Sindromul picioarelor neliniștite

Tema lui Sindromul picioarelor neliniștite este una care a captivat atenția umanității de-a lungul anilor. Din timpuri imemoriale, Sindromul picioarelor neliniștite a fost un motiv de reflecție, dezbatere și studiu. Influența sa se extinde în diferite domenii ale vieții, afectând societatea, știința, cultura, istoria și politica, printre altele. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Sindromul picioarelor neliniștite, analizând impactul său asupra lumii de astăzi și relevanța sa în dezvoltarea umanității. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, ne vom cufunda într-o călătorie fascinantă prin istoria și prezentul lui Sindromul picioarelor neliniștite.

Sindromul Wittmaack-Ekbom

Model de somn al unei persoane cu sindromul picioarelor neliniștite (roșu) comparativ cu un model de somn sănătos (albastru)
SpecialitateMedicina somnului
ComplicațiiDaytime sleepiness, low energy, irritability, sadness[1]
TratamentLifestyle changes, medication[1]
MedicațieLevodopa, dopamine agonists, gabapentin[2]
Frecvență2.5–15% (US)[2]
Clasificare și resurse externe
ICD-9333.94  Modificați la Wikidata
ICD-10G25.8  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM333.94[3][4]
333.99[4]  Modificați la Wikidata
OMIM102300
DiseasesDB29476
MedlinePlus000807
Patient UKSindromul Wittmaack-Ekbom
MeSH IDD012148[4]  Modificați la Wikidata

Sindromul picioarelor neliniștite (restless legs syndrome - RLS sau sindromul Wittmaack–Ekbom) este o afecțiune neurologică ce se caracterizează prin dorința permanentă de a-ți mișca picioarele, mai ales în momentele de relaxare și spre orele nopții, alături de furnicături și mâncărimi în partea inferioară a acestora (rar durere). Deși în mod normal afectează membrele inferioare, ea se poate manifesta și la nivelul mâinilor sau a trunchiului. Mișcarea părților corpului implicate furnizează o alinare temporară.

Care anume este cauza acestei boli este greu de spus (în peste 60% din cazuri ea fiind transmisibilă genetic), însă monitorizarea activității cerebrale a persoanelor ce suferă de RLS, precum și rezultatele autopsiilor efectuate după moartea unora dintre ei, au dus la corelarea sindromului cu un nivel scăzut de dopamină.

Dacă avem de-a face cu tipologia celui care nu are încredere decât în terapiile medicamentoase, atunci schema terapeutică în cazul sindromului Wittmaack-Ekbom implică utilizarea agoniștilor dopaminergici:

  • Requip®, Rolpryna® (ropinirolum) a fost aprobat în 2005 SUA de către FDA (Food and Drug Administration) pentru tratamentul RLS, după ce cu aproape 10 ani în urmă fusese introdus în terapeutica bolii Parkinson
  • Mirapexin®, Ritmorest®, Sifrol®, Axalanz® (pramipexolum) au primit recomandare pozitivă din partea EMA (European Medicine Agency) pentru aceleași indicații terapeutice
  • Neupro® (rotigotinum) a fost aprobat în 2007 de către EMA nu doar pentru stadiile avansate ale bolii Parkinson, ci și pentru RLS

Note

  1. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite NIH2010What
  2. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite AFP2013
  3. ^ Disease Ontology, accesat în  
  4. ^ a b c Monarch Disease Ontology release 2018-06-29]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);