Sfântul Aubert
Astăzi, Sfântul Aubert este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele. De la impactul său asupra societății până la influența asupra culturii populare, Sfântul Aubert s-a dovedit a fi un subiect relevant și semnificativ astăzi. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Sfântul Aubert, de la istoria și evoluția sa până la impactul său asupra vieții de zi cu zi. În plus, vom examina diferitele perspective asupra Sfântul Aubert și modul în care s-a schimbat de-a lungul timpului. Fără îndoială, Sfântul Aubert este un subiect care va continua să genereze dezbateri și reflecție în viitor.
| Sfântul Aubert | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | ? |
| Decedat | 720 - 725 Avranches |
| Ocupație | preot  |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Venerație | |
| Venerat în | Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă |
| Rămășițe pământești | Craniul Sfântului Aubert (În limba franceză: «Le chef de saint Aubert»), aflat în bazilica Saint-Gervais-et-Saint-Protais din Avranches |
| Sărbătoare | 10 septembrie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Sfântul Aubert a fost episcop de Avranches (Manche), care a fondat Mont Saint-Michel. A murit prin 720 - 725. Sărbătoarea este fixată pe data de 10 septembrie.
În timpul regelui franc Childebert al IV-lea (695-711), episcopul Aubert de Avranches a primit de la Arhanghelul Mihail ordinul să întreprindă construirea a ceea ce va deveni Mont Saint-Michel.
Mont Saint-Michel
Hagiografia ne spune că în luna octombrie a anului 708, episcopul Aubert a avut o viziune în care Arhanghelul Mihail i-a poruncit să edifice o biserică pe insula stâncoasă aflată la vărsarea râului Couesnon, insulă cunoscută pe atunci sub denumirea de Muntele Tombe. Această insulă stâncoasă se ridica aridă și singuratică, în golful format la unirea coastelor Normandiei și Bretaniei.
Într-adevăr, episcopul Aubert a primit în trei rânduri, în cursul somnului, porunca Arhanghelului Mihail de a pune să se ridice pe Muntele Tombe o biserică în onoarea sa. Vâzând starea acestei insule stâncoase, abia lipită de continent, acoperită de tufișuri și de mărăcini, locuită doar, în afară de animale sălbatice, de câțiva ermiți, Aubert a judecat această poruncă drept imposibil de realizat și s-a gândit că este vreo viclenie de-a celui rău. Abia după cel de-al treilea mesaj a ascultat, după ce, pentru a pune capăt acestor ezitări, Arhanghelul Mihail, și-a apăsat degetul de lumină pe fruntea episcopului, lăsându-și acolo amprenta, pentru totdeauna. Aubert s-a trezit cu o gaură în craniu și a înțeles veridicitatea poruncilor Arhanghelului. Acest craniu, denumit și „capul Sfântului Aubert”[2] este păstrat astăzi în tezaurul bazilicii Saint-Gervais-et-Saint-Protais din Avranches și poartă urmele unui asemenea stigmat.
Evenimente providențiale l-au ghidat pe episcopul Aubert în îndeplinirea sarcinii sale: un cerc de rouă, într-o dimineață de septembrie, i-a indicat forma oratoriului, un taur i-a arătat amplasamentul. Un izvor de apă potabilă a fost descoperit, un puț săpat.
În vârful ridicăturii de granit se afla o piatră, de dimensiuni mari, care, se spune, ar fi fost înfiptă de însuși Satan. Pentru continuarea lucrărilor, a trebuit să fie smulsă această piatră de cult păgân. Singurul care s-a dovedit capabil să smulgă piatra a fost copilașul Bain, al doisprezecelea fiu al unuia dintre lucrători, puternic, prin inocența sa, la fel cum altădată Arthur, viitor rege legendar al Bretaniei, încă adolescent, reușise să smulgă spada Excalibur.
Aubert a trimis călugări să aducă de la sanctuarul de la Muntele Gargano, aflat în sudul Italiei, dedicat Sfântului Arhanghel Mihail, moaște ale locului. La 16 octombrie 709, episcopul a sfințit biserica nou-construită pe insula stâncoasă și a instalat acolo doisprezece canonici. Mont Saint-Michel luase naștere.
Note
Bibliografie
- Jean-Paul Brighelli, Entre ciel et mer, Le Mont Saint-Michel, Découvertes Gallimard Architecture (n° 28), Paris, 1987.
- Donald Attwater and Catherine Rachel John, The Penguin Dictionary of Saints. 3rd edition. New York, Penguin Books, 1993. ISBN 0-140-51312-4.
- Chrestien de Troyes, Romanele Mesei Rotunde, București,