Protoxid de azot
În acest articol dorim să explorăm lumea fascinantă a lui Protoxid de azot. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Protoxid de azot a fost un subiect de interes pentru mulți oameni din întreaga lume. De-a lungul istoriei, Protoxid de azot a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale societății, culturii și tehnologiei. Mai mult, Protoxid de azot a fost subiect de dezbateri și controverse, ceea ce a contribuit la complexitatea și evoluția sa continuă. Prin acest articol, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect interesant și să oferim o perspectivă mai profundă asupra Protoxid de azot și a impactului său asupra lumii în care trăim.
| Protoxid de azot | |
 | |
| |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | Oxid biazotic, Lachgas, Azo-oxid, E 942 |
| Identificare | |
| Număr CAS | 10024-97-2 |
| ChEMBL | CHEMBL1234579 |
| PubChem CID | 948 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | N2O |
| Aspect | gaz incolor cu miros dulceag |
| Masă molară | 44,01 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,85 kg/m3 |
| Starea de agregare | gazoasă |
| Punct de topire | –91 °C |
| Punct de fierbere | –88 °C |
| Solubilitate | 1,2 g/l în apă |
| Miros | miros dulceag |
| Presiune de vapori | 51,3 atm[2]  |
 | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Protoxidul de azot (numit și gaz ilariant sau oxid nitros) este un gaz incolor cu miros dulceag, care întreține arderea fiind agent oxidant. Este folosit ca propergol iar în amestec cu alte gaze în anestezia chirurgicală.
Caracteristici
- gaz anorganic, inert, mai greu decât aerul, neinflamabil, dar întreține combustia;
- relativ solubil în apă, solubilitate mai ridicată în etanol
- MAC ~ 105 (110)%, anestezic general incomplet, ceea ce presupune baronarcoză (hiperbară) (sub presiune) cu efect rapid;
- se administrează împreună cu O2;
- anestezic general incomplet, dar produce analgezie la concentrații subanestezice;
- nu relaxează musculatura striată (contractură).
- formează amestec detonant cu hidrogen gaz la volume egale
Utilizări
- largă utilizare (mai ales ca adjuvant);
- anestezia de bază;
- în asociere cu alte anestezice generale pentru menținere anesteziei;
- pentru efectul analgezic (intermitent):
- în obstetrică, în travaliu;
- în stomatologie;
- infarct miocardic acut
- sindrom de abstinență la etanol
Efecte adverse
- hipoxie (utilizare nepricepută);
- crește presiunea intracraniană;
- pătrunde în cavități și substituie azotul;
- inactivează, la utilizare repetată vitamina B12;
- posibil efect teratogen;
- hipoxie tranzitorie la sfârșitul procedurii (în revenire) – efectul celui de-al doilea gaz;
- descrisă dependență.
Contraindicații
- hipertensiune arterială;
- epilepsie;
- hipertiroidism;
- anemii megaloblastice;
- sarcină;
- traumatisme cerebrale;
- ateroscleroză;
Obținere
Se poate obține prin descompunere realizată prin tratarea termică controlată a nitratului de amoniu la temperaturi de două ori mai mari decât punctul normal de fierbere al apei (NH4NO3) sau din reacția acidului azotic cu amoniacul:
- NH3 + HNO3 → NH4NO3
- NH₄NO₃ → N₂O + H₂O
Note
- ^ „Protoxid de azot”, nitrous oxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0465.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
