În acest articol vom vorbi despre Silvia Creangă, un subiect care a fost subiect de dezbatere și discuție de-a lungul anilor. Silvia Creangă este un subiect de mare relevanță în societatea actuală, deoarece afectează diferite domenii ale vieții de zi cu zi, cum ar fi sănătatea, politica, cultura și economia. De-a lungul istoriei, Silvia Creangă a jucat un rol fundamental în formarea identităților și în construirea comunităților. În acest sens, este important să analizăm impactul pe care Silvia Creangă l-a avut în diferite contexte și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. Prin acest articol ne propunem să abordăm diferite perspective și aspecte legate de Silvia Creangă, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Silvia Creangă | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născută | ![]() Adâncata, Suceava, România ![]() |
Decedată | (57 de ani) ![]() București, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | matematiciană ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Colegiul Național „Școala Centrală” din București Colegiul Național din Iași Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Silvia Creangă (n. , Adâncata, Suceava, România – d. , București, Româniai) a fost o matematiciană română. A fost prima femeie din România care și-a luat doctoratul în matematică. A fost mai activă ca profesoară decât ca cercetătoare.
A urmat școala primară la Piatra Neamț, apoi s-a înscris la Școala Centrală de Fete din București. Și-a continuat studiile medii la Liceul Național din Iași, pe care le-a încheiat în 1913.[1]
În 1917 a absolvit Facultatea de Științe din Iași, unde i-a avut ca profesori pe Alexandru Myller, Vera Myller și Victor Vâlcovici. În 1920 și-a susținut examenul de capacitate pentru învățământul secundar. În 1925 și-a dat doctoratul cu o teză intitulată : Direcții ciclificabil conjugate. Curbe cu curbură normală constantă.
Începând cu 1920 a predat la Liceul de fete din Bacău, apoi a fost numită profesoară de matematică la Liceul Oltea Doamna din Iași, funcție pe care a deținut-o timp de 24 de ani (până în 1944).
Concomitent a fost numită asistentă la Seminarul de Matematică al Facultății de Științe din Iași.
În 1926 a urmat un curs de specializare la Pisa.
S-a încadrat în cercetare la Școala de Matematică din Iași, publicând studii și articole originale de geometrie, fiind autoare de culegeri de probleme de matematică pentru uzul școlilor.
În 1944 s-a angajat profesoară în București la un liceu de fete. La 31 martie 1952, pe când avea 57 de ani și pregătea o nouă lucrare de metodică destinată școlii, o congestie cerebrală i-a curmat viața.[2]