Raluca Zamfirescu
În lumea de astăzi, Raluca Zamfirescu este un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. De ani de zile, Raluca Zamfirescu a captat atenția experților și entuziaștilor din diferite domenii, care au căutat să înțeleagă și să analizeze implicațiile sale în societate. De la origini și până la impactul său asupra prezentului, Raluca Zamfirescu a făcut obiectul unor dezbateri și reflecții care au îmbogățit cunoștințele despre acest fenomen. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Raluca Zamfirescu, evoluția sa în timp și importanța sa în contextul actual. Printr-o analiză profundă și detaliată, vom căuta să lămurim diversele aspecte care fac din Raluca Zamfirescu un subiect demn de studiu și discuție.
| Raluca Zamfirescu | |
 Raluca Zamfirescu și Pușa Preda | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  București, România |
| Decedată | (84 de ani) București, România |
| Părinți | George Mihail Zamfirescu |
| Căsătorită cu | Ion Cojar |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Serviciul Credincios” | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Raluca Zamfirescu (n. , București, România – d. , București, România[2]) a fost o actriță română, fiica scriitorului George Mihail Zamfirescu și soția profesorului Ion Cojar.[3]
Biografie
Absolventă a Conservatorului de Artă Teatrală și a Facultății de Litere și Filosofie, Raluca Zamfirescu a jucat în numeroase spectacole, multe în regia soțului său, Ion Cojar, printre care: „Trei surori“, „O batistă în Dunăre“, „Gaițele“, „Domnișoara Nastasia“ și „Idolul și Ion Anapoda“ (ultimele două, pe texte ale tatălui său)[4]. A fost timp de 60 de ani actrița Teatrului Național din București[4].
Filmografie
- Cu mâinile curate (1972)
- Constantin Brâncoveanu (1974)
- Mînia (1978)
- Vis de ianuarie (1979) – țărancă
- Stop cadru la masă (1980)
- Concurs (1982)
- Năpasta (1982)
- Întunecare (1986)
- Cuibul de viespi (1987) – Lena
- Moromeții (1987)
- Bătălia din umbra (1988)
- Cuscrele (2005) - Paraschiva
- Păcatele Evei (2005) – Olimpia
Teatru
- Teatrul Național București[5]
- Bunica lui Georgică - Complexul România de Mihaela Michailov, regia Alexandra Badea, 2008
- Sarita Mirtle - Așteptând la Arlechin de Noel Coward, regia Ion Cojar, 2002
- Mătușa Anghelina - Tărâmul celălalt de Dușan Kovacevic, regia Horea Popescu, 2002
- Anfisa - Trei surori de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovski, 2002
- Marta - O batistă în Dunăre de Dumitru Radu Popescu, regia Ion Cojar, 1997
- O Vetă - Căruța cu paiațe de Mircea Ștefănescu, regia Mihai Berechet, 1978, 1980
- Ambra - Trei pe o bancă de Aldo Nicolai, regia Lia Niculescu, 1978
- Lena - Gaițele de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, 1977
- Cuconita Quaquer - Zoo sau asasinul filantrop de Jean Bruller (Vercors), regia Mihai Berechet, 1976
- Anita - Destine de Regine Weicker, regia Ion Cojar, 1976
- Efimița - Năpasta; Conu Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, regia Ion Cojar, 1974
- Jessie - Prizonierul din Manhattan de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973
- Domnișoara Aurica - Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu, regia Sanda Manu, 1971
- Domnișoara Nastasia, Luca Lacrimă - Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, 1964
- Dolly - Ana Karenina de Lev Tolstoi, regia Moni Ghelerter, 1961
- Nora - Învierea de Lev Tolstoi, regia Val Mugur, 1960
- Mela - Moralitatea doamnei Dulska de Gabriela Zapolska, regia Sică Alexandrescu, 1958
- Vania - Steaguri pe turnuri de A.S. Makarenco, regia Ion Cojar, 1957
- Hum Nian - Cupa răsturnată de Si-Pu Van, regia Traian Nițescu, 1956
- Nușa Bodnariuc - Îndrăgostiții de Maria Banuș, regia Alexandru Finți, 1954
- Frosa - Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu
- Abigail Churchill - Paharul cu apă de Eugene Scribe, regia Nicolae Massim, 1948
- Choreută - Ifigenia în Aulida de Euripide, regia Gabriel Negry, 1946
- Ciufulici - Ciufulici, autor și regia Silviu George, 1946
- Margareta - Faust de Johann Wolfgang von Goethe
- Steaua fără nume de Mihail Sebastian
- Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian
- Brândușa - Brieux
- Poil de carotte după Jules Renard
- Teatrul Maria Filotti, Brăila
- 1945 - 1947
- Teatrul Muncă și Lumină „Victor Ion Popa"
- 1943 - 1945
- Teatru radiofonic
- Julieta - Romeo și Julieta de William Shakespeare
- Ofelia - Hamlet de William Shakespeare
Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Raluca Zamfirescu la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[6]
Note
- ^ „Raluca Zamfirescu”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ „Actrița Raluca Zamfirescu a încetat din viață”. Mediafax.ro. Accesat în .
- ^ Țarălungă, Ecaterina (2011). Enciclopedia identității românești. Personalităţi. p.841
- ^ a b S-a stins actrița Raluca Zamfirescu, 22 decembrie 2008, evz.ro, accesat la 10 decembrie 2011
- ^ „Raluca Zamfirescu - Teatrul Național București”. www.tnb.ro. Accesat în .
- ^ Decretul nr. 977 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decorații naționale, text publicat în Monitorul Oficial nr. 911 din 14 decembrie 2002.
Legături externe
Interviuri
- "Tata e minunea vieții mele", 27 iulie 2009, Monica Andronescu, Jurnalul Național