În articolul de astăzi, dorim să explorăm subiectul Raklitza und Teiche bei Rietschen în profunzime. De-a lungul istoriei, Raklitza und Teiche bei Rietschen a jucat un rol fundamental în diverse domenii, de la politică la știință, cultură și artă. Este un subiect care a generat dezbateri și controverse, dar a fost și o sursă de inspirație și inovație. În acest articol, vom analiza diferitele aspecte legate de Raklitza und Teiche bei Rietschen, de la origini până la impactul său asupra societății actuale. Cu interviuri cu experți, cercetări recente și reflecții personale, ne vom adânci în lumea interesantă a Raklitza und Teiche bei Rietschen pentru a înțelege mai bine relevanța și influența sa în lumea contemporană. Nu ratați acest tur fascinant al Raklitza und Teiche bei Rietschen!
Raklitza und Teiche bei Rietschen | |
![]() | |
Poziția | Rietschen![]() |
---|---|
Coordonate | 51°24′21″N 14°47′09″E / 51.405706°N 14.785929°E |
Suprafață | 339 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4554301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Raklitza und Teiche bei Rietschen este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 339 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Raklitza und Teiche bei Rietschen este situat la coordonatele 51°24′16″N 14°47′02″E / 51.4044°N 14.7839°E.
Situl Raklitza und Teiche bei Rietschen a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 7 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]