Pustnic

Subiectul Pustnic a fost un subiect de interes pentru o lungă perioadă de timp, diversele sale dimensiuni și ramificații i-au intrigat pe academicieni, profesioniști și experți în domeniu. De la originile sale istorice până la aplicațiile sale moderne, Pustnic s-a dovedit a fi un domeniu de studiu permanent relevant și extrem de important într-o varietate de contexte. Pe măsură ce societatea evoluează, interesul pentru Pustnic rămâne constant, demonstrându-și capacitatea de a se adapta și de a rămâne relevant într-o lume în continuă schimbare. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Pustnic și impactul său în diferite domenii, cu scopul de a oferi o viziune holistică a acestui subiect fascinant.

Preotul Charles de Foucauld, pustnic în Algeria

Pustnicul, denumit și sihastru, schimnic, ascet, anahoret sau eremit (derivat din greacă ἔρημος, transliterat: eremos, în traducere „deșert”), este un călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră. O persoană care se retrage într-un loc izolat de societate și de tentațiile acesteia și care prin post și rugăciuni încearcă să aibă o mai strânsă legătură cu Dumnezeu. În sens larg acești termeni se pot referi la persoane care își duc viața singure, parțial rupte de comunitatea în care trăiesc și care au firi interiorizate.

Valorile care caracterizează viața sihaștrilor sunt:

Chilia în care a trăit Daniil Sihastru

În creștinism se consideră că sihăstria a luat naștere la sfârșitul secolului al III-lea și începuturile secolului al IV-lea, când după pacea constantină, atunci când Părinții Deșertului au părăsit orașele Imperiului Roman și zonele locuite pentru a se refugia în pustiile Siriei și Egiptului, cu precădere în Egiptul de Sus.

În tradiția coptă cei cinci mari pustnici sunt Antonie cel Mare, Ioan cel Pitic, Paul Tebeul, Macarie Egipteanul și Macarie din Alexandria.

Legături externe

Materiale media legate de pustnic la Wikimedia Commons

Vezi și