În acest articol vom explora Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied și impactul său în diferite domenii. Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. De-a lungul timpului, Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied a generat un mare interes și a făcut obiectul discuțiilor în diverse domenii, de la știință până la cultura populară. În acest sens, este relevant să examinăm influența Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied în societate, precum și evoluția sa de-a lungul anilor. Prin acest articol, vom căuta să facem lumină asupra acestui subiect și să oferim o imagine detaliată a implicațiilor sale în lumea de astăzi.
Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 50°32′43″N 7°18′07″E / 50.545316°N 7.301894°E |
Suprafață | 768 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE5510302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 767 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied este situat la coordonatele 50°32′12″N 7°17′25″E / 50.5367°N 7.2903°E.
Situl Rheinhänge zwischen Unkel und Neuwied a fost declarat sit de importanță comunitară în mai 2004 pentru a proteja 1 specie de plante și 3 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2005[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 14 habitate naturale: Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]