Sarisă

În lumea de astăzi, Sarisă a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg al societății. De la apariția sa, Sarisă a captat atenția cadrelor universitare, a cercetătorilor, a profesioniștilor și a publicului larg datorită impactului său semnificativ în diverse domenii. De-a lungul timpului, Sarisă a evoluat și a generat nesfârșite dezbateri, analize și reflecții care caută să înțeleagă implicațiile și consecințele sale. În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Sarisă, examinând numeroasele sale fațete și aprofundând în importanța sa în contextul actual.

Sarisă
Tip Lance
Loc de origine Macedonia de Nord Macedonia
Istoric operațional
În uz Antichitate
Folosit de Alexandru cel Mare, Filip al II-lea
Războaie Cucerirea Persiei
Istoric producție
Proiectant Filip al II-lea
Date generale
Lungime 5-6 metri
Lățime 3 cm
Înălțime 3 cm
Diametru 2 cm
Tip lamă tăioasă
Teacă fără
Tip vârf fier
Tip mâner lemn
Modifică text Consultați documentația formatului
Un grup de soldaţi macedoneni echipaţi cu sarise. Se pot vedea rânduri de soldaţi care folosesc sarisa înainte, iar restul fac un fel de acoperiş

Sarisa a fost tipul de lance folosită de Alexandru Macedon în cucerirea Persiei lui Darius al III-lea. Sarisele aveau între 4 și 7 metri lungime, designul lor fiind același cu orice lance, doar lungimea fiind diferită, ceea ce avantaja pe cel care o folosea prin că soldații lui erau mai eficienți: începând cu primul rând, încă cele mai apropiate 3 puteau folosi ca și armă sarisa, iar ceilalți mai îndepărtați o foloseau ca mijloc de apărare: ele, în număr mare, reduc cu 80% numărul de săgeți ce lovesc ținta.

În timpul marșurilor sarisa era aproape inutilă și chiar stânjenitoare. De aceea era divizată în două părți, iar înainte de bătălie era reunită.

Invenția sarisei este atribuită, în mod tradițional, lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare.

Bibliografie