Piero Ferrari

În acest articol vom aborda problema Piero Ferrari, care a devenit din ce în ce mai relevantă în ultimii ani. Piero Ferrari este o temă care a stârnit un mare interes atât în ​​comunitatea științifică, cât și în societate, în general, datorită impactului său în diverse domenii. De la origini și până la evoluția sa actuală, Piero Ferrari a făcut obiectul multiplelor investigații și dezbateri care urmăresc să înțeleagă influența sa asupra mediului nostru. Pe parcursul acestui articol vom explora diferite aspecte legate de Piero Ferrari, analizând importanța acestuia, implicațiile sale și posibilele perspective de viitor pe care le poate oferi acest subiect.

Piero Ferrari
Date personale
Născut (79 de ani) Modificați la Wikidata
Castelvetro di Modena, Emilia-Romagna, Italia Modificați la Wikidata
PărințiEnzo Ferrari Modificați la Wikidata
Frați și suroriDino Ferrari​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațieantreprenor
inginer
manager​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversità degli Studi di Modena e Reggio Emilia]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Comandant​ ()[1]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer​ ()[2]
ordine al merito del lavoro] ()[3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Piero Ferrari (n. , Castelvetro di Modena, Emilia-Romagna, Italia) este un om de afaceri italian, fiul nelegitim a lui Enzo Ferrari. Deține la ora actuală 10,2% din acțiunile Ferrari, primite moștenire de la tatăl său. Piero Ferrari este căsătorit cu Romina Gingasu.[5]

Cariera la Ferrari

În 1969, Ferrari a început să lucreze informal pentru compania familiei ca traducător în limba engleză pentru tatăl său. La începutul anilor 1970, a fost angajat oficial în funcția de supervizor tehnic, având sarcina de a lista, descrie și arhiva componente auto defecte sau ineficiente. Unul dintre primele sale joburi a fost să ducă desenele și piesele modelului 196 Dino la departamentul GT, acționând ca punte între mașinile de serie și divizia de curse. În acest fel, a acumulat o experiență considerabilă despre dinamica operațională a fabricii.[6]

În 1974 a fost transferat la echipa de Formula 1, unde a lucrat ca organizator adjunct, asistând directorii sportivi Luca Cordero di Montezemolo și Daniele Audetto. La mijlocul anilor 1980, a devenit supervizor al producției de mașini de serie, unde a contribuit la dezvoltarea conceptelor pentru modelele cu volum redus Ferrari F40, Ferrari F50 și LaFerrari.[6]

În 1988, când Enzo Ferrari a decedat, Piero a devenit singurul moștenitor al familiei Ferrari și a moștenit participația de 10% a tatălui său în companie și proprietatea Circuitului Fiorano. În 1989, a fost numit vicepreședinte de către președintele Ferrari de atunci, Vittorio Ghidella.[7]

Cu ocazia Marelui Premiu al Chinei din 2013, câștigat de Fernando Alonso, fostul director de echipă al Ferrari, Stefano Domenicali, l-a convins pe Piero Ferrari să ridice trofeul pentru echipă. A fost prima dată în istoria Scuderiei Ferrari când un membru al familiei Ferrari a urcat pe podiumul unei curse de Formula 1.[8]

Onoruri

Ferrari a primit titlul de Cavaliere del Lavoro în anul 2004.[9] În 2004, a primit un titlu onorific în inginerie aerospațială de la Universitatea din Napoli.[10] În 2021 a primit premiul Mecenate dello Sport în Latina.[11]

Note

  1. ^ https://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/271713, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/91413, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.cavalieridellavoro.it/cavaliere/?numero_di_brevetto=2512, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ „Romina Gingașu, soția moștenitorului Ferrari, la DigiFM. Cum l-a cunoscut pe Piero și de ce s-a căsătorit cu un bărbat mai în vârstă”, Digi 24,  
  6. ^ a b „Here comes the son | Motor Sport Magazine Archive”. Motor Sport Magazine. . 
  7. ^ „Vittorio Ghidella e quel 1988 in casa Ferrari”. Forum.Motorionline.com. 
  8. ^ „Brisighella si racconta: Al Trofeo Bandini, il Paul Harris Fellow del Rotary International”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Piero FERRARI” (în Italian). Federazione Nazionale Cavalieri del Lavoro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Honors Degree (Laurea Honoris Causa) for Mr.Piero Ferrari | Piaggio Aerospace”. piaggioaerospace.it. 
  11. ^ „Ferrari N : Piero Ferrari receives the "Mecenate dello Sport" award | MarketScreener”. 
Italia Acest articol biografic despre un italian este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!