Acest articol va aborda subiectul Păcat, care a captat atenția cercetătorilor, experților și a publicului larg. Păcat este un subiect care a stârnit interes datorită relevanței sale în societatea actuală, implicațiilor sale în diferite domenii și impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În acest sens, vor fi explorate diferite aspecte legate de Păcat, abordând originea, evoluția, caracteristicile, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vor fi prezentate studii recente, opinii ale experților și experiențe legate de Păcat, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Păcatul (din latină peccatum) este un act, fapt, cuvânt, gând sau omisiune de a face binele, contrar a ceea ce o anume religie consideră drept voința lui Dumnezeu. Constă în călcarea unei legi sau a unei porunci bisericești, o abatere de la o normă religioasă, o fărădelege, o faptă vinovată, o greșeală, o vină.[1] Păcatul înseamnă o încălcare a legilor lui Dumnezeu, o violare a legăturii cu el și cu aproapele.[2]
În concepția religiei creștine, păcatul strămoșesc, denumit și păcat originar, este greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace.
Din punct de vedere religios, un păcat trebuie să îndeplinească 2 condiții de bază:
Un păcat considerat de biserică fundamental, și din care ar izvorî toate celelalte păcate, se numește păcat capital.
În credința Bahá'í, oamenii sunt considerați ființe naturale perfecte și spirituale. Ființele omenești au fost create datorită dragostei inamizabile a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, învățăturile Bahá'í compară inima omului cu o oglindă, care, în caz că este îndepărtată de lumina soarelui (adică de Dumnezeu), este incapabilă să primească dragostea lui Dumnezeu.
Autorul american Zen Brad Warner afirmă că în budism nu există conceptul de păcat.[3][4] Asociația de Educație Buddha Dharma afirmă în mod expres că "Ideea păcatului sau a păcatului original nu are loc în budism”.[5]
În mitologia mesopotamiană, Adamu (sau Addamu/Admu, sau Adapa) a fost judecat de un zeu pentru „păcatul de a detrona o divinitate”.[6]
They represented 'Adamu' as being tried before a god for the sin of casting down a divinity, a vestige of which is the 'original sin' which Christianity has tied up with Eve's disobedience in the Garden of Eden.