Sébastien Bourdon

În acest articol, vom explora diverse fațete ale Sébastien Bourdon, aprofundând în importanța, implicațiile și relevanța sa în domeniul _var2. De la origini până la evoluția actuală, Sébastien Bourdon a jucat un rol fundamental în _var3, influențând foarte mult _var4. Pe parcursul acestei analize, vom examina diferitele perspective care au apărut în jurul Sébastien Bourdon, luând în considerare efectele sale asupra _var5 și impactul său asupra _var6. Cu o privire critică și detaliată, vom aprofunda în cele mai relevante aspecte ale Sébastien Bourdon, descoperind conexiunile sale cu _var7 și potențialul său pentru _var8. Prin această călătorie, căutăm să extindem înțelegerea despre Sébastien Bourdon și implicațiile sale în lumea de astăzi.

Sébastien Bourdon
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Montpellier, Franța[2][8] Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[3][4][5][6][9] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[2] Modificați la Wikidata
Religieprotestantism Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
artist grafic​
teoretician de artă​
desenator​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarte vizuale[1], art theory][1]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruTheodoor van der Schuer][2]  Modificați la Wikidata
Opere importanteHet mystieke huwelijk van de heilige Catharina], Queen Christina], Johan Leijoncrona (dead 1687), court curator, married to Barbara Dorotea Crumbygel]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Găsirea lui Moise, c.1650 (Galeria Națională de Artă, Washington)
Tufișul aprins, de Bourdon, îl portretizează pe Moise și tufișul aprins, Muzeul Ermitaj
Le Camp de Bohémiens, ulei pe lemn, Musée Fabre

Sébastien Bourdon (n. , Montpellier, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un pictor și gravor francez. Capodopera sa este Răstignirea Sf. Petru realizată pentru catedrala Notre Dame.

Biografie

Bourdon s-a născut la Montpellier, Franța, fiul unui pictor pe sticlă protestant. A fost ucenic al unui pictor la Paris. În ciuda sărăciei sale, a reușit să ajungă la Roma în 1636. Acolo a studiat picturile unor maeștri precum Nicolas Poussin, Claude Lorrain și Caravaggio. A fost nevoit să fugă din Roma în 1638, temându-se de urmărirea penală pentru credința sa protestantă reformată.[11][12]

A trăit la Paris între 1637 și 1652.[12] În 1648, Bourdon a fost unul dintre fondatorii Academiei Regale Franceze de Pictură și Sculptură⁠(d) și a fost ales ca unul dintre cei doisprezece bătrâni inițiali responsabili de conducerea acesteia.[13]

În 1652 a plecat în Suedia, unde regina Cristina l-a numit primul ei pictor de curte. .

Aptitudinea lui Bourdon l-a făcut adept al portretului, fie în maniera elegantă a lui Rubens [14], fie în portrete intime, simpatice, în bust sau în jumătăți de bust, izolate pe fundaluri simple, care au stabilit o formulă pentru portretul clasei de mijloc pentru restul secolului,[15] peisaje în maniera lui Gaspar Dughet⁠(d) sau capriciile ruinelor, „pictură istorică” mitologică, ca alți membri ai cercului lui Poussin[16] sau subiecte de gen ale olandezilor Bamboccianti⁠(d) care lucrau la Roma. Gama sa eclectică de stiluri le-a oferit istoricilor de artă exercițiul de a urmări adaptarea modelelor sale, în timp ce lipsa unui „stil Bourdon” imediat recognoscibil a atenuat oarecum aprecierea publicului. O parte din lucrările sale au fost în stilul neoclasic al aticismului parizian.

Bourdon și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale profesionale în afara Franței, unde, deși a fost membru fondator al Academiei regale, a fost mult timp considerat în mare măsură un pasticheur, situație parțial rectificată de o expoziție cuprinzătoare a operei sale în 2000 la Musée Fabre, Montpelier (a cărei colecție include o frumoasă Lamentație pictată în ultimii ani ai vieții).

Succesul său a necesitat înființarea unui atelier extins, unde printre elevii săi s-au numărat Nicolas-Pierre Loir⁠(d) și Pierre Mosnier⁠(d). A murit la Paris în 1671.

Referințe

  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c ECARTICO, accesat în  
  3. ^ a b Sébastien Bourdon, Bourdon, Sébastien] 
  4. ^ a b Sébastien Bourdon, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b https://www.museabrugge.be/collection/work/id/2014_GRO1544_III, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Sebastien Bourdon, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ Sébastien Bourdon (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ RKDartists, accesat în  
  10. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  11. ^ Benedict, Philip (). „Calvinism as a Culture?”. În Finney, Paul Colby. Seeing Beyond the Word. Grand Rapids, MI: Eerdmans. p. 36. ISBN 9780802838605. 
  12. ^ a b Thierry Bayou, Bourdon, Sébastien, Grove Art Online.
  13. ^ Mémoires pour servir à l'histoire de l'Académie royale de Peinture et de Sculpture depuis 1648 jusqu'en 1664, Ed. Anatole de Montaiglon⁠(d), Paris 1853, vol. I, p. 36.
  14. ^ Queen Christina on Horseback 1653, Museo del Prado, Madrid.
  15. ^ Queen Christina, Nationalmuseum, Stockholm; Unknown Man, Musée Fabre, Montpellier; Corfitz Ulfeldt⁠(d), Frederiksborg, Denmark
  16. ^ The Finding of Moses, c. 1650, National Gallery of Art, Washington; Bacchus and Ceres with Nymphs and Satyrs, Museum of Fine Arts, Budapest, etc

Lectură suplimentară

  • Laureati, Laura, 1983. în Giuliano Briganti, Ludovica Trezzani, and Laura Laureati. Bamboccianti: Pictorii vieții de zi cu zi în Roma secolului al XVII-lea (Roma) pp. 238–45

Legături externe