Râul Tigheci

În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea interesantă a lui Râul Tigheci. Pe parcursul următoarelor rânduri vom explora diferitele fațete, experiențe și cunoștințe legate de Râul Tigheci, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect. De la origine până la cele mai actuale aplicații, vom aprofunda în fiecare aspect relevant pentru a înțelege pe deplin Râul Tigheci și impactul său asupra societății actuale. Indiferent de nivelul de cunoștințe anterioare despre Râul Tigheci, acest articol este destinat oricărei persoane interesate să afle mai multe despre acest subiect. Așa că pregătește-te să descoperi tot ce ai vrut vreodată să știi despre Râul Tigheci!

Pentru alte sensuri, vedeți Tigheci (dezambiguizare).

Râul Tigheci
Date geografice
Zonă de izvorâre	Băiuș, Leova
Cotă la izvor	140 m.d.m.
Emisar	Prut
Cotă la vărsare	10,5 m.d.m.
Date hidrologice
Bazin de recepție	187 km²
Lungimea cursului de apă	43 km
Date generale
Raioane traversate	Leova, Cantemir
Principalele localități traversate	Iargara, Cantemir
Modifică date / text

Râul Tigheci este un afluent de stânga al râului Prut din Republica Moldova. Își are izvorul în apropierea satului Băiuș, raionul Leova, și se revarsă în apropierea satului Stoianovca, Cantemir. Flora luncii este reprezentată de 100 de specii de plante din 27 familii și 74 genuri.^[1]

Referințe

1. ^ Miron, Aliona. Flora râului Tigheci. Conferința Internațională a Tinerilor Cercetători: Rez. Lucr., 11 noiembrie 2005, Chișinău/ com. Org.: Valeriu Ciorbă Arhivat în 25 aprilie 2012, la Wayback Machine.. Chișinău: Asoc. Tinerilor Cercetători din Moldova “Pro-Știința”, 2005 (Tipogr. “Grafema Libris” S.R.L.) – 219 p.

Bibliografie

• Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Volumul 1: Apele de suprafață. Chișinău: Știința, 2007. 248 p. ISBN 978-9975-67-294-8
• ru Ресурсы поверхностных вод СССР. Описание рек и озёр и расчёты основных характеристик их режима. — Том 6. Украина и Молдавия. Выпуск 1. Западная Украина и Молдавия (без бассейна р. Днестра). Ленинград: Гидрометеоиздат, 1978. — 246–247 с.