În acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg. De la origini și până la evoluția actuală, prin multiplele sale fațete și aplicații în contexte diferite, ne vom cufunda într-o călătorie detaliată care ne va permite să înțelegem pe deplin importanța și impactul acesteia asupra societății. Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg este un subiect care a stârnit interesul multora de-a lungul timpului, iar în acest articol vom explora aspectele sale cele mai relevante, vom descoperi posibilele sale implicații viitoare și vom analiza relevanța sa în lumea de astăzi. Nu contează dacă ești un expert în subiect sau dacă abia începi să aprofundezi în el, acest articol îți va oferi informații prețioase și te va invita să aprofundezi mai mult în universul captivant al lui Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg.
Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg | |
![]() | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Coordonate | 51°27′20″N 14°27′14″E / 51.455638°N 14.45396°E |
Suprafață | 820 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | DE4452301 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 820 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg este situat la coordonatele 51°28′16″N 14°28′35″E / 51.4711°N 14.4764°E.
Situl Spreetal und Heiden zwischen Uhyst und Spremberg a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 2002 pentru a proteja 8 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2011[1].[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 10 habitate naturale: Vegetație psamofilă uscată cu Calluna și Genista, Vegetație psamofilă uscată cu pășuni deschise de Corynephorus și Agrostis, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști uscate europene, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur pe câmpii nisipoase, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]