Spărgătorul de nuci

Spărgătorul de nuci
Щелкунчик
Scenă din baletul Spărgătorul de nuci Valsul fulgilor de nea
Genul	balet feerie
Nr. acte	2 acte, 3 tablouri
Compozitor	Piotr Ilici Ceaikovski
Coregraf	Lev Ivanov
Libret	Marius Petipa
Inspirat din	versiunea lui Alexandre Dumas Casse-Noisette et le Roi des souris, povestirea lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann
Data premierei	6 decembrie 1892
Locul premierei	Theatrul Mariinski, Sankt Petersburg
Durată	1 h 30 min
Modifică date / text

Balete de Piotr Ilici Ceaikovski
Lacul lebedelor (1876) Frumoasa din pădurea adormită (1889) Spărgătorul de nuci (1892)
v • d • m

Spărgătorul de nuci (titlul original: în rusă Щелкунчик, transliterat: Șcelkuncik) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71).

Libretul: Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas (Histoire d'un casse-noisette, 1844) a basmului lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” (1816).

Distribuția din Ghid de balet.^[1]

În casa domnului Stahlbaum domnește atmosfera sărbătorească a Crăciunului. Părinții fac ultimele retușuri la pomul de iarnă, așezând lângă el cadourile pentru copii. Se aprind beculețele și se deschide ușa. Clara și Fritz, copiii domnului Stahlbaum, dau buzna în cameră. Le urmează verii și verișoarele cu părinții lor. Copiii se așază în rând și încep un marș voios. După dansul adulților vine și unchiul Drosselmayer. Acesta este așteptat cu nerăbdare, căci de fiecare dată le aduce copiilor surprize neobișnuite. Nu-i va dezamăgi nici acum. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe din cauza cadourilor. Fritz câștigă disputa, iar Clara izbucnește în lacrimi. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei un "Spărgător de nuci", costumat în uniformă militară. Fritz îl azvârle râzând și îl strică, în timp ce Clara este consolată. Pentru că între timp s-a făcut târziu, mama îi trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Clara își ia rămas bun de la Spărgătorul "bolnav" și se duce la culcare. După puțin timp, Clara se întoarce în camera festivă. Adoarme în fotoliu și astfel evenimentele acestei seri continuă. În lumina lunii, pomul de Crăciun devine tot mai mare, ocupând o mare parte a camerei. Șoarecii, conduși de regele lor, apar din toate părțile și se apropie de fată. Ea îi gonește înfricoșată. Atunci se trezește Spărgătorul de nuci, care, alături de soldați, se luptă cu șoarecii. Bătălia nu e deloc ușoară și Spărgătorul pare să cedeze. Clara intervine și reușește să-i învingă pe șoricei. Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinț tânăr și frumos. Pentru a-i mulțumi ca l-a salvat, el o invită pe fetiță în împărăția dulciurilor. Camera se transformă într-o pădure de brazi înzăpezită. Fulgii de nea îi înconjoară pe cei doi, arătându-le drumul.

În sfârșit, Clara și Prințul ajung la Castelul trandafirilor din Împărăția dulciurilor. Prințul-Spărgător povestește Zânei dulciurilor și suitei acesteia întâmplarea, subliniind intervenția curajoasă a Clarei împotriva regelui șoarecilor. Tânăra pereche este cinstită cum se cuvine de întreaga curte împărătească. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol (figurile de ciocolată), arab (figurile de cafea), chinezesc (figurile de ceai), rusesc (micii cazaci de turtă dulce), italian. Clara și Prințul execută un minunat „pas-de-deux”, apoi toată suflarea se angrenează în marele „Vals al Florilor” din final. Pentru Clara a fost însă doar un minunat vis.

• Caraman-Fotea, Daniela; Constantinescu, Grigore; Sava, Iosif, Ghid de balet, București, 1973: Editura Muzicală, p. 380 ;

• Materiale media legate de Spărgătorul de nuci la Wikimedia Commons
• Spărgătorul de nuci la Opera Națională București, accesat la 23 octombrie 2021;
• Spărgătorul de nuci la Teatrul de Operă și Balet Odesa Arhivat în 23 octombrie 2021, la Wayback Machine., accesat la 23 octombrie 2021;