Take, Ianke și Cadîr
În lumea de astăzi, Take, Ianke și Cadîr a devenit un subiect de interes general pentru mulți oameni. De la impactul său asupra societății până la relevanța sa în viața de zi cu zi, Take, Ianke și Cadîr a captat atenția indivizilor de toate vârstele și mediile. Fie datorită influenței sale asupra culturii populare, importanței sale în istorie, fie relevanței sale în domeniul științific, Take, Ianke și Cadîr este un subiect care ne cheamă să reflectăm și să explorăm profund. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Take, Ianke și Cadîr, analizând semnificația acestuia, impactul și evoluția sa în timp.
| Take, Ianke și Cadîr | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Victor Ion Popa |
| Gen | comedie |
| Acte | 3 |
| Tablouri | Trei prăvălii modeste dintr-un târgușor provincial; toate trei construite la fel dar zugrăvite în culori diferite |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Take, Ianke și Cadâr  |
| Limbă originală | română |
| Prima reprezentație | 1932 Teatrul Maria Ventura |
| Țara premierei | România |
| Personaje | |
Cadîr Ianke Take Ilie Ionel Ana Safta Doi copii | |
Modifică date / text  | |
Take, Ianke și Cadîr este o piesă de teatru în trei acte de Victor Ion Popa. Premiera a avut loc în 1932 la Teatrul Maria Ventura.
Prezentare
Personaje
- Cadâr
- Ianke
- Take
- Ilie
- Ionel
- Ana
- Safta
Premiera
Take, Ianke și Cadîr a fost reprezentată pentru prima dată la Teatrul Maria Ventura în seara de 25 martie 1932, având următoarea distribuție:
- Alexandru Giugaru ca Take
- Gheorghe Timică ca Ianke
- Ion Sârbul - Cadîr
- Jules Cazaban ca Ilie
- Mihai Popescu ca Ionel
- Maria Mohor ca Ana
- Silvia Dumitrescu-Timică ca Safta
Primire
Inițial nu a avut succesul pieselor Ciuta sau Mușcata din fereastră. George Mihail Zamfirescu a publicat o lungă cronică în Gândirea (an XII, nr. 4 din aprilie 1932, pag. 189-190) în care pornește de la premiza că piesa marchează un impas și un moment critic al întregii sale opere: cu recenta premieră, Take, Ianke și Cadîr, dramaturgul V. I. Popa nu face un pas mai departe. Dimpotrivă, se consolidează într-o formulă pe care meșteșugarul și scriitorul ar fi dator s-o uite pe scena fostului studio și s-o închidă în potirul unei flori de cadru domestic. Scriitor de gust și de temperament iremediabil semănătorist
După 1956, Take, Ianke și Cadîr a devenit una dintre cele mai cunoscute piese de teatru alături de Titanic Vals de Tudor Mușatescu și Gaițele de Alexandru Kirițescu.
- Tache, Ianke și Cadîr (1960). Adaptare radiofonică de Mihai Zirra, regia artistică: N. Al Toscani. Distribuția: Jules Cazaban - Ianke; Ștefan Ciubotărașu - Take; Octavian Cotescu - Ionel; Carol Kron - Ilie; Ion Manta - Cadîr; Virginia Stoicescu - Baba Safta; Anca Verești - Ana[1]
Note
- ^ Victor Ion Popa, ”Tache, Ianke și Cadîr” (1960), EMISIUNI A-Z | Teatrul Național Radiofonic, radio-arhive.ro. Accesat la 12 iunie 2020
Bibliografie
- Camil Petrescu, Opinii și atitudini, pp. 445–446
Legături externe
 |
La Wikisursă există există texte originale legate de acest articol: |