În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Propoziție circumstanțială instrumentală, explorând numeroasele sale fațete și relevanța sa în societatea actuală. De la origini până la prezența sa în viața de zi cu zi, Propoziție circumstanțială instrumentală a fost subiect de dezbatere, studiu și admirație de-a lungul timpului. Prin această călătorie, vom căuta să înțelegem impactul său în diferite domenii, de la cultură la tehnologie, inclusiv influența sa asupra politicii și economiei. Vom afla cum Propoziție circumstanțială instrumentală a marcat repere semnificative în istorie și a modelat modul în care percepem lumea din jurul nostru. De asemenea, vom examina rolul său astăzi și proiecțiile despre evoluția sa în viitor. În curând, vom explora diversele perspective și reflecții pe care Propoziție circumstanțială instrumentală le ridică în societate, deschizând ușa unei dezbateri lămuritoare despre relevanța și sensul său în contextul contemporan.
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială instrumentală este o subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial instrumental al propoziției regente. Exprimă mijlocul în sens larg (obiect, materie, ființă, acțiune) prin care se realizează acțiunea din regentă.
Această subordonată se introduce prin:
Predicatul acestei propoziții este de obicei la modul indicativ, dar poate fi și la prezumtiv sau la condițional-optativ, în afară de cazul când se introduce prin fără (ca) să, care cere conjunctivul[2].
Topica frazei cu această propoziție este de regulă regentă + subordonată, fiind exclusiv aceasta dacă este introdusă prin conjuncție, dar pentru reliefarea celei introduse prin pronume, topica poate fi subordonată + regentă: Cu ce am găsit am scris[2]. Nici în primul, nici în doilea caz, între propoziții nu este pauză, prin urmare în scris nu se despart prin virgulă[1].