Astăzi, Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde este un subiect care captează atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului său asupra societății actuale sau a importanței sale în viața de zi cu zi, Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde a reușit să ocupe un loc proeminent în diferite domenii ale vieții. De la apariție, Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde a stârnit interesul cercetătorilor, experților și curioșilor, care au dedicat timp și efort înțelegerii și analizării implicațiilor sale. În acest articol, vom explora în detaliu Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde și semnificația lui în lumea de astăzi, oferind o viziune globală și detaliată a acestui subiect care a reușit să depășească granițele și culturile.
Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°23′53″N 14°36′01″E / 51.397961°N 14.600323°E |
Suprafață | 244 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4553301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 244 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde este situat la coordonatele 51°23′45″N 14°36′50″E / 51.3958°N 14.6139°E.
Situl Schwarzer Schöps unterhalb Reichwalde a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 6 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 7 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]