În lumea de astăzi, Rheinniederung Ludwigshafen-Worms a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un număr mare de oameni. De la descoperirea sa și până astăzi, Rheinniederung Ludwigshafen-Worms a făcut obiectul multiplelor studii, dezbateri și progrese științifice care au contribuit la extinderea cunoștințelor noastre pe această temă. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Rheinniederung Ludwigshafen-Worms, analizând impactul acestuia asupra societății, evoluția sa în timp și posibilele implicații pe care le are pentru viitor. Printr-o perspectivă multidisciplinară, vom căuta să înțelegem în profunzime tot ceea ce Rheinniederung Ludwigshafen-Worms are de oferit și modul în care influența sa se extinde în diferite zone ale vieții noastre de zi cu zi.
Rheinniederung Ludwigshafen-Worms | |
![]() | |
Poziția | Bobenheim-Roxheim![]() |
---|---|
Coordonate | 49°35′36″N 8°23′41″E / 49.593404°N 8.394725°E |
Suprafață | 379 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE6416301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Rheinniederung Ludwigshafen-Worms este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 379 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Rheinniederung Ludwigshafen-Worms este situat la coordonatele 49°35′23″N 8°23′34″E / 49.5897°N 8.3928°E.
Situl Rheinniederung Ludwigshafen-Worms a fost declarat sit de importanță comunitară în mai 2004 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în octombrie 2005[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 9 habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p., Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]