Testicul

În lumea de astăzi, Testicul este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant. Atât în ​​mediile academice, cât și în viața de zi cu zi, Testicul a devenit un subiect de interes pentru o mare varietate de oameni. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra culturii și economiei, Testicul a stârnit dezbateri constante și a generat o cantitate mare de cercetări și analize. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Testicul și impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de astăzi. Vom analiza de la origini și până la influența sa astăzi, cu scopul de a oferi o privire de ansamblu completă și detaliată a acestui subiect atât de relevant în prezent.

Testiculul

Testicul uman

Structura internă a testiculului și învelișurile sale
Detalii
Latinătestis
Sistemaparatul genital masculin
arteră testiculară
plex venos pampiniform, venă testiculară
plex spermatic
ganglioni limfatici lombari
Resurse externe
Gray'sp.1236
TAA09.3.01.001
FMA7210
Terminologie anatomică

Testiculele sunt o pereche de organe de reproducere masculine, glande mixte care produc spermatozoizi (funcția exocrină) și testosteron (funcția endocrină), un hormon care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine și care joacă un rol important în dezvoltarea spermei.

Testiculul (din latină testis) este gonada masculină la animale. Mamiferele de sex masculin au două testicule, care sunt de obicei conținute într-o extensie a abdomenului, numită scrot.

Poziție

Anatomia exterioară a testiculului: 1- epididim, 2- capul epididimului, 3- lobulii epididimului, 4- corpul epididimului, 5- coada epididimului, 6- canal deferent

Se dezvoltă în regiunea lombară, de unde descind (descensus testis) de-a lungul peretelui dorsal al cavității abdominale, trec prin canalul inghinal și ajung în scrot, unde le găsim în mod normal la naștere, despărțite prin septul scrotal (septum scroti). Există și posibilitatea opririi acestui proces de coborâre a testiculelor, la diferite niveluri, respectiv, în cavitatea abdominală, în canalul inghinal sau în dreptul orificiului extern al aceluiași canal, ceea ce constituie ectopia testiculară, uni- sau bilaterală. Ea necesită intervenție chirurgicală sau tratament medical, deoarece, în caz contrar, se instalează atrofia testiculară.

Anatomia testiculului

Anatomie externă

Forma testiculelor este ovoidală, fiecare cântărind 20-30 gr. Au dimensiuni de 4–5 cm, în lungime și 2,5 cm grosime, culoare alb-albăstrie și consistență fermă, elastică, asemănătoare cu globul ocular, fiind în întregime acoperite de seroasa vaginală. Prezintă două fețe, medială și laterală, două margini, superoanterioară, liberă și inferoposterioară, și două extremități, superioară (extremitas superior) și inferioară (extremitas inferior). Extremitatea superioară este acoperită de capul epididimului. Între capul epididimului și testicul există un mic corp ovoid, numit hidatida sesilă a lui Morgagni (appendix testis), plină cu o substanță gelatinoasă.

Anatomie internă

Secțiune prin testicul: 1 - polul superior (cap), 2 - tunica albugineea, 3 - septul testicular, 4 - marginea anterioară (liberă) , 5 - suprafața laterală, 6 - polul inferior (coada), 7 - lobuli testiculari, 8 - parenchimul testicular, 9 - canale eferente, 10 - mediastin testicular, 11 - marginea posterioară
Secțiune longitudinală prin testicul (se evidențiază tubii seminiferi)
Secțiune microscopică prin testiculul uman

Sub seroasa vaginală, adică sub epiorchium, testiculul este învelit într-o membrană fibroasă, densă, numită albugineea. Grosimea albugineii, care este în medie de 1 mm, crește la nivelul marginii posterioare a testiculului, îndeosebi în jumătatea superioară, unde este mult mai mare și alcătuiește mediastinum testis, sau corpul lui Highmore. Prin vârful acestuia pătrund, în testicul, vasele sangvine și ies din el 10-15 canalicule (ductuli efferentes), ce aparțin căilor spermatice, care străbat tunica albuginee și pătrund în capul epididimului. De la nivelul vârfului și fețelor laterale ale mediastinului pornesc radial în toată grosimea organului numeroase septuri conjunctive, care împart testiculul în lobuli. Aceștea, de formă piramidală sau conică, a căror bază este situată pe albuginee, opusă ca dispoziție mediastinului, sunt în număr de 200-300 și conțin canaliculele seminifere contorte (tubulli seminiferi contorti). Lungimea acestor canalicule foarte flexuoase este între 0,70-0,80 m, numărul lor variază de la 1-4. Ele formează parenchimul testicului (parenchyma testis) și reprezintă porțiunea glandulară a acestuia, constituită dintr-o membrană bazală, pe care se găsesc două feluri de celule: celule germinative de diferite vârste (cele mai vârstnice, spermatogoniile, dau naștere, înspre lumenul tubilor, la celule din ce în ce mai tinere, iar în lumenul tubilor contorți sunt spermatozoizii sau spermiile), care sunt implantate în celelalte celule ale tubilor, în celulele de sprijin ale lui Sertoli. Între tuburile contorte, în țesutul conjunctiv se găsesc celulele interstițiale ale lui Leydig, cu funcție secretoare internă. Tuburile contorte se unesc în canaliculele drepte, ce se continuă cu rețeaua testiculară a lui Haller din mediastin, din care iau naștere ducturile eferente, ce se deschid în capul epididimului.

Dezvoltare

Dezvoltarea accelerată a testiculelor are loc în doua perioade: perioada embrionară și perioada pubertății.

Boli și afecțiuni ale testiculelor

Curiozități

Membrii tribului Bubal, situat între Kenya și Somalia, folosesc în alimentație secrețiile menstruale ale bovinelor, care sunt bogate în hormoni și odată consumate produc schimbări iremediabile în organismul uman.[1] Astfel, de multe ori, glandele sexuale ale bărbaților din acest trib ajung la 70-80 centimetri.[1]

Note

  1. ^ a b Cel mai SINISTRU ritual din lume. Oamenii ajung să arate ca niște MONȘTRI după ce îl fac. Cum arată bărbații cu cele mai mari TESTICULE din lume | GALERIE FOTO și VIDEO ȘOCANT, 11 ianuarie 2016, Costin Popa, Evenimentul zilei, accesat la 16 august 2016