Teracotă

În acest articol vom explora o gamă largă de idei și concepte legate de Teracotă. De la origine până la aplicațiile sale actuale, Teracotă a fost un subiect de interes și dezbatere în diverse domenii. Vom analiza importanța sa în societatea contemporană, precum și influența sa asupra dezvoltării diferitelor discipline. Prin cercetări și interviuri cu experți, vom căuta să facem lumină asupra celor mai relevante aspecte legate de Teracotă, oferind cititorilor noștri o viziune mai completă și mai aprofundată asupra acestui subiect.

Bust boemian gotic internațional al Fecioarei Maria; circa 1390–1395; teracotă cu policromie;[1] 32,5 x 22,4 x 13,8 cm; Muzeul Metropolitan de Artă (New York City)
Bust al lui Élisabeth Vigée-Lebrun; de Augustin Pajou; 1783; teracotă; înălțime: 55 cm, lățime: 44 cm, grosime: 21 cm; Louvre-Lens (Lens, Franța)

Teracotă (din italiană terracotta: terra – pământ, cotta – ars) este un produs ceramic obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire.

De regulă se folosește pentru a produce cahle pentru sobe, vase de uz casnic, obiecte ornamentale.

În domeniul artei, prin același procedeu se obțin sculpturi rezistente în timp, după ce au fost modelate inițial din argilă. În Mausoleul Qin Shihuangdis, din China, a fost descoperită așa numita „armată de teracotă”, formată din 8.000 de războinici din argilă arsă plus 700 de cai, din același material, toți în mărime naturală. Figurile din argilă arsă au o înălțime de circa 1,80 m.[2]

Note

  1. ^ Bust of the Virgin, ca. 1390–95, In Heilbrunn Timeline of Art History. New York: The Metropolitan Museum of Art, 2000–. (October 2008)
  2. ^ „DOCUMENTAR: 40 de ani de la anunțul privind descoperirea, în China, a Armatei de teracotă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

 Acest articol referitor un material este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa