În articolul următor, Sorin Alexandrescu va fi abordat din diferite perspective pentru a oferi o analiză cuprinzătoare și detaliată a subiectului. Vor fi explorate originile, evoluția, impactul asupra societății și posibilele implicații viitoare. Pe parcursul acestor pagini, vom căuta să oferim cititorului o viziune completă și actualizată despre Sorin Alexandrescu, aruncând lumină asupra aspectelor sale cele mai relevante și oferind o imagine de ansamblu clară și obiectivă. Fără îndoială, acest articol va servi drept sursă de cunoștințe și reflecție pentru cei interesați să intre în lumea Sorin Alexandrescu.
Sorin Alexandrescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | (87 de ani)[1] ![]() București, România ![]() | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | critic literar, semiotician, publicist, profesor | ||
Limbi vorbite | limba română[2][3] limba franceză[4] ![]() | ||
Studii | Facultatea de Litere a Universității din București | ||
Activitatea literară | |||
Activ ca scriitor | literatura contemporană | ||
Mișcare/curent literar | postmodernism, literatură interbelică | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Sorin Alexandrescu (n. 18 august 1937, București) este un critic, istoric și teoretician literar român, membru de onoare al Academiei Române (din 2022)[5].
Este nepotul de soră al profesorului, scriitorului, filosofului, eseistului, istoricului religiilor român Mircea Eliade, fiul Corinei Eliade. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1969). A emigrat în 1974 în Olanda,[6] unde a funcționat ca profesor la una dintre cele mai mari catedre de limbă română din Occident, la Universitatea din Amsterdam.
Înainte de plecarea din România, a publicat o monografie dedicată scriitorului american William Faulkner, un studiu de naratologie literară și a tradus cu note și comentarii Teoria Literaturii a lui Wellek și Warren. Și-a continuat activitatea în Olanda, dedicându-se semioticii și istoriei ideilor. Din 1983 ține cursuri de semiotică și apoi de filosofie la Amsterdam. A fondat la Amsterdam revista International Journal of Romanian Studies (1976-1989).[7]
A fost unul din membrii activi ai diasporei literare românești și un militant pentru democratizarea țării, publicând numeroase studii și articole despre România.
S-a întors în zilele Revoluției din decembrie 1989 în România, transmițând materiale pentru un ziar olandez.[8] S-a implicat în proiectul de renovare și modernizare a Bibliotecii Centrale Universitare, clădirea și colecțiile de carte fiind distruse de un incendiu devastator în timpul revoluției. A făcut lobby pe lângă autoritățile olandeze și în mediile intelectuale occidentale pentru strângerea de fonduri pentru acest proiect.
În 1998 a acceptat postul de consilier prezidențial pentru cultură. În 2001, după ce s-a pensionat în Țările de Jos, s-a întors definitiv în România.[8] În același an a fondat, împreună cu Dan Grigorescu, Mihai Zamfir, Laura Mesina, Vlad Alexandrescu, Vasile Morar și Zoe Petre, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii pe lângă Universitatea din București.[9]
|titlelink=
(ajutor)
Interviuri