În lumea de astăzi, Roza-vânturilor a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru societate în general. Fie datorită impactului său asupra istoriei, influenței asupra culturii populare, importanței sale în domeniul științific, fie din orice alt motiv, Roza-vânturilor continuă să fie un subiect care captează atenția și curiozitatea oamenilor. Din acest motiv, este esențial să explorezi și să înțelegi pe deplin toate aspectele legate de Roza-vânturilor, pentru a-i aprecia adevărata valoare și semnificația în contextul actual. În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Roza-vânturilor, explorând istoria, dezvoltarea, impactul și relevanța sa în societatea modernă.
Roza-vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu.[1][2][3]
La sistematizarea și construirea centrelor populate se ține cont de direcția vântului. Deoarece direcția vântului se schimbă des, este important să se cunoască direcția ce predomină într-o localitate. Cu acest scop se fac observări asupra direcției tuturor vânturilor, în cursul anului și pe baza datelor obișnuite se construiește graficul denumit Roza-vânturilor. Roza frecvenței vânturilor e o reprezentare grafică a repetării predominante a direcției vânturilor după carturi (părțile lumii), într-o perioadă concretă de timp (de regulă, o lună, un sezon, un an) sau pentru câțiva ani. Pentru formarea rozei frecvenței vânturilor trebuie însumat numărul tuturor cazurilor de vânt și timp liniștit în decursul unei perioade. Suma obținută se ia ca 100%, iar numărul de cazuri de vânt din fiecare cart și timp liniștit se calculează în procente, după care se construiește o diagramă. Pentru aceasta din centru se trag 8 linii care înseamnă 8 carturi. (S, N, NE, NV, E, V,-S, SE).[4]
Al doilea sens al termenului roza-vânturilor, este cel de reprezentare grafică, în formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția către care se îndreaptă acul magnetic al busolei.[2] În navigație, indicatoarele busolei cresc în sens orar în jurul rozei-vânturilor, pornind cu 0° în partea de sus a rozei. Direcția predominantă a vântului se exprimă în grade ale rozei-vânturilor (Nord = 0°, Est = 90°, Sud = 180° și Vest = 270°)[5].
A 32-a parte din roza-vânturilor, adică 11¼ grade, reprezentând unghiul dintre direcțiile intercardinale, se numește cart[2]. Cartul, ca diviziune unghiulară egală cu 11°15', care reprezintă a 32 parte din cerc, se utilizează în navigație pentru a defini cu aproximație direcția spre care se află un obiect, direcția din care bate vîntul etc, față de prova sau traversul navei. La navele cu vele, navigația se efectua pe baza carturilor, în care scop ele erau indicate pe roza compasului și aveau ca origine de contare direcția nord.[6]
Unitatea de măsură pentru unghiuri egale cu a treizeci și doua parte din orizontul vizibil se numește rumb[7].
Roza-vânturilor, constând din două cercuri concentrice gradate de la 0° la 360°, este imprimată din loc în loc pe hărțile marine de navigație (încă din vremea portulanelor), cu ajutorul cărora se trasează pe hartă drumurile și relevmentele adevărate, în lipsa echerelor gradate.[6]
Deoarece pe direcția de mișcare a vântului se produce poluarea cea mai intensă, unii autori au conceput o "roză a poluanților", derivată din roza vânturilor, care are brațele cele mai mari pe direcția opusă direcției dominante a vânturilor, pentru că poluanții se deplasează cu o frecvență corespunzătoare acestei roze.[8] Concentrațiile medii de poluanți se vor calcula utilizând modelul climatologic de dispersie. Ele vor avea valorile cele mai mari în direcția opusă celei dominante de la roza vânturilor, adică în direcția unde vor bate vânturile cu frecventele cele mai mari de apariție.[9]