Principiul lui Novikov al auto-consistenței

Subiectul Principiul lui Novikov al auto-consistenței a generat un mare interes și dezbatere în ultimii ani. Cu opinii contradictorii și poziții diverse, Principiul lui Novikov al auto-consistenței a devenit un punct de discuție între experți și societate în general. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Principiul lui Novikov al auto-consistenței, de la originea până la impactul său astăzi. Vom analiza diferitele perspective care există în jurul Principiul lui Novikov al auto-consistenței, precum și relevanța acestuia în diferite domenii. În plus, vom examina modul în care Principiul lui Novikov al auto-consistenței a evoluat de-a lungul timpului și care este proiecția sa viitoare. Alăturați-vă nouă în această călătorie pentru a descoperi tot ce trebuie să știți despre Principiul lui Novikov al auto-consistenței!

Principiul lui Novikov al auto-consistenței, cunoscut și drept conjectura lui Novikov a auto-consistenței și legea lui Larry Niven a conservării istoriei, este un principiu dezvoltat de fizicianul rus Igor Dmitriyevich Novikov la mijlocul anilor 1980. Novikov intenționa prin el să rezolve problema paradoxurilor în călătoria în timp, ceea ce este teoretic permis în anumite soluții ale relativității generale care conțin așa-numitele curbe temporale închise. Principiul afirmă că, dacă există un eveniment care ar cauza un paradox sau orice "schimbare" a trecutului, atunci probabilitatea acelui eveniment este zero. Ar fi astfel imposibil să se creeze paradoxuri temporale.

Istoric

Fizicienii știu de mult timp că unele soluții ale teoriei relativității generale conțin curbe temporale închise — de exemplu, universul Gödel. Novikov a discutat despre posibilitățile curbelor temporale închise (CTC) în cărțile pe care le-a scris în 1975 și 1983,[1] oferind opinia că numai călătoriile auto-consistente înapoi în trecut ar fi permise.[2] Într-o lucrare din 1990 scrisă de Novikov și alții, „problema Cauchy în spațiu-timpuri ce conțin curbe temporale închise“,[3] autorii afirmă:

Singurul tip de încălcare a cauzalității pe care autorii l-ar considera inacceptabil este acela încorporat în conceptul științifico-fantastic de întoarcere în trecut și de ucidere a sinelui mai tânăr ("schimbarea trecutului"). Cu câțiva ani în urmă, unul dintre noi (Novikov10) a examinat pe scurt posibilitatea existenței CTC-urilor și a susținut că acestea nu pot implica acest tip de încălcare a cauzalității: evenimentele de pe o CTC sunt deja garantate ca fiind auto-consistente, a susținut Novikov; ele se influențează reciproc în jurul unei curbe închise într-un mod auto-echilibrat, ciclic și auto-consecvent. Ceilalți autori au ajuns recent la același punct de vedere.

Note

  1. ^ See note 10 on p. 42 of Friedman et al., "Cauchy problem in space-times with closed timelike curves"
  2. ^ On p. 169 of Novikov's Evolution of the Universe (1983), which was a translation of his Russian book Evolyutsiya Vselennoĭ (1979), Novikov's comment on the issue is rendered by translator M.M Basko as "The close of time curves does not necessarily imply a violation of causality, since the events along such a closed line may be all 'self-adjusted'—they all affect one another through the closed cycle and follow one another in a self-consistent way."
  3. ^ Friedman, John; Michael Morris; Igor Novikov; Fernando Echeverria; Gunnar Klinkhammer; Kip Thorne; Ulvi Yurtsever (). „Cauchy problem in spacetimes with closed timelike curves”. Physical Review D. 42 (6): 1915. Bibcode:1990PhRvD..42.1915F. doi:10.1103/PhysRevD.42.1915. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe