Radu Paladi

În următorul articol vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Radu Paladi. Îi vom explora originile, evoluția în timp și impactul asupra societății de astăzi. Radu Paladi a fost obiect de interes și studiu de către experți din diverse domenii, generând dezbateri și cercetări care au contribuit la îmbogățirea cunoștințelor în jurul acestei teme. Prin acest articol, ne vom cufunda în diferitele sale aspecte și vom încerca să înțelegem importanța lui în viața noastră de zi cu zi.

Radu Paladi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Storojineț, Storojineț, România Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
Ocupațiepianist
compozitor
dirijor Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Cu violistul George Popovici
Cu basul Gheorghe Crasnaru
La pian
La pian, cu "Corala Danielescu"

Radu Paladi (n. 16 ianuarie 1927, Storojineț, România, astăzi în Ucraina, d. 30 mai 2013, București, România) a fost un compozitor, pianist și dirijor român. A scris muzică cultă de scenă, de film, corală, vocală, de cameră, simfonică, vocal-simfonică și concertantă.

Studii

La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski.[1]

Carieră didactică

Radu Paladi a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.[2]

Activitate artistică

Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A susținut recitaluri camerale în calitate de pianist în România, Spania, Germania și concerte ca solist al propriului Concert pentru pian în primă audiție, cu Orchestra Filarmonică din Iași, apoi cu Orchestra Filarmonică din Botoșani și în înregistrarea acestei lucrări cu Orchestra Națională Radio. Radu Paladi a deținut funcțiile de director și dirijor al Orchestrei filarmonice din Botoșani (1969-1972), a fost conducător a numeroase formații corale de amatori din România, și a fost membru în jurii la concursuri de compoziție, de interpretare corală sau instrumentală.

Creație

Muzică de scenă

  • Pălăria florentină (1957)
  • Sălbatecii (1958)
  • Școala Calomniei (1961)
  • D-ale Carnavalului (1962)

Muzică de film

Muzică corală

  • Peste 200 lucrări pentru cor mixt a cappella, cor cu pian, cor cu orchestră
  • 60 de Colinde pentru cor mixt a cappella, după Culegerile întocmite de Béla Bartok, Sabin Drăgoi, George Breazul, Gheorghe Cucu (1990-1995)
  • 12 Poeme pentru cor mixt a cappella pe versuri de Mihai Eminescu (1988-1992)

Muzică vocală

  • 8 Lieduri pentru soprană și pian
  • 4 Duete pentru soprană, bas-bariton și pian
  • 13 Lieduri pentru bas-bariton și pian

Piese pentru pian solo

  • Suita pentru pian (1949)
  • Temă cu variațiuni (1950)
  • Rondo a capriccio (1954)
  • Preludiu și fugă (1955)
  • Cadență la Concertul pentru pian K.V. 491 în do minor de W.A.Mozart (2011)

Muzică de cameră

  • Cvartet de coarde nr.1 în do minor (1955)
  • Cvintet de suflători (1998)
  • Cvartet de coarde nr.2 (2013)

Muzică simfonică și vocal-simfonică

  • Suita simfonică „Fluierașul fermecat” (1954)
  • Suita simfonică „Sălbatecii” (1958)
  • Suita simfonică „Ciulinii Bărăganului” (1957)
  • Cantata „Dar de Nuntă” (1957)
  • Oratoriul „Eliberării” (1959)
  • Cantata „Poem de slavă” (1964)

Muzică concertantă

  • Concert pentru pian și orchestră în Do major (1989)
  • Concert pentru vioară și orchestră în mi minor (2002)

Discografie

  • Quartetto per archi (prima registrazione mondiale), Quartetto Academica Produtto della DYNAMIC s.r.l. Genova, 1979
  • 2 Colinde: „Dimineața di Crăciunu”, „Colo sus la răsăritu”, Corul Academic Radio, dirijor Aurel Grigoraș UCMR-ADA 1523011 Editura Casa Radio, 2001
  • 2 Colinde, Corul Academic Radio, dirijor Aurel Grigoraș Producător: Editura Muzicală UCMR, 2005
  • De ce nu-mi vii? Corul Academic Radio, în: Antologia Muzicii românești, Creații corale românești nr.1, Producător UCMR-ADA 2A 18481
  • Noapte de vară, Corul Academic Radio, dirijor Aurel Grigoraș, în: Antologia Muzicii românești, Creații corale românești nr.2, Producător UCMR-ADA 031.076050
  • Atât de fragedă, Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia, în: Antologia Muzicii românești, Creații corale românrști nr 9, Producător UCMR-ADA RO9AF125012655
  • 2 Colinde: „Dimineața di Crăciunu”, „Colo sus la răsăritu”, Corul Academic Radio în: Antologia Muzicii românești, Creații corale românești, nr 10. Producător UCMR-ADA RO9AF105012464, 2009
  • String Quartet Nr.1 in C minor, Lupot String Quartet ars sonandi, 2015
  • Streichquartett Nr.1 in C minor, Martfeld Quartett Coviello Classics, 2016 COV 91607 Made in Germany

Tiparituri

  • Suita pentru pian, Editura de Stat, București, 1951
  • Suita pentru pian, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1954
  • Suita pentru pian, Editura Muzicală, București, 1968
  • Suita pentru pian (fragment) în: Rumänische Klavierminiaturen, Leipzig, ed. Peters, 1976
  • Rondo a capriccio, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, 1953.
  • Rondo a capriccio, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1954
  • Cvartet de coarde nr.1, Editura Muzicală, București, 1960
  • Cvartet de coarde nr.1, Editura Muzicală, București, 2017
  • Radu Paladi, Coruri, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1956
  • Radu Paladi, Cântece și Coruri, Editura Muzicalâ a Uniunii Compozitorilor din România, 1967
  • Radu Paladi, Poem de slavă pentru tenor, soliști, cor mixt și orchestră, pe versuri de Corneliu Șerban, Editura Muzicalâ a Uniunii Compozitorilor din România, 1968
  • Radu Paladi, Două piese pentru cor și orchestră, pe versuri de Vlaicu-Bârna, Editura Muzicală, 1975
  • Dar de Nuntă, Cantată pentru cor mixt și orchestră, pe versuri de Ion Serebreanu, Editura Muzicală. 2003
  • Dar de Nuntă, reducție pentru pian, Editura Muzicalâ. 2003
  • 8 Lieduri pentru soprană și pian, Editura Muzicală, București, 2013
  • Concert pentru vioară și orchestră, Editura Muzicală, București, 2014
  • Cvintet de suflători, Editura Muzicală, București, 2014
  • Lieduri și Duete pentru voci grave, medii, înalte și pian, Editura Muzicală, București, 2014
  • Piese pentru pian, Editura Muzicală, București, 2014
  • 12 Poeme pe versuri de Mihai Eminescu, Editura Muzicală, 2014
  • Cvartet de coarde nr.2, Editura Muzicală, București, 2014
  • Concert pentru pian și orchestră, Editura Muzicală, București, 2015

Premii și distincții

  • Premiul I la Concursul național de creație muzicală, București (1951)
  • Premiul I și Medalia de aur la Concursul internațional de creație muzicală, Moscova, pentru Cantata "Dar de nuntă" pentru cor mixt și orchestră (1957)
  • Premiul III la Concursul internațional de creație muzicală, Moscova, pentru Cvartetul de coarde nr. 1 (1957)
  • Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1974, 1976, 1978, 1979, 1981, 1984, 1986, 1987, 1988, 1993, 1996)
  • Premiul Academiei Române (1980)
  • Premiul de Excelență al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (2002)
  • Marele premiu pentru întreaga activitate decernat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor (2007)

Decorații

  • Ordinul Muncii clasa a III-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[3]
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (12 septembrie 1968) „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”[4]
  • Ordinul 23 August (1979)
  • Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[5]

Note

  1. ^ Cosma, Viorel: Muzicieni români, Lexicon, Ed. Muzicală, 1970
  2. ^ Cosma, Viorel: Muzicieni români, Lexicon, Ed. Muzicală, 1970
  3. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 190.
  4. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1178.
  5. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 32.

Bibliografie

  • Cosma, Viorel: Muzicieni români, Lexicon, Ed. Muzicală, 1970
  • Popovici, Doru: Radu Paladi, Poeme corale pe versuri de Mihai Eminescu, revista Muzica 6, nr. 3, 1995
  • Popovici, Doru: Radu Paladi, Colindele pentru cor a cappella, revista Muzica 8, nr. 1
  • Zbarcea, Veronica: Radu Paladi, Spiritul compozitorului, revista Radio România nr. 259, 14 ianuarie 2002
  • Codreanu, Petre: Radu Paladi, Concertul pentru vioară și orchestră, programul Filarmonicii George Enescu, 15 februarie 2007
  • Scurtulescu, Dan: Radu Paladi, din nou, revista Actualitatea muzicală nr. 4, aprilie 2007
  • Manea, Carmen: Concertul pentru pian de Radu Paladi, revista Modele umane și repere profesionale, Colecția AkadeMusica nr. 4, Ed. UNMB, 2012
  • Alexandrescu, Ozana: Radu Paladi, Concert pentru pian și orchestră, programul Filarmonicii George Enescu, 24 ianuarie 2013
  • Alexandrescu, Ozana: ” Radu Paladi, Concert pentru vioară și orchestră”, programul Filarmonicii George Enescu, 8 decembrie 2016
  • Dediu, Dan: Radu Paladi - o evocare, revista Actualitatea muzicală nr. 6, iunie 2013.
  • Stabler, Marcus: Recenzie la C.D. Martfeld Quartett, revista ”Fono Forum”, 09/2016, pag. 57.
  • Kneipel, Eberhard: Recenzie la C.D. Martfeld Quartett, revista ”das Orchester” nr.12,2016, pag.72.

Legături externe

Materiale media legate de Radu Paladi la Wikimedia Commons