizia l-a mulțumit, fiind conștient de nivelul de muncă necesar pentru organizarea săptămânală a unei astfel de emisiuni.[59] În 1998, acesta a recunoscut într-un interviu că îi era dor să lucreze pentru Saturday Night Live, însă a considerat mutarea din New York City în California de Sud drept o decizie corectă.[63]

NewsRadio (1995–1998)

Hartman a devenit una dintre vedetele sitcomului NBC NewsRadio în 1995. Atras de scenariul emisiunii și de distribuția⁠(d) sa,[64][65] a fost de acord să-l interpreteze pe crainicul radio Bill McNeal.[66] Hartman a câștigat aproximativ US$50.000 ($80.432 in 2025) pentru fiecare episod.[67] Deși serialul a fost apreciat de critici, nu a avut niciodată ratinguri mari și era amenințat în mod regulat cu anularea. După încheierea celui de-al patrulea sezon, Hartman a declarat că „nu suntem foarte populari”, dar sunt „99% sigur” că serialul va avea un al cincilea sezon.[65] Acesta criticase public decizia NBC de a schimba în repetate rânduri intervalul de difuzare al serialului, însă și-a regretat ulterior vorbele, spunând că „acesta este un sitcom, pentru numele lui Dumnezeu, nu o intervenție pe creier”.[66] Deși serialul a avut un al cincilea sezon, Hartman a fost ucis înainte să înceapă producția acestuia.[68] Acesta a fost nominalizat postum la Premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun actor în rol secundar într-o serie de comedie în 1998 pentru contribuțiile sale la NewsRadio, dar a pierdut în fața lui David Hyde Pierce⁠(d).[69][70]

Familia Simpson (1991–1998)

Hartman a fost vocea a numeroase personaje din serialul animat Familia Simpson.[71] Prima sa apariție a fost în episodul „Bart Gets Hit by a Car⁠(d)” din sezonul doi în rolul avocatului Lionel Hutz. De asemenea, acesta l-a interpretat pe Troy McClure, Duffman⁠(d) (o singură dată) și alte personaje minore.[72] Deși urma să aibă rol de actor-invitat, lui Hartman i-a plăcut să lucreze la Familia Simpson, iar personalul a dezvoltat mai multe scene pentru personajele sale. I-a plăcut să-l interpreteze pe McClure[73] și obișnuia să distreze publicul serialului NewsRadio cu această voce în pauzele dintre filmări. Conform lui Hartman, „fanii mei preferați sunt fanii Troy McClure”;[74] mai mult, acesta imită vocea personajului „din dragostea pură.”[75]

Hartman a fost popular în rândul personalului Familiei Simpson. Showrunner-ii⁠(d) Bill Oakley⁠(d) și Josh Weinstein⁠(d) erau impresionați de munca sa și îl chemau la înregistrări cât se poate de des. Pentru a-i oferi lui Hartman un rol mai important, au creat episodul „A Fish Called Selma⁠(d)” și au dezvăluit istoricul personajului Troy McClure.[76] Matt Groening, creatorul serialului, a declarat că rolurile de voce ale acestuia ar putea produce „cantitatea maximă de umor” indiferent de replica pronunțată.[77] Înainte de moartea sa, Hartman lua în considerare dezvoltarea unui lungmetraj despre Troy McClure. O mare parte din membrii personalului Familiei Simpson erau entuziasmați de proiect și erau dispuși să-l ajute.[78] Potrivit acestuia, „aștepta cu nerăbdare lungmetrajului lui McClure”[79] și era pregătit să cumpere el însuși drepturile pentru a-l realiza.[80]

Alte proiecte

A fost protagonist în lungmetrajul Houseguest⁠(d) din 1995.[81] A avut roluri de film în Greedy⁠(d), Coneheads⁠(d), Sgt. Bilko⁠(d), So I Married an Axe Murderer⁠(d), CB4, Jingle All the Way, dublajul englez al Kiki's Delivery Service și Small Soldiers⁠(d).[82][83] A preferat însă să lucreze în televiziune,[84] având roluri în The John Larroquette Show⁠(d), The Dana Carvey Show⁠(d), 3rd Rock from the Sun[85] și filmul de televiziune HBO The Second Civil War⁠(d).[86] A câștigat o sumă considerabilă de bani din publicitatea:[87] 300.000 de dolari pentru o serie de patru reclame pentru băutura răcoritoare Slice⁠(d).[88] De asemenea, a apărut în reclame pentru McDonald's și 1-800-Collect⁠(d).[89]

Hartman a scris pe parcursul vieții mai multe scenarii.[90] În 1986, a început să scrie scenariul filmului Mr. Fix-It[91] și a încheiat versiunea finală în 1991. Robert Zemeckis urma să producă filmul, iar Gil Bettman a fost angajat pentru regie. Hartman a caracterizat proiectul drept „o combinație de horror și comedie precum Viață de stafie și Arunc-o pe mama din tren⁠(d)”. Cu toate acestea, Zemeckis nu a reușit să convingă studioul de film, iar proiectul a fost abandonat.[92] Un alt lungmetraj cu personajul Chick Hazard Private Eye din The Groundlings a fost anulat.[91] Hartman a apărut în emisiunile lui David Letterman de 13 ori între 1989 și 1996.[93]

Moartea

Pe 27 mai 1998, soția lui Hartman, Brynn, a vizitat restaurantul italian Buca di Beppo⁠(d) din Encino, California, împreună cu producătorul și scriitorul Christine Zander⁠(d). Conform acestuia, Brynn era „într-o stare bună de spirit”. După ce s-a întors acasă, între Brynn și Hartman a avut loc o ceartă „aprinsă”.[94] În timp ce Hartman dormea, aceasta a intrat în dormitorul său cu puțin timp înainte de ora 3:00 A.M. PDT pe 28 mai 1998 și l-a împușcat de trei ori - între ochi, în gât și în partea superioară a pieptului - cu un pistol Charter Arms⁠(d) de calibru .38.[94] Acesta avea 49 de ani. Înainte de crimă, Brynn consumase Zoloft, băuturi alcoolice și cocaină.[95]

După ce și-a ucis soțul, a plecat la casa prietenului ei Ron Douglas și a mărturisit crima, însă acesta nu a crezut-o. S-au întors la locul crimei în mașini separate, iar Brynn a sunat un alt prieten și și-a mărturisit din nou crima.[96][97] Când a văzut cadavrul lui Hartman, Douglas a sunat la 9-1-1 la ora 6:20 A.M. Poliția a sosit și i-a escortat pe Douglas și pe cei doi copii ai familiei Hartman din casă; între timp, Brynn se încuiase în dormitor. La scurt timp după aceea, aceasta s-a sinucis prin împușcare.[96][98]

Poliția a declarat că moartea lui Hartman a fost cauzată de „neînțelegerile familiale” dintre cei doi.[99] O apropiată a cuplului a declarat că Brynn „nu-și putea control furia... Primea atenție când își pierdea cumpătul”.[100] Un vecin al familiei Hartman i-a declarat unui reporter CNN că aceștia aveau probleme conjugale. Cu toate acestea, actorul Steve Guttenberg a susținut că erau „un cuplu foarte fericit și au avut întotdeauna imaginea unui cuplu stabil”.[101]

Fratele lui Brynn, Gregory Omdahl, a intentat un proces împotriva companiei Pfizer, producătorului Zoloft și psihiatrului Arthur Sorosky, cel care îi furnizase mostre de antidepresive.[102] Conform lui Jon Lovitz, prietenul lui Hartman, Brynn a redevenit dependentă de cocaină din cauza actorului Andy Dick. Acesta din urmă susține că nu știa nimic despre starea ei de sănătate.[103] Lovitz a declarat ulterior că nu-l mai consideră vinovat pe Dick de moartea lui Hartman. Totuși, potrivit lui Lovitz, Dick l-a abordat într-un restaurant în 2006 și i-a spus că „am pus blestemul Phil Hartman pe tine; tu urmezi să mori”.[104][105] În anul următor, Lovitz și Dick au avut o altercație în clubul de comedie Laugh Factory⁠(d) din Los Angeles.[105] Dick a declarat că nu este vinovat de moartea lui Hartman.[103]

Katharine Omdahl, sora lui Brynn, și cumnatul Mike Wright i-au crescut pe copiii cuplului.[106] Conform testamentului lui Hartman, fiecare copil va moșteni bani pe parcursul ai multor ani după ce împlinesc vârsta de 25 de ani. Valoarea totală a averii lui Hartman a fost estimată la $1.23 million.[106] În conformitate cu dorințele lor, ambii au fost incinerați de Forest Lawn Memorial Park and Mortuary din Glendale, California⁠(d), iar cenușa lor a fost împrăștiată peste Golful Emerald al insulei Santa Catalina⁠(d). Hartman și Brynn au o piatră funerară în Thief River Falls, Minnesota⁠(d).[106][107]

Filmografie

Filme

An Titlu Rol Note Ref
1978 Stunt Rock Assistant [108]
1980 The Gong Show Movie Man at airport with gun menționat drept Phil Hartmann [109]
Cheech & Chong's Next Movie Actor being filmed in the background [109]
1982 Pandemonium Reporter menționat drept Phil Hartmann [110]
1984 Weekend Pass Joe Chicago [111]
1985 Pee-wee's Big Adventure Reporter / Rodeo announcer Coscenarist [112]
1986 Last Resort Jean-Michel [113]
Jumpin' Jack Flash Fred menționat drept Phil E. Hartmann [113]
Three Amigos! Sam menționat drept Philip E. Hartmann [113]
1987 Blind Date Ted Davis [114]
The Brave Little Toaster Peter Lorre Hanging lamp (creditat), Jack Nicholson air conditioner (necreditat) Voce [115]
Amazon Women on the Moon Baseball announcer Voce [110]
1989 Fletch Lives Bly manager [116]
How I Got Into College Bennedict
1990 Quick Change Hal Edison
1993 Loaded Weapon 1 Officer Davis [110]
CB4 Virgil Robinson [117]
Coneheads Marlax [117]
So I Married an Axe Murderer John "Vicky" Johnson [117]
1994 Greedy Frank McTeague [118]
The Pagemaster Tom Morgan Voce
1995 The Crazysitter The Salesman [110]
Houseguest Gary Young [119]
Stuart Saves His Family Announcer Nemenționat
1996 Sgt. Bilko Major Colin Thorn [113]
Jingle All the Way Ted Maltin [120]
1998 Kiki's Delivery Service Jiji Voce, dublaj în engleză pentru Disney;

Lansat postum, dedicat în memoria sa.

[121]
Small Soldiers Phil Fimple Lansat postum, dedicat în memoria sa. [122]
Buster & Chauncey's Silent Night Chauncey Voce, direct-to-video;

Lansat postum (ultimul rol de film)

[110]

Televiziune

An Titlu Rol Note Ref
1979 Scooby-Doo and Scrappy-Doo Diverse voci [109]
1980 The Six O'Clock Follies [123]
1981 The Pee-wee Herman Show Captain Carl / Monsieur LeCroc Episod special de televiziune; scenarist [124]
The Smurfs Diverse voci [109]
1982 The Little Rascals Diverse voci
1983 The Pop 'N Rocker Game Crainic
The Dukes Diverse voci 7 episoade [113]
1984 Challenge of the GoBots Diverse voci [125]
The New Scooby Doo Mysteries Diverse voci
Pink Panther and Sons Diverse voci
Magnum, P.I. Crainic Episodul: „The Legacy of Garwood Huddle” [113]
1985 Sara Drake Episodul: „27 Candles"
The 13 Ghosts of Scooby-Doo Diverse voci Episodul: „It's a Wonderful Scoob” [109]
The Jetsons School Patrol robots / Executive Vice-president Voce, episodul: „Boy George" [126]
1986 Dennis the Menace Henry Mitchell / George Wilson / Diverse voci [113]
Pee-wee's Playhouse Căpitanul Carl 6 episoade [127]
1986–1994 Saturday Night Live Diverse personaje 155 de episoade; scenarist [128]
1987 DuckTales Captain Frye Voce, episodul: „Scrooge's Pet” [114]
Foofur Diverse voci
1988 Fantastic Max Diverse voci
1990 Bill and Ted's Excellent Adventures Diverse voci Episodul: „One Sweet and Sour Chinese Adventure to Go"
On the Television Diverse personaje Episodul: „M. Superior"
TaleSpin Ace London Voce, episodul: „Mach One for the Gipper” [129]
The Adventures of Don Coyote and Sancho Panda Diverse voci
Gravedale High Billy Headstone Voce, episodul: „Cleo's Pen Pal”
Tiny Toon Adventures Octavius Voce, episodul: „Whale's Tales” [129]
1991 Captain Planet and the Planeteers Dimitri - ambasadorul rus / Reporter Voce, episodul: „Mind Pollution” [129]
Sesame Street Employe of the ABC Moving Company Episodul: 2800
Empty Nest Tim Cornell Episodul: „Guess Who's Coming to Dinner?" [130]
Darkwing Duck Paddywhack Voce, episodul: „The Haunting of Mr. Banana Brain" [128]
One Special Victory Mike Rutten Film de televiziune
1991–1998 The Simpsons Troy McClure / Lionel Hutz / Alte perosnaje Voce, 52 de episoade [131]
1991–1993 Tom & Jerry Kids Calaboose Cal Voce [110]
1992 Fish Police Inspector C. Bass Voce, episodul: „A Fish Out of Water"
Parker Lewis Can't Lose Phil Diamond Episodul: „Lewis and Son"
Eek! The Cat Monkeynaut #1 / Psycho Bunny Voce, 2 episoade [129]
1993 Daybreak Individul din reclama despre abstinență Nemenționat

Film de televiziune

Droopy, Master Detective Diverse voci
Animaniacs Crainicul Dan Voce, episodul: „Broadcast Nuisance” [129]
The Twelve Days of Christmas Diverse voci Film de televiziune
The Larry Sanders Show Phil Hartman Episodul: „The Stalker” [132]
1994 How the Grinch Stole Christmas! Special Edition Gazdă Scurtmetraj de televiziune [133]
The Critic Diverse voci Episodul: „Eyes on the Prize” [110]
1995 The Show Formerly Known as the Martin Short Show Diverse personaje Episod special de televiziune [134]
The John Larroquette Show Otto Friedling Episodul: "A Moveable Feast" [110]
Night Stand with Dick Dietrick Gunther Johann Episodul: „Illegal Alien Star Search”
1995–1998 NewsRadio Bill McNeal 75 de episoade [135]
1996 The Dana Carvey Show Larry King Episodul: „The Mountain Dew Dana Carvey Show” [110]
Caroline in the City Gazdă Nemenționat

Episodul: „Caroline and the Letter”

The Ren & Stimpy Show Russian Filmreel Announcer / Sid the Clown Voce, 2 episoade [136]
Seinfeld Man on phone Episodul: „The Package”; nemenționat [137]
Saturday Night Live Phil Hartman (gazdă) / diverse roluri 2 episoade [110]
1996, 1998 3rd Rock from the Sun Phillip / Randy 2 episoade [121]
1997 The Second Civil War Președinte al Statelor Unite ale Americii Film de televiziune [122]
1999 Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child Gazda concursului televizat Voce, episodul: „The Empress's Nightingale”

Difuzat postum (ultimul rol)

[110]

Jocuri video

An Titlu Roluri
1997 Virtual Springfield Troy McClure

Lionel Hutz

1998 Blasto Captain Blasto

Note

  1. ^ a b The Canadian Encyclopedia, accesat în  
  2. ^ Solomon Moore, Greg Braxton, T. Christian Miller (), From the Archives: Actor Phil Hartman, Wife Killed in Murder-Suicide (în engleză), Los Angeles Times, accesat în  
  3. ^ Hartman, Phil, The Tim Burton Encyclopedia (2015 Rowman & Littlefield ed.)] 
  4. ^ a b „Phil Hartman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Phil Hartman, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ „Phil Hartman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Sarah Larson, Phil Hartman Remembered (în engleză), The New Yorker, accesat în  
  9. ^ IdRef, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  12. ^ a b „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0. 
  14. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  15. ^ U.S., Social Security Death Index, 1935–2014
  16. ^ World Archipelago. „Book excerpt”. macmillan.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  18. ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11. 
  19. ^ Mashberg, Tom (). „As Clinton goes, so goes Phil Hartman”. The Boston Globe. 
  20. ^ a b c „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0. 
  22. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  23. ^ a b Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  24. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  25. ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  27. ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11. 
  28. ^ a b Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  29. ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0. 
  30. ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1. 
  32. ^ Orndorf, Brian (). „Stunt Rock - 2-Disc Special Edition”. DVD Talk. Arhivat din original la .  A young Phil Hartman cameos, part of a larger group of Groundlings cadets that filled in as extras
  33. ^ a b c Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11. 
  35. ^ Short, Christopher (). „Playhouse Party – Cartoon Network reanimates Pee-wee Herman Hartman then co-wrote the script of the 1985 feature film”. The Gazette. p. Life 1. 
  36. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  37. ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01. 
  38. ^ Thomas, Bob (). „'No spikes, no sudden downfalls': Slow and steady wins the race for Phil Hartman”. The Hamilton Spectator. p. D3. 
  39. ^ „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44. 
  40. ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  41. ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E. 
  42. ^ „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ a b Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  44. ^ Carter, Bill (). „A Hard Job to Accept: A Slain Buddy's Show”. The New York Times. Arhivat din original la . 
  45. ^ Cagle, Jess (). „Merry Hartman, Merry Hartman”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la . 
  46. ^ „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44. 
  47. ^ „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1. 
  49. ^ a b Bark, Ed (). „Hartman was actor who put on many faces—Impersonation of Clinton among most memorable”. The Dallas Morning News. p. 25A. 
  50. ^ a b Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1. 
  51. ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  52. ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  53. ^ Mohr, Jay (). Gasping for Airtime. Hyperion. p. 164. ISBN 1-4013-0006-5. 
  54. ^ Thomas 2014, p. 1.
  55. ^ Bianculli, David (). „'SNL' Co-Star Remembers Her Hartman”. New York Daily News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  57. ^ „Primetime Emmy Awards Advanced Search”. Primetime Emmy Awards. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ a b Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1. 
  59. ^ a b c Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1. 
  60. ^ Cagle, Jess (). „Merry Hartman, Merry Hartman”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la . 
  61. ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. 
  62. ^ Boss, Kitt (). „Phil Hartman Makes Like A Primo Pitchman”. The Seattle Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  64. ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40. 
  65. ^ a b McDaniel, Mike (). „Good News/Phil Hartman brings back the Titanic on 'NewsRadio'”. Houston Chronicle. p. 1. 
  66. ^ a b Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  67. ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  68. ^ Rohan, Virginia (). „Tributes To A Star And His Voices”. The Record. p. Y8. 
  69. ^ „Primetime Emmy Awards Advanced Search”. Primetime Emmy Awards. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Millman, Joyce (). „Blue glow”. Salon.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  72. ^ Groening, Matt; Brooks, James L.; Jean, Al; Cartwright, Nancy. (2003). Commentary for "Bart the Murderer", in The Simpsons: The Complete Third Season . 20th Century Fox.
  73. ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E. 
  74. ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01. 
  75. ^ „No raise ... no big deal”. Houston Chronicle. . p. 1. 
  76. ^ Weinstein, Josh; Oakley, Bill; Silverman, David; Goldblum, Jeff. (2006). Commentary for "A Fish Called Selma", in The Simpsons: The Complete Seventh Season . 20th Century Fox
  77. ^ Groening, Matt (). „Fresh Air”. National Public Radio (Interviu). Interviu cu Terry Gross. Philadelphia: WHYY-FM. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |subjectlink= ignorat (ajutor)
  78. ^ Oakley, Bill. (2006). Commentary for "Homerpalooza", in The Simpsons: The Complete Seventh Season . 20th Century Fox
  79. ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E. 
  81. ^ Vancheri, Barbara (). „Hartman, Sinbad Play it for Laughs in 'Houseguest'”. Pittsburgh Post-Gazette. p. C-14. 
  82. ^ „Phil Hartman Filmography”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ Philpot, Robert (). „1998's top closing moments”. Fort Worth Star-Telegram. p. Arts 1. 
  84. ^ Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1. 
  85. ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
  86. ^ Bark, Ed (). „Hartman was actor who put on many faces—Impersonation of Clinton among most memorable”. The Dallas Morning News. p. 25A. 
  87. ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. 
  88. ^ Boss, Kitt (). „Phil Hartman Makes Like A Primo Pitchman”. The Seattle Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ Millman, Joyce (). „Phil Hartman 1948–1998”. Salon.com. Arhivat din original la . 
  90. ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. 
  91. ^ a b „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44. 
  92. ^ „'SNL' Co-star Looking For Studio”. Tribune Media Services. . p. 5E. 
  93. ^ „Phil Hartman Collection on Letterman, 1989-1996 - YouTube”. YouTube. Accesat în . 
  94. ^ a b Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  95. ^ „Coroner: Hartman's wife on drugs, drunk”. CNN. . Accesat în . 
  96. ^ a b Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în . 
  97. ^ „Police say Hartman's wife told friends about shooting”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  98. ^ „Phil Hartman, wife die in apparent murder–suicide”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  99. ^ „Police: 'Domestic discord' behind Hartman slayings”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ „Hartman's friends, fans ask: 'What went wrong?'”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ „Phil Hartman, wife die in apparent murder–suicide”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  102. ^ „Makers of Antidepressant Sued In Hartman Deaths”. The Times Union. . p. A2. 
  103. ^ a b Dick, Andy (). „Interview”. Tom Green's House Tonight (Interviu). Interviu cu Tom Green. TomGreen.com.  Parametru necunoscut |subjectlink= ignorat (ajutor)
  104. ^ „'Hartman Hex' Led to Lovitz-Dick Dustup”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  105. ^ a b Lovitz, Jon (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN.  Parametru necunoscut |subjectlink= ignorat (ajutor)
  106. ^ a b c „Police say Hartman's wife told friends about shooting”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  107. ^ „Family members hold private memorial for Hartmans”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  108. ^ Thomas 2014, p. 74.
  109. ^ a b c d e Thomas 2014, p. 75.
  110. ^ a b c d e f g h i j k „Phil Hartman - Rotten Tomatoes”. Rotten Tomatoes (în engleză). Accesat în . 
  111. ^ „Weekend Pass”, MUBI (în engleză), accesat în  
  112. ^ Thomas 2014, p. 115.
  113. ^ a b c d e f g Thomas 2014, p. 117.
  114. ^ a b Thomas 2014, p. 135.
  115. ^ Thomas 2014, p. 114.
  116. ^ Thomas 2014, p. 147.
  117. ^ a b c Thomas 2014, p. 176.
  118. ^ Thomas 2014, p. 191.
  119. ^ Thomas 2014, p. 201.
  120. ^ Thomas 2014, p. 232.
  121. ^ a b Thomas 2014, p. 235.
  122. ^ a b Thomas 2014, p. 233.
  123. ^ „The Six O'Clock Follies with Laurence Fishburne & Phil Hartman - Sitcoms Online Photo Galleries”. www.sitcomsonline.com. Accesat în . 
  124. ^ Thomas 2014, p. 88.
  125. ^ Gencarelli, Mike (). „DVD Review "Challenge of the Gobots: The Series, Volume One"”. MediaMikes (în engleză). Accesat în . 
  126. ^ „The Jetsons”, Metacritic, accesat în  
  127. ^ Thomas 2014, p. 118.
  128. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite :02
  129. ^ a b c d e Ritzen, Stacey (). „All The Times You May Have Seen Or Heard Phil Hartman On TV As A Kid And Not Even Known It”. UPROXX (în engleză). Accesat în . 
  130. ^ „Episode Guide: Season 3 – Empty Nest TV”. Empty Nest TV (în engleză). Accesat în . 
  131. ^ Thomas 2014, p. 2.
  132. ^ „The Larry Sanders Show: "The List"/"The Stalker"”. The A.V. Club (în engleză). . Accesat în . 
  133. ^ „Dr. Seuss' How the Grinch Stole Christmas/Horton Hears A Who!: Special Edition (1966)”. www.dvdmg.com. Accesat în . 
  134. ^ Ess, Ramsey (). „Watching Steve Martin and Martin Short Reunite (Again) on 'The Martin Short Show'”. Vulture (în engleză). Accesat în . 
  135. ^ Thomas 2014, p. 209.
  136. ^ Thomas 2014, p. 208.
  137. ^ Seinfeld Season 8: Notes About Nothing - "The Package" (DVD). Sony Pictures Home Entertainment. 2007.

Bibliografie

  • Thomas, Mike (2014). You might remember me: the life and times of Phil Hartman. New York: St. Martin's Press. ISBN 9781250027962.

Legături externe