Pomelnic
Acest articol va aborda subiectul Pomelnic, care a generat un mare interes și dezbatere în diferite cercuri ale societății. Pomelnic a devenit un punct de referință în discuția actuală, iar relevanța sa este de netăgăduit în contextul contemporan. Printr-o analiză detaliată, vor fi explorate diferitele aspecte din jurul lui Pomelnic, de la originea sa istorică până la impactul său astăzi. Influența sa în diverse domenii va fi examinată, precum și implicațiile pe care le are pentru diferite sectoare ale societății. În plus, vor fi prezentate diferite perspective și opinii asupra Pomelnic, cu scopul de a oferi o viziune holistică și îmbogățitoare asupra acestui subiect extrem de relevant.
Pomelnicul (sl. pomĕnĩnikŭ) este o listă cu numele persoanelor în viață sau decedate pe care credincioșii le dau preotului pentru a fi pomenite în timpul Sfintei Liturghii sau a altor slujbe religioase ori rugăciuni.
Pomelnicele se mai numesc și diptice, dar dipticele pot avea un sens mai larg, putând fi și liste de nume folosite de o Biserică autocefală pentru pomenirea întâistătătorilor din toate Bisericile autocefale din lume. Numele din diptice sunt citite la Sfânta Liturghie de către diaconi (și uneori repetate de cor) doar la Sfânta Liturghie Arhierească slujită de un patriarh sau întâistătător autocefal. Expresia scrierea numelui unui episcop în diptice înseamnă că Biserica se consideră în comuniune cu acesta iar îndepărtarea numelui unui episcop înseamnă ruperea comuniunii cu el. De asemenea, dipticele episcopale îi pun pe episcopi în ordinea demnității lor de onoare în cadrul Bisericii.
Și mănăstirile au diptice, cu călugării care au viețuit și viețuiesc în acea mănăstire, după cum și cu stareții lor.
Istoric
Istoria pomelnicului este veche, și direct legată de dipticele antice, care încep să fie utilizate încă din timpurile apostolice.
În mod concret dipticele antice (gr. diptykhos sau diptycha) erau două tăblițe cerate sau din pergament care se puteau închide ca o carte, folosite deja de romani.
Utilizarea dipticelor în cultul creștin se generalizează în secolul al IV-lea. În timpul canonului euharistic, fie în timpul proscomidiei, dipticele erau citite de diacon cu voce tare. Mai târziu, odată cu înmulțirea credincioșilor, din motive practice, dipticele au început să fie citite doar cu voce joasă la proscomidie.
Bibliografie
- fr Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
- fr Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
Legături externe
- Diptychs read at primatial Divine Liturgies (OCA)
- Cum se alcătuiește un pomelnic? Arhivat în , la Wayback Machine., 3 iulie 2010, Vasile Toma, Ziarul Lumina
- Ce trebuie să conțină pomelnicul?, 10 martie 2010, Drd. Grigore Meșteroaie, Ziarul Lumina
- Cum trebuie scrise pomelnicele cu cei adormiți, 16 noiembrie 2010, Pr. Prof. Drd. Marius Daniel Ciobotă, Ziarul Lumina
- Sfaturi practice în Biserică: Pomelnicul, expresia solidarității umane spre mântuire, 18 iulie 2011, Ziarul Lumina
- Răspunsuri duhovnicești: Cine poate fi trecut pe pomelnic, 24 octombrie 2008, Ziarul Lumina
- Despre pomelnice, 25 februarie 2010, De Pr. Cezar Tabarna, Ziarul Lumina
 | Acest articol utilizează conținut de la http://ro.orthodoxwiki.org/Pomelnic. Conținutul original este disponibil sub licența GDFL-Creative Commons, iar lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. |