În acest articol, vom explora subiectul Pronume negativ în profunzime. De la originea sa până la impactul său asupra societății actuale, vom analiza toate fațetele Pronume negativ și relevanța sa în diferite contexte. Printr-o abordare multidisciplinară, vom examina diferitele perspective care există cu privire la Pronume negativ și vom explora modul în care a evoluat de-a lungul timpului. În plus, vom discuta despre influența sa în domenii precum cultura, economia și politica și vom reflecta asupra viitorului său într-o lume în continuă schimbare. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire despre Pronume negativ și tot ceea ce presupune acest concept.
Pronumele negativ este un pronume care exprimă lipsa, excluderea, prezentarea unui lucru sau a unei ființe ca inexistent(ă), înlocuindu-i numele[1][2]. În unele gramatici este considerat o specie de pronume aparte[1][2][3]. În altele este tratat ca o subspecie a pronumelui nehotărât, de care se deosebește prin faptul că are înțeles negativ[4][5][6][7][8][9], sau, în unele gramatici maghiare care iau în seamă un pronume numit „general”, împreună cu acesta[10] ori ca o subspecie a acestuia[11].
Unele pronume negative au numai folosire pronominală, altele sunt și adjective pronominale cu aceeași formă ca în rolul de pronume, sau cu forme ușor diferite.
În română există două cuvinte simple care sunt numai pronume negative, nimeni și nimic, cu variantele populare nimenea, respectiv nimica. Primul se referă la persoane, al doilea – la lucruri. Sunt invariabile în gen și număr, nimeni/nimenea având și formă de genitiv-dativ, nimănui(a), pe când nimic(a) este invariabil și în caz[1]. Exemple în propoziții[5]:
Mai este și un pronume negativ compus din adverbul nici și pronumele nehotărât unul, una: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele, cu formele de genitiv-dativ niciunuia, niciuneia, niciunora. Acesta are și variantă adjectivală: niciun, nicio, niciunii, niciunele, niciunui, niciunei, niciunor. Poziția adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat[1]. În propoziții[5]:
Pronumele, ca și adjectivul, sunt totdeauna însoțite în propoziție de adverbul de negație nu.
Funcțiile sintactice ale acestor cuvinte sunt aceleași ca ale nehotărâtelor[4].
În franceză, în propoziție completă, pronumele și adjectivele pronominale negative sunt însoțite de negația ne și înlocuiesc negația pas, care trebuie să fie prezentă dacă în propoziție nu este alt cuvânt negativ în afară de ne[12].
Corespondentele lui „nimeni” și „nimic” sunt personne, respectiv rien, care sunt numai pronume:
Corespondentele lui „niciun(ul)”, „niciuna/nicio” sunt aucun (masculin), aucune (feminin):
Acest pronume/adjectiv are ca sinonim locuțiunea pas/plus un (seul) (masc.), pas/plus une (seule) în registrul de limbă curent:
În registrul elevat, sinonimul acestora este nul, nulle, care poate avea ca pronume și sensul „nimeni”:
În engleză, toate pronumele și adjectivele negative sunt invariabile. Spre deosebire de română sau franceză, se folosesc fără alt cuvânt negativ în propoziție[13].
Pronumele „nimeni” are două corespondente: I saw no one / nobody acting strangely „N-am văzut pe nimeni purtându-se ciudat”.
Corespondentul lui „nimic” este nothing: I saw nothing suspicious „N-am văzut nimic suspect”.
Cu sensul adjectivului „niciun/nicio” se folosește un cuvânt identic cu adverbul de negație utilizat cu rolul de cuvânt propoziție: There's no change „Nu este nicio schimbare”.
Corespondentul pronumelui „niciunul/niciuna” este none: We wanted tickets, but there were none left „Voiam bilete, dar nu mai era niciunul”.
În limbile diasistemului slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă), toate pronumele și adjectivele negative se formează cu prefixul ni- care, folosit independent, are sensul „nici”, urmat de pronume/adjective interogative, și se declină ca acestea.
Corespondentele lui „nimeni” și „nimic” sunt numai pronume. Există o diferență de formă între standardele celor patru limbi în cazul corespondentului lui „nimeni”. În croată, acesta este nitko, iar în celelalte – niko:
Toate celelalte pronume sunt și adjective cu aceeași formă.
Adjectivului și pronumelui „niciun(ul)”, „niciuna/nicio” îi corespunde nijedan, nijedna, nijedno[15]:
Sunt și negative care nu au corespondent exact în română, anume adjectivele nikakav sau nikoji „de niciun fel”, și ničiji „al/a/ai/ale nimănui” (forme de masculin singular la nominativ):
La cazurile folosite cu unele prepoziții, acestea se plasează între prefix și restul cuvântului, de exemplu[7]:
Și în această limbă, pronumele și adjectivele negative se formează de la interogative, cu un prefix, anume se-, cu varianta sem-, care este folosit și independent ca adverb negativ. La contactul dintre cele două morfeme apar în unele cazuri schimbări fonetice[16].
În propoziție trebuie să fie prezent unul din adverbele negative nem sau ne, care pot fi înlocuite cu sem sau se dacă pronumele/adjectivul negativ precede adverbul negativ. De asemenea, forma nincs „nu este” poate fi înlocuită de sincs cu aceeași condiție.
Corespondentul lui „nimeni” este numai pronume, dar al lui „nimic” poate fi și adjectiv:
Celelalte pronume sunt și adjective cu aceeași formă. Toate se declină ca substantivele atunci când sunt folosite pronominal, având 14 cazuri din cele 18[17]. Cu folosire adjectivală nu se acordă în caz, aceasta fiind regula pentru adjective în general, și nici în gen, această categorie gramaticală lipsind în maghiară.
Lui „niciunul/niciuna” îi corespunde sintagma egy(ik) sem, iar drept corespondent al lui „niciun/nicio”, membrele acesteia iau substantivul între ele. Cu sensul care include „dintre” are ca sinonim pronumele-adjectiv semelyik:
Câteva pronume-adjective nu au corespondent exact în română.