Principatul de Taranto

Aspect mută în bara laterală ascunde

Principatul de Taranto a fost un stat din sudul Italiei constituit în 1088 pentru Boemund I, fiul mai vârstnic al ducelui normand Robert Guiscard din dinastia Hauteville, ca rezultat al păcii încheiate de Boemund cu fratele său mai tânăr Roger Borsa, în urma unei dispute asupra succesiunii în Ducatul de Apulia.

Orașul Taranto a devenit capitala principatului nou constituit, ale cărui hotare acopereau cea mai mare parte a Apuliei. Pe parcursul următorilor 377 de ani de istorie, statul a reprezentat uneori o feudă puternică și cvasiindependentă a Regatului Siciliei (și ulterior a celui de Neapole), alteori constituind doar o titulatură, oferită adesea moștenitorului coroanei ori consortului reginei domnitoare. Atunci când Casa de Anjou a fost divizată, Taranto a trecut în stăpânirea ramurii de Durazzo (13941463).

Regele Ferdinand I al Neapolelui (Don Ferrante) a alipit Principatul de Taranto domeniilor coroanei de Neapole la moartea soției sale, Isabela de Taranto. Principatul și-a încheiat atunci existența, însă regii Neapolelui au continuat să confere titlul de principe de Taranto fiilor lor, mai întâi viitorului rege Alfonso al II-lea al Neapolelui, fiul mai vârstnic al Isabelei.

Conți

Principi

Dinastia Hauteville (Altavilla)

Dinastia Hohenstaufen (de Suabia)

Dinastia Capețiană de Anjou

Seniori de Baux (Del Balzo)

Casa de Welf sau Braunschweig (Este del Guelfo)

Familia Orsini