Războiul Civil Angolez

În acest articol, ne vom adânci în universul fascinant al lui Războiul Civil Angolez, explorând numeroasele sale fațete și impactul său asupra vieții noastre de zi cu zi. De la origini până la evoluția actuală, prin relevanța sa în cultura populară și influența sa în diverse domenii, Războiul Civil Angolez a reușit să capteze atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă vom descoperi motivele care fac din Războiul Civil Angolez un subiect de interes inepuizabil, precum și implicațiile pe care le are asupra societății moderne. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie captivantă care te va conduce să înțelegi mai bine impactul pe care Războiul Civil Angolez îl are asupra mediului nostru și asupra modului nostru de a percepe lumea din jurul nostru.

Războiul Civil Angolez
Parte din Războiul Rece Modificați la Wikidata
Angola
Informații generale
Perioadă1975 – august 2002
LocAngola
RezultatVictorie a MPLA
Beligeranți
MPLA
Cuba
AAF
Uniunea Sovietică
UNITA
FNLA
Africa de Sud
Zaire
Statele Unite
Conducători
Agostinho Neto
José Eduardo dos Santos
Fidel Castro		 Jonas Savimbi †
Holden Roberto
Pierderi
500,000 militanți[1] și sute de mii de civili
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Războiul Civil Angolez a început în Angola după sfârșitul războiului de independență împotriva Portugaliei, în 1975. Războiul a fost prin intermediari (țările rivale fiind SUA, URSS-ul, Iugoslavia, Cuba, Franța și Africa de Sud ș.a.) și s-a iscat între două facțiuni angoleze, foste mișcări anticoloniale de gherilă: comuniștii de la MPLA și anti-comuniștii UNITA. Războiul a durat 27 de ani, din noiembrie 1975 până în august 2002.

Republica Socialistă a României, alături de alte țări cu orientare bolșevică din lume, a venit în ajutorul celor de la MPLA, dând sprijin logistic. Începând cu 1979, România a antrenat gherilele angoleze, până la 1981. La fiecare 3-4 luni, România a trimis două avioane în Angola, fiecare transportând 166 de recruți. Aceștia au fost duși înapoi în Angola după ce și-au încheiat pregătirea paramilitară. Pe lângă pregătirea de gherilă, România a instruit și tineri angolezi ca piloți. În 1979, sub comanda generalului-maior Aurel Niculescu, România a fondat o academie a forțelor aeriane în Angola. În această academie erau în jur de 100 de instructori români, cu aproximativ 500 de soldați români care păzeau baza, care a adăpostit 50 de avioane folosite pentru antrenarea piloților angolezi. Modelele de aeronave utilizate au fost: IAR 826, IAR 836, EL-29, MiG-15 și AN-24. [2] [3] Școala Națională de Aviație Militară "Comandant Bula” din Angola a fost înființată la 11 februarie 1981, la Negage. Unitatea a instruit viitori piloți aerieni, ingineri și ofițeri de Stat Major al forțelor aeriene angoleze. Corpul didactic român a fost înlocuit treptat de angolezi. [4]

Referințe

  1. ^ Madsen, Wayne (). „Report Alleges US Role in Angola Arms-for-Oil Scandal”. CorpWatch. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ United States Congress, Senate, Committee on Finance, Subcommittee on International Trade (). Continuing Presidential Authority to Waive Freedom of Emigration Provisions. U.S. Government Printing Office. p. 372. 
  3. ^ American-African Affairs Association (). Spotlight on Africa, Volumes 16-17. 
  4. ^ Angola Information (). Bulletin, Issues 1-30. 

Legături externe