În lumea de astăzi, Selketal und Bergwiesen bei Stiege a devenit un subiect de mare relevanță și interes. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau pur și simplu a importanței sale în viața de zi cu zi, Selketal und Bergwiesen bei Stiege a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Este un subiect care a generat dezbateri, controverse și reflecție și a inspirat indivizii și comunitățile să ia măsuri. În acest articol, vom explora în profunzime semnificația și importanța lui Selketal und Bergwiesen bei Stiege, precum și influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții.fromJson=make me un lung paragraf introductiv generic la un articol dintr-un articol
Selketal und Bergwiesen bei Stiege | |
Poziția | Oberharz am Brocken![]() |
---|---|
Coordonate | 51°39′05″N 11°04′11″E / 51.651438°N 11.06963°E |
Suprafață | 4.522 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4332302 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Selketal und Bergwiesen bei Stiege este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 4.522 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Selketal und Bergwiesen bei Stiege este situat la coordonatele 51°40′17″N 11°10′46″E / 51.6714°N 11.1794°E.
Situl Selketal und Bergwiesen bei Stiege a fost declarat sit de importanță comunitară în octombrie 2000 pentru a proteja 9 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2018[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 21 de habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști stepice subpanonice, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Grohotișuri silicioase medio-europene, la altitudine înaltă, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 21 de specii de plante, 6 specii de amfibieni, 14 specii de mamifere, 10 specii de nevertebrate, 5 specii de pești, 5 specii de reptile.[2]