Astăzi, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui SN 1572. Acest subiect a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție de-a lungul istoriei, impactând diferite aspecte ale societății. De la apariția sa, SN 1572 a declanșat o serie de transformări semnificative în domeniul _var2, generând atât admirație, cât și controverse. Prin acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte legate de SN 1572, de la origine până la impactul actual, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
Supernova SN 1572 | |
![]() Rămășițe ale supernovei SN 1572 | |
Data observării (Epoca ?) | |
---|---|
Tip supernovă | tip Ia[1] |
Tip rămășiță | Nebuloasă |
Galaxie | Calea Lactee |
Constelație | Cassiopeia |
Ascensie dreaptă | 0h 25.3m |
Declinație | +64° 09′ |
Coordonate galactice | G.120.1+1.4 |
Data descoperirii | noiembrie 1572 |
Vârful magnitudinii (V) | -4 |
Distanță | între 8.000 și 9.800 ani-lumină |
Caracteristici fizice | |
Precursor | Necunoscut |
Tip precursor | Necunoscut |
Coloare (B-V) | Necunoscută |
Modifică text ![]() |
SN 1572 (alte denumiri Supernova lui Tycho sau Nova lui Tycho), „B Cassiopeiae” (B Cas) sau 3C 10 a fost o supernovă de tip Ia[1], în constelația Cassiopeia, una din aproximativ cele opt supernove vizibile cu ochiul liber și înregistrate în documente istorice. Ea a apărut la începutul lunii noiembrie 1572 și a fost descoperită independent de mai multe persoane[2].
Rămășița supernovei a fost găsită în anii 1960 sub forma unei nebuloase slabe. Supernova era probabil de tip Ia, o pitică albă care a crescut prin capturarea de materie provenind de la o altă stea companion, până la atingerea limitei Chandrasekhar și a sfârșit prin a exploda. Supernovele de tip I nu conduc la formarea de nebuloase spectaculoase așa cum sunt urmașele supernovelor de tip II, ceea ce explică faptul că rămășița acestei supernove a rămas mult timp de negăsit.
În octombrie 2004, un articol din revista Nature raporta descoperirea unei stele de tip spectral G2 în nebuloasă, un tip similar celui al Soarelui. Această stea este probabil companionul care a furnizat piticii albe masa necesară producerii exploziei. SN 1572 este asociată sursei radio SNR G120.1+1.4. Diametrul aparent al nebuloasei (al rămășiței supernovei) este de 3,7 minute de arc și este situată la 2,5 - 3 kpc (aproximativ 8.000 - 9.800 de ani-lumină[3]de Sistemul nostru Solar.