Socrat Mardari
În acest articol vom analiza fenomenul Socrat Mardari din diferite perspective, cu scopul de a înțelege impactul acestuia asupra societății contemporane. În ultimele decenii, Socrat Mardari a căpătat o relevanță tot mai mare în diverse domenii, generând dezbateri și controverse în jurul sensului și consecințelor sale. Dintr-o abordare istorică, sociologică, politică, economică și culturală, vom explora modul în care Socrat Mardari a modelat modul în care ne relaționăm, gândim și ne organizăm ca societate. De asemenea, vom examina diferite teorii și studii care vor ajuta la luminarea acestui fenomen și a influenței sale asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Printr-o analiză profundă și riguroasă, ne propunem să oferim cititorilor noștri o viziune completă și îmbogățitoare despre Socrat Mardari și implicația sa în lumea actuală.
| Socrat Mardari | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | (59 de ani)[1] |
| Ocupație | militar |
| Activitate | |
| Gradul | general de brigadă |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Socrat (Socrate) Mardari, alternativ Socrate Mardare, (n. 11 noiembrie 1894, Huși - d. 9 februarie 1954, Aiud) a fost un general român, care a luptat în al doilea război mondial.
Funcții deținute
- 1941 – 1942 - colonel; Șeful Casei Militare a M. S. Regelui și mareșal al Curții Regale[2]
- 1942 – 1943 - Subșef al Statului Major General
- 1943 - Comandantul Școlii Superioare de Război.
- 1943 – 1945 - Adjunct al Șefului Statului Major General
- 1945 - Disponibilizat; Pus la dispoziția Ministerului de Război
- 1947 - Trecut în rezervă prin Decret Regal 1684/19 august 1947.
Participă alături de Grupul de armate „B” la luptele de la Stalingrad.
Generalul de brigadă Socrat Mardari a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[3]
În anul 1948 este arestat de regimul comunist și condamnat de Tribunalul Poporului la 7 ani temniță grea pentru participarea la activitatea unor „organizații fasciste”. În 1954 moare în urma bolilor în închisoarea Aiud.
Decorații
Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)[4]
Note
- ^ a b D. Socrat Mardari
- ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Șefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curții regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275.
- ^ Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.499.
- ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.790.