În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Sergiu Medean și implicațiile sale în societatea modernă. De la origini și până la impactul său astăzi, vom aprofunda în toate fațetele acestei probleme, analizând cauzele, consecințele și posibilele soluții ale acesteia. În următoarele linii, vom examina diferite perspective și opinii cu privire la Sergiu Medean, cu scopul de a oferi o privire de ansamblu completă și obiectivă a acestei probleme. Acest articol va servi drept ghid informativ și atent pentru toți cei interesați de o mai bună înțelegere a Sergiu Medean și a influenței sale asupra mediului nostru.
Sergiu Medean | |
![]() Sergiu Medean, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 7 octombrie 1862 Sebeș |
Decedat | 20 iulie 1938 Sebeș |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | protopop |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Sergiu Medean (n. 7 octombrie 1862, Sebeș – d. 20 iulie 1938, Sebeș) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]
Între 1 decembrie 1886 și 1 octombrie 1894 a servit la protodiacon la Sibiu, pentru ca în 4 septembrie 1897 să fie numit protopop ortodox al Sebeșului, funcție ocupată până la ieșirea la pensie, în 31 decembrie 1931.
A fost președinte al Despărțământului Sebeș al „ASTREI” între 1897-1923 și primul președinte al Asociației de meseriași „Andreiana”. În 15 august 1916, imediat după începutul ofensivei armatei române în Transilvania, a fost deportat de autoritățile austro-ungare la Sopron, împreună cu protopopul greco-catolic Ioan Simu.[2] Cei doi s-au întors la Sebeș în anul 1917, după respingerea ofensivei.
Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a fost reprezentant al Protopopiatului ortodox-român al Sebeșului, al Parohiei ortodoxe-române Sebeș-Alba și al Despărțământului Sebeș al „ASTREI”.[1]
Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)