Astăzi, Rossert-Hainkopf-Dachsbau este un subiect care a căpătat o mare relevanță în diferite zone ale societății. Din politică, economie, cultură, știință și tehnologie, Rossert-Hainkopf-Dachsbau a generat un impact semnificativ asupra modului în care oamenii interacționează și se relaționează cu mediul lor. Odată cu progresul globalizării și dezvoltarea tehnologiilor informaționale, Rossert-Hainkopf-Dachsbau a devenit o problemă centrală care pune provocări și oportunități pentru toți actorii implicați. În acest articol, vom explora diferitele dimensiuni și aspecte legate de Rossert-Hainkopf-Dachsbau, analizând importanța și repercusiunile acestuia în societatea actuală.
Rossert-Hainkopf-Dachsbau | |
![]() | |
Poziția | Kelkheim![]() |
---|---|
Coordonate | 50°09′48″N 8°23′24″E / 50.1632°N 8.3899°E |
Suprafață | 118,28 ha[1] ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE5816301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Rossert-Hainkopf-Dachsbau este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 118,28 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Rossert-Hainkopf-Dachsbau este situat la coordonatele 50°09′45″N 8°23′27″E / 50.1625°N 8.3908°E.
Situl Rossert-Hainkopf-Dachsbau a fost declarat sit de importanță comunitară în aprilie 1999 pentru a proteja 4 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în martie 2008[2].[3][4]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 10 habitate naturale: Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate[3] de păsări (4): mierla de apă (Cinclus cinclus), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio).
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 13 specii de plante.[3]
|title=
(ajutor)