Robert al II-lea de Artois

Acest articol va aborda subiectul Robert al II-lea de Artois, care a generat un mare interes și controversă în ultima vreme. Robert al II-lea de Artois este un subiect care a captat atenția experților, a cadrelor universitare și a publicului larg, datorită relevanței și impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Prin analiză detaliată, vor fi explorate implicațiile, provocările și posibilele soluții legate de Robert al II-lea de Artois, cu scopul de a oferi o perspectivă completă și echilibrată asupra acestui subiect. În plus, vor fi prezentate diferite puncte de vedere și discuții care au apărut în jurul Robert al II-lea de Artois, pentru a oferi cititorului o viziune amplă și îmbogățitoare asupra acestui subiect.

Robert al II-lea de Artois
Date personale
Născutseptembrie 1250 Modificați la Wikidata
Mansoura⁠(d), Sultanatul Mameluc Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Kortrijk, Flandra, Belgia Modificați la Wikidata
Înmormântatabbaye de Maubuisson] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiucis în luptă Modificați la Wikidata
PărințiRobert I de Artois
Matilda de Artois Modificați la Wikidata
Frați și suroriBianca de Artois
Guy IV de Saint-Pol​
Ugo al II-lea de Blois
Jacques Ier de Châtillon] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAmicia de Courtenay (din )
Agnes of Dampierre] (din )
Marguerite d'Avesnes] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiMahaut d'Artois]
Philippe d'Artois​ Modificați la Wikidata
OcupațieRegent
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Robert al II-lea, Conte de Artois

Robert al II-lea (n. septembrie 1250 – d. 11 iulie 1302) a fost conte de Artois.

Viața

Robert a fost fiul postum și moștenitorul contelui Robert I de Artois cu Matilda de Brabant.[1] Totodată, Robert era nepot de frate al regelui Ludovic al IX-lea al Franței.[2]

Blazonul conților de Artois.

Soldat experimentat, Robert a luat parte la Cruciada aragoneză și a încercat să incadeze Sicilia în 1287.[3] De asemenea, el a înfrânt pe flamanzi în 1297 în bătălia de la Furnes.[4] El a fost încă o dată trimis în Flandra în iulie 1302, unde a început să devasteze teritoriul și a încercat să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să dea lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte din rezervele sale pentru un nou atac în încercarea de a întoarce soarta luptei, însă a fost doborât de către infanteria flamandă.[5]

În 1288 Robert a început lucrările la un mare parc la Hesdin. Acesta conținea o menajerie, crescătorii de păsări, heleștee, livezi, o grădină împrejmuită și locuri pentru turniruri.[6][7]

Familia

În 1262, în Paris a avut loc căsătoria lui Robert cu Amicia de Courtenay (n. 1250–d. 1275), fiică a seniorului Petru de Conches, strănepot al regelui Ludovic al VI-lea al Franței cu Perronelle de Joigny.

Ei au avut trei copii:

  • Mahaut (n. 1268–d. 1329), succesoare la conducerea comitatului de Artois
  • Filip (n. 1269–d. 1298)
  • Robert (n. 1271, decedat de tânăr)

După moartea Amiciei, Robert s-a recăsătorit în două rânduri: mai întâi, în 1277, cu Agnes de Dampierre (n. 1237–d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.

Note

  1. ^ Leese, Thelma Anna, Blood royal: issue of the kings and queens of medieval England, 1066-1399, Heritage Books Inc., 2007, p. 197.
  2. ^ Jordan, William Chester. „Count Robert's "Pet" Wolf” (PDF). Accesat în . 
  3. ^ Housley, Norman, The later Crusades, 1274-1580: from Lyons to Alcazar, Oxford University Press, 1992, p. 204.
  4. ^ Funck-Brentano, Fr., The Middle Ages, (WILLIAM HEINEMAW LTI), p. 375.
  5. ^ Dunbabin, Jean, A hound of God: Pierre de la Palud and the fourteenth-century church, Oxford University Press, 1991, p. 178.
  6. ^ Landsberg, Sylvia (). The Medieval Garden. New York: Thames and Hudson. p. 22. 
  7. ^ Macdougall, Elisabeth B. Medieval Gardens. Google Books. Accesat în . 

Surse

  • Dunbabin, Jean, A hound of God: Pierre de la Palud and the fourteenth-century church, Oxford University Press, 1991.
  • Funck-Brentano, Fr., The Middle Ages, WILLIAM HEINEMAW LTI.
  • Housley, Norman, The later Crusades, 1274-1580: from Lyons to Alcazar, Oxford University Press, 1992.
  • Leese, Thelma Anna, Blood royal: issue of the kings and queens of medieval England, 1066-1399, Heritage Books Inc., 2007.

Legături externe