Sector economic

În lumea de astăzi, Sector economic este un subiect care trezește un mare interes și dezbatere în societate. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii populare, Sector economic a captat atenția experților și a publicului larg. Pe măsură ce tehnologia avansează și tendințele se schimbă, Sector economic a devenit un subiect fierbinte care nu încetează să genereze titluri în mass-media. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Sector economic, evoluția sa în timp și relevanța sa în lumea contemporană.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Sectoarele economice reprezintă o clasificare clasică a activității economice ale unui stat (sau teritoriu) care împarte economia în trei sectoare:[1]

  • Sectorul primar: se ocupă cu extragerea și producția de materii prime, precum porumbul, cărbunele, lemnul sau fierul. Minerii, agricultorii și pescarii sunt lucrători în sectorul primar.
  • Sectorul secundar: se ocupă cu transformarea materiilor prime și intermediare în produse finite, de exemplu, oțelul în automobile sau textilele în îmbrăcăminte. Constructorii și croitorii își desfășoară activitatea în sectorul secundar.
  • Sectorul terțiar: se ocupă cu furnizarea de servicii către consumatori și afaceri, cum ar fi servicii de îngrijire a copiilor, cinematografe sau servicii bancare. Comercianții și contabilii activează în sectorul terțiar.

În secolul al XXI-lea, începe a se face distingerea că, dintre acele servicii clasificate inițial ca terțiare, unele pot fi disjunse ca parte a unui nou sector; cuaternar (de exemplu, activitățile legate de cercetare). În unele studii făcute asupra acestui subiect se menționează chiar și un al cincilea sector (quinario), dar definiția oscilează între aceea de al considera ca servicii ale sectoarelor celor mai concentrate ale economiei și cele de administrare (de management de nivel înalt, de exemplu) și, pe de altă parte, conectându-l cu economia domestică și cu reproducerea forței de muncă.[2]

Astfel, în ultimii ani, avându-se în vedere și faptul că prin activitatea sa nu are doar incidență politică, ci, că de asemenea provoacă o creștere a volumului economic, câștigă relevanță acea parte a celui de-al treilea sector, care este formată din ansamblul întrețesutelor entități asociative (organizații non-guvernamentale).

Teoriile economice divizează sectoarele economice în industrii specifice.

Sectoare de ocupare a forței de muncă.

Sectoarele cele mai strict economice se sub-divid în funcție de diverse criterii: Cele patru sectoare de producție care sunt, de asemenea, numite sectoare de ocupare (a forțelor de muncă), care, la rândul lor, pot fi subdivizate în sectoare parțiale, pe domenii de activitate:

Alte clasificări

  • Cele trei sectoare care fac referință la proprietatea asupra mijloacelor de producție:
    • sectorul privat (proprietate privată)
    • sectorul public (proprietate mixtă)
    • sectorul terțiar, cunoscut de asemenea sub numele de economia socială sau de sector cooperativist.
    • sectorul cuaternar este o parte a economiei care se bazează pe cunoaștere (pe știință) și care cuprinde servicii imposibil de mecanizat (precum generarea și inter-schimbarea de informație, tehnologia informației, consultanta, planificarea financiara, educația, cercetarea si dezvoltarea, etc.
  • Un sector este împărțit în sub-sectoare.
  • Un sub-sector este împărțit în ramuri de activitate.
  • Într-o ramura de activitate există diverse activități.
  • EXEMPLU: măcelarie:
    • SECTOR: comercial.
    • SUB-SECTOR: comerț cu amănuntul.
    • RAMURA DE ACTIVITATE: comerț cu amănuntul de produse perisabile.
    • ACTIVITATE: vânzare de produse de măcelărie

ISIC

La nivel internațional, utilizând Clasificarea Internațională Standard aIndustriale (abreviere: ISIC) al organizației Națiunilor Unite.

Pe ea se bazează adaptări, cum este cazul clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea Europeană (NACE).

Corespondența între clasificarea sectoarelor și ISIC:[3]

TEORIA PRACTICA
SECTORUL SECȚIUNEA
SUB-sectorul DIVIZIA
RAMURA DE ACTIVITATE GRUP
ACTIVITATE CLASA

Note

  1. ^ Zoltan Kenessey. „The Primary, Secondary, Tertiary and Quaternary Sectors of the Economy” (PDF). The Review of Income and Wealth. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Regarding the terminology itself Clark informs that "the term tertiary industries was originated by Professor A. G. B. Fisher in New Zealand, and became widely known through the publication of his book, The Clash of Progress and Security, in 1935. It took its origin from the titles current in Australia and New Zealand of 'primary industry' for agriculture, grazing, trapping, forestry, fishing and mining, and 'secondary industry' for manufacture. In Australia and New Zealand these terms are not only used in statistical reference books but are widely current in popular discussion. The phrase 'tertiary industries' therefore immediately carries, in these countries, a suggestion of those excluded by the official definition of 'secondary industries." 
  2. ^ Matt Rosenberg. „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |editorial= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor); Parametru necunoscut |fechaacceso= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |fecha= ignorat (posibil, |date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |título= ignorat (posibil, |title=?) (ajutor)
  3. ^ http://proyectoempresarial.files.wordpress.com/2009/11/08-fase-2-sector-y-competencia.pdf

Legături externe