Schweriner Außensee und angrenzende Wälder und Moore este un subiect care a stârnit un mare interes în ultimii ani, deoarece impactul său acoperă diferite zone ale societății. De la apariție, a devenit un subiect de dezbatere, cercetare și reflecție, generând opinii contradictorii și îmbogățind cunoștințele în jurul său. În acest articol, vom explora diferitele aspecte din jurul lui Schweriner Außensee und angrenzende Wälder und Moore, explorând istoria, evoluția și impactul său astăzi. Vom analiza diferite perspective, dovezi și argumente pentru a înțelege pe deplin acest fenomen care a captat atenția atâtor oameni din întreaga lume.
Schweriner Außensee und angrenzende Wälder und Moore | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 53°43′37″N 11°28′05″E / 53.727°N 11.4681°E |
Suprafață | 4.420 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE2234304 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Schweriner Außensee und angrenzende Wälder und Moore este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 4.420 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Schweriner Außensee und angrenzende Wälder und Moore este situat la coordonatele 53°43′49″N 11°28′03″E / 53.7303°N 11.4675°E.
Situl Schweriner Außensee und angrenzende Wälder und Moore a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 1999 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în august 2016[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 15 habitate naturale: Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]