În lumea de astăzi, Revistă de literatură de consum este o temă recurentă care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în cultura populară sau a influenței sale în domeniul profesional, Revistă de literatură de consum a devenit un punct constant de discuție. De la origini și până în prezent, Revistă de literatură de consum și-a pus amprenta asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, generând opinii contradictorii și dezbateri pasionale. În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Revistă de literatură de consum și vom analiza cele mai relevante aspecte ale acestuia, căutând să înțelegem importanța acestuia și posibilele sale implicații pentru viitor.
Revistele de literatură de consum (numite uneori reviste pulp, după termenul din engleză, pulp magazines) se referă la revistele ieftine de ficțiune publicate din 1896 până în anii 1950, în special în Statele Unite ale Americii. O astfel de revistă avea de obicei 128 de pagini și era tipărită pe hârtie ieftină, cu margini zdrențuite.
Argosy este prima revistă[1] americană de literatură de consum (1882-1978)[2][3] care a publicat, printre alte genuri, și literatură științifico-fantastică, ca de exemplu Claimed sau Citadel of Fear, ambele de Francis Stevens (pseudonimul lui Gertrude Barrows Bennett) în 1918.[4][5]
În 1919 a apărut revista americană de literatură de consum The Thrill Book, care a publicat și scrieri științifico-fantastice. Cele mai notabile creații de acest gen, care au fost publicate în paginile revistei, sunt povestirile lui Murray Leinster sau romanul The Heads of Cerberus de Francis Stevens. Romanul lui Stevens reprezintă una dintre cele mai vechi istorii alternative.[6][7]
Politica editorială a acestor reviste (Thrill Book, Weird Tales) era orientată însă spre povestiri de ficțiune ciudată și ocultă[8] și mai puțin spre povestiri SF.[9] Dezvoltarea publicațiilor științifico-fantastice americane a început în 1926, odată cu fondarea de către Hugo Gernsback a revistei Amazing Stories, care a fost dedicată exclusiv povestirilor științifico-fantastice. Anterior apăruseră reviste dedicate științifico-fantasticului în Suedia și în Germania (Der Orchideengarten),[10][11][12] dar Amazing Stories a fost prima revistă în limba engleză cu orientare exclusivă către genul științifico-fantastic. Gernsback a încurajat publicarea unor povestiri bazate pe realism științific pentru a-și educa cititorii, dar, cu toate acestea, au apărut numeroase povestiri incitante, bazate în mică măsură pe realitate. Între 1928 și 1934 Amazing Stories a apărut însoțită de suplimentul Amazing Stories Quarterly (lansat tot de Hugo Gernsback).[13] În 1929, după ce a pierdut controlul asupra revistei Amazing Stories din cauza problemelor financiare, Hugo Gernsback a fondat revista americană Wonder Stories. În ianuarie 1930 a apărut primul număr al revistei americane Astounding Stories, care a devenit cea mai longevivă publicație de acest gen.[14][15]
În 18 martie 1923 a apărut revista americană Povestiri ciudate (Weird Tales, fondată de J. C. Henneberger și J. M. Lansinger în 1922), dar aceasta s-a axat pe literatură de groază și fantezie.[16] După apariția revistei Amazing Stories, Weird Tales a început să publice povestiri științifico-fantastice scrise de Edmond Hamilton; scriitorul a scris apoi doar povestiri fantastice, iar creațiile literare din subgenul operă spațială (pe care l-a creat împreună cu E. E. Smith)[17] le-a publicat în altă parte (de exemplu în Wonder Stories).[18][19][20]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, penuria de hârtie a dus la o creștere constantă a costurilor, iar cea mai mare parte a revistelor de literatură de consum au fost închise sau au fost publicate în format mic (digest size).[21]
Unii scriitori care au publicat în reviste de literatură de consum: